Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Scrisori de la hotarul cu Lumea de Apoi. Un caiet vechi, scris de mână: lectura lui îţi rupe efectiv inima

GALERIE
paliatieIRO scrisoare bolnav cancer0IRO scrisoare bolnav cancer1IRO scrisoare bolnav cancer2IRO scrisoare bolnav cancer4
  • paliatie
  • IRO scrisoare bolnav cancer0
  • IRO scrisoare bolnav cancer1
  • IRO scrisoare bolnav cancer2
  • IRO scrisoare bolnav cancer4
- +

În Compartimenul de Îngrijiri Paliative de la Institutul Regional de Oncologie Iaşi (IRO), timpul stă agăţat de un caiet studenţesc, de pe care zâmbeşte un emoticon galben cu limba scoasă. Medicii şi-au pus în gând să păstreze vie amintirea celor de care au avut grijă de-a lungul timpului, şi aşa s-a născut «Jurnalul bolnavilor de la Îngrijiri Paliative». 

Pe un caiet mare, ca cel pe care îl poartă liceeni în ghiozdane, s-au aşternut gândurile, mulţumirile şi durerile bolnavilor de cancer, dar şi ale celor care i-au ţinut de mână până la final. Fie că a fost vorba de familie, prieteni sau personal medical. Primul a dispărut când aproape se umpluse, luat acasă de familia vreunui pacient. Al doilea, aproape că-şi sfârşeşte rândurile cu poveşti. Lectura mesajelor de aici îţi rupe efectiv inima

„Mi-am adus aminte de o poezie, căci cuvintele din ea mi se potrivesc de minune: Nu mor caii când vor câinii“, scria S.B., pacientă IRO în 2014. Asemeni ei, alte câteva zeci de persoane şi-au aşternut speranţa pe foaie, ca s-o vadă şi ei şi s-o dea mai departe şi altora, care vor avea nevoie.

„La revedere, mamă...“

„Boala mea, cancer ovarian şi de colon,...nu îmi este frică de ea. O tratez ca pe o simplă răceală“, spunea E.T., în 2017. O altă bolnavă, M.I., îi venea aproape în completare: „Boala? E ceva declarat de doctori - treaba lor! Încerc să vă spun că şi în situaţia asta se poate trăi frumos“.

La distanţă de doar o „rugăciune pentru sufletul omului“, rostită întâi în gând şi apoi aşternută pe hârtie, o fiică îi spunea adio mamei ei, pe care a apucat s-o vadă ultima dată în 2017, în unul dintre saloanele Institutului de Oncologie, acolo unde o ţintuise boala. „O experienţă de viaţă adăugată la scrisoarea mea de intenţie. Am călătorit, am experimentat, am simţit suferinţa în fiecare colţişor din mine, însă raţiunea, conştiinţa nu m-au abandonat, aşadar, simt, observ că acest loc în care mă aflu acum este...viu. Există viaţă şi înainte şi după moarte, sau sfârşit de capitol. La revedere, mamă!“, nota aceasta.

Cu un an mai devreme, pe aceeaşi secţie, un vârstnic se ruga să iasă din spital şi să poată mânca din nou un fruct, să-i simtă din nou gustul. Între cele două pagini mari în care povestea cum s-a abătut boala asupra lui, bărbatul a lipit un pătrăţel de hârtie, cu un mesaj pentru medicul lui: „Domnule doctor, eu cred că dumneavoastră şi doamna doctor luaţi decizia cea mai bună în combaterea bolii pe care o am. Aşa că am luat hotărârea să stau în spital până când dumneavoastră aţi găsit antidotul, şi eu cred că mă simt bine, altfel nu mă duc acasă“.

O gardă tristă: rânduri pentru o pacientă

Aproape de mijlocul jurnalului, pe o foaie albă lipită cu bandă adezivă de cele de caiet, un pacient a lăsat un pomelnic. A împărţit coala-n două şi a înşiruit câteva nume la vii şi altele la morţi, pe care le-a pus la adăpostul unei cruci. Lângă el, un copil a scris cu litere aplecate o poezie pentru mama, iar un brancardier i-a scris unei paciente pe care a întâlnit-o într-o „gardă tristă“. „Poposesc în Institut cu multe gânduri... O pată de tristeţe mă cuprinde probabil de la vremea mohorâtă de afară. Copacii goi, frunzele foşnitoare, străzile goale şi oamenii mergând repede la casele lor mă duc cu gândul la iarna ce va veni. În timp ce gândurile mă poartă, o pacientă, păşind cu paşi mici şi parcă temători să vină spre mine, îmi întrerupe gândurile. Vorbesc cu ea... Prin cuvinte parcurgem ani, locuri, evenimente şi cunoaştem persoane dragi. Trag concluzia că ceea ce a determiant-o pe doamna să vorbim este că se gândea la cât este de iubită, la cât de multă dragoste şi dăruire dăinuiesc în familia ei. Viaţa mea este scurtă, dar mă deschid şi eu către pacient şi în câteva cuvinte îmi parcurg şi eu viaţa. Termin conversaţia şi îi spun doamnei că deocamdată nu aş schimba nimic la viaţa mea.Totuşi, discuţia a adâncit tristeţea mea, dar stau să mă gândesc că este una dulce. De curiozitate mă uit peste foaia de observaţie la diagnostic. Doar cuvântul neoplasm aş fi vrut să nu fie scris. Nu aş fi vrut ca acestă pacientă care are dorinţa să trăiască, să moară pentru copiii şi nepoţii ei. Cu timpul îi voi uita numele. Îmi voi aduce aminte cu drag când voi întâlni un nume asemănător sau o persoană care să semene cu această pacientă. Pentru ea am doar un gând bun şi o rugăciune pe care o voi rosti duminica la biserică. Ce mă întreb este dacă va ieşi învingătoare în lupta ei cu cancerul. Dacă nu va birui, cu siguranţă va păşi în lumea cealaltă ca un general care a luptat cu dârzenie pe câmpul de luptă şi, chiar dacă nu a câştigat bătălia, va lăsa un exemplu de luptător pentru camarazii săi în viitoarele bătălii. Nu de fiecare dată noi, aici, putem schimba totul, însă, prin deciziile noastre, prin efortul nostru, prin dăruirea noastră, putem păstra doar o parte dintre pacienţi. Dumnezeu ia restul, dar aş vrea să vadă că noi am dăruit pentru ei cât am putut. Las un gând bun şi câteva rânduri pentru o pacientă dragă. O pacientă ca o lumânare: arde, dă lumină celorlalţi, însă se consumă...“, scria V.H., în 2014.

„Doamne, te rog, te rog nu mă scutura prea devreme“

În Secţia de la Îngrijiri Paliative, oamenii ajung să înţeleagă că trecerea din lumea aceasta către cea de dincolo se poate face civilizat, spunea M.C., în 2016, „cu mai puţină suferinţă, printr-o moarte decentă“. Pentru cei de pe paturile spitalului, dar şi pentru cei de lângă ei, viaţa se rezumă la un singur gând, scris de către o pacientă, într-o paranteză înghesuită pe colţ de foaie: „Doamne, îmi las viaţa în mâinile tale şi te rog, te rog nu mă scutura prea devreme“. 

 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri