anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

Se caută oameni cu stil

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Ca întotdeauna, perioada de selecţie a candidaţilor pentru alegerile prezidenţiale este interesantă şi spectaculoasă, dar extrem de săracă în conţinut.

În mod normal, într-un sistem politic aflat în pragul unui scrutin important, această perioadă ar trebui să fie una densă şi agitată. Potenţialii candidaţi ar trebui să folosească la maximum ultimele ocazii de a relaţiona cu militanţii din partide şi, desigur, cu segmentele din electorat pe al căror sprijin se bazează. Din păcate, asemenea fenomene sunt rare şi greu observabile.

E mult de discutat de ce nu avem parte de asemenea eforturi raţionale, egoiste, normale. O primă cauză ar putea fi aceea că partidele noastre sunt construite în aşa fel încât să împiedice competiţia liberă între lideri, privilegiind aranjamentele de culise şi, dacă este nevoie, loviturile de pumnal. Dar s-ar putea să nu fie singura, iar tema merită o discuţie separată, cu altă ocazie.

În orice caz, acest deficit de pregătire şi consolidare a candidaturilor poate fi una dintre explicaţiile pentru care sondajele de opinie arată o diferenţă mare între preşedintele în funcţie şi viitorii săi competitori. Cu plusurile şi minusurile sale, domnul Klaus Iohannis este cunoscut electoratului, iar campania sa nu are cum să se deosebească prea mult de pre-campania din ultimii doi ani şi jumătate. După cinci ani de coabitare - includem aici şi intervalul guvernării Cioloş - actualul şef al statului este pe cale să profite electoral de tendinţa constantă a coaliţiei guvernamentale de a restrânge atribuţiile şi de a contesta autoritatea instituţiei prezidenţiale.

După cum ne amintim, cu siguranţă, din experienţa alegerilor prezidenţiale anterioare - inclusiv din aceea a scrutinului din 2014 - candidaţii la preşedinţie promit măsuri active, deşi funcţia în cauză este mai degrabă reactivă. În mod normal, adversarii domnului Iohannis ar putea să verifice bilanţul său în asemenea chestiuni şi să-l tragă la răspundere. Au fost promisiunile respective realiste? Au depins ele, cumva, de preluarea de către PNL a puterii legislative şi executive (ceea ce, desigur, nu s-a întâmplat)? Şi aşa mai departe. Cât de eficientă ar fi, însă, o asemenea strategie - sau, mai bine zis, în ce condiţii ar putea ea să fie eficientă?

Un posibil răspuns ar fi acela că ea ar putea fi adoptată de o formaţiune care îl contestă pe domnul Iohannis din afara cercului puterii, dar nu şi de grupările care fac parte din actuala coaliţie guvernamentală. Ar fi interesant de văzut dacă USR-PLUS va recurge la ea, mai ales că aici ar apărea o discuţie interesantă despre domnul Dacian Cioloş şi câţiva foşti colaboratori ai domniei sale, care au făcut parte din echipa guvernamentală şi au putut testa ei înşişi dacă se poate promova schimbarea politică fără majoritate parlamentară.

Dar, deşi o viitoare confruntare între actualul preşedinte şi un contracandidat de la USR-PLUS ar fi foarte interesantă, cea mai semnificativă linie de falie rămâne aceea între formaţiunile coaliţiei guvernamentale şi cele ale actualei opoziţii. Iar PSD şi ALDE nu sunt într-o poziţie care să le permită tragerea la răspundere a preşedintelui în funcţie pentru eventuale eşecuri în îndeplinirea promisiunilor de politică publică, nici chiar în domenii precum politica externă şi europeană sau cea de securitate, unde are competenţe constituţionale. Şi e greu de crezut că, după rezultatul la alegerile europarlamentare, PSD va reveni la vechile subiecte din epoca Liviu Dragnea: statul paralel, serviciile secrete, abuzurile procurorilor.

Atunci, despre ce se va discuta, care va fi fondul competiţiei? Şi aşa ajungem la posibilitatea ca totul să se reducă fie la un nou "referendum anti-PSD", eventual fără pasiunea din 26 mai. Este, desigur, ceea ce domnul Klaus Iohannis şi-ar dori cel mai mult. Şi la asta s-ar putea ajunge, dacă PSD nu va reuşi să selecteze un candidat care să aibă un profil propriu, dincolo de influenţa personalităţii lui Liviu Dragnea sau de bilanţul guvernărilor din ultimii trei ani.

În mod normal, PSD - e mai greu de spus dacă şi USR-PLUS sau formaţiunile mai mici - ar putea să-şi dorească transformarea scrutinului din noiembrie într-o competiţie având drept obiect stilul de conducere. Este unul din punctele mai slabe ale actualului preşedinte şi, date fiind scorurile din sondaje, una dintre puţinele variante în care adversarii săi l-ar putea ameninţa. Dar, pentru aceasta, respectivele partide ar trebui să încerce să vadă dacă au în propriile rânduri oameni care au cucerit şi exercitat cu relativ succes funcţii publice de conducere. Sau, dacă nu au asemenea persoane, să caute pe cineva care să poată afirma, fără a stârni zâmbete în jur, că doreşte să conducă România. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.