Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Se poate gândi prin intermediul clişeelor?

GALERIE
cretu
  • cretu
- +

Sigur, se poate gândi, şi încă foarte co­rect, dar numai în cadrul unei convenţii. În anumite situaţii, clieşul ţine loc de protocol şi transmite un adevăr convenit. Unul pe care, relativizându-l, te situezi implicit în disidenţă.

Aici simt nevoia să fac o precizare: inerţiile unei comunităţi, culturale, confesionale trebuie acceptate şi respectate. În fond, identitate înseamnă o sumă de clişee general recunoscute. A nega valorile şi tradiţia unei comunităţi pentru că ele nu se suprapun cu ale comunităţii tale e semn de extremism. Acceptarea diversităţii este condiţia normalităţii. A toleranţei. A accepta nu înseamnă însă a adera. Dar a înţelege înseamnă implicit şi a accepta. Cel mai adesea, cunoaşterea se transmite prin intermediul clişeelor. E calea cea mai sigură. Aşa stând lucrurile, rezultă a a evita clişeele presupune a te situa în afara comunităţii. A deveni un altul, care periclitează valorile, deci identitatea comunităţii.

Bun, deci putem lua ca ipoteză de lucru că se poate gândi corect prin intermediul clişeelor. Sigur, „corect“ conform unei convenţii. Dar se poate gândi viu? Viul e imprevizibil, mobil, in­stabil. Pulsează neregulat, refuză alinierea. Poţi cunoaşte ceva apelând la clişee? Până la capăt - nu. Dar şi evitându-le programatic treci pe lângă foarte multe aspecte importante. Respingerea cu orice preţ a clişeului este semn de trufie şi cade, inevitabil, în clişeu. De regulă, cei foarte tineri şi lipsiţi de experienţă comit, grăbiţi, această gafă. Din orgoliu, din precipitare, din prostie. (Nu e nici o ruşine să faci prostii când eşti tânăr...) Din neaderarea apriorică la un model resimţit ca oficial; din nevoia, neconstructivă decât în rare cazuri, de a respinge sistemul. Sistemul este principalul producător al clieşeelor sociale.

Dar mai există şi clişeul mărunt, meschin, care ne condamnă la prostie. Flaubert a scris insistent despre el. Madame Bovary este, în egală măsură cu Bouvard et Pécuchet, o carte despre clişeu. Cu o precizare: despre clişeul ne­conştientizat ca atare, neproblematizat. Despre clişeul luat ca sursă sigură a cunoaşterii. Şi devenit, pe nesimţite, lentila prin care este percepută lumea. Şi nu doar lumea din afară. Uneori, dar ce spun eu, nu uneori, de cele mai multe ori şi lumea dinlăuntru, atâta cât ne mai preocupă ea, sparge în afară tot prin inter­mediul clişeului.

Pun o întrebare aparent, doar aparent cinică (atitudine nu scuzabilă, ci chiar lăudabilă, căci cinismul, în înşlesul său clasic, nedegradat, respinge metodic nu atât clişeul, cât clişe­izarea): există drame-clişeu? Suferinţe reale, resimţite ca atare, care năruiesc realmente un om, dar care nu se pot exprima decât standard? Împing mai departe cinismul: există drame-kitsch? Care, în ciuda prostului gust în care eşuează, rămân, totuşi, drame? Răspunsul nu poate fi decât pozitiv. Kitsch înseamnă mai ales nepotrivire, scurt-circuit (de unde şi uriaşul său potenţial vital). De cele mai multe ori, drama, în pofida resortului său autentic, debuşează în kitsch atunci când ajunge în spaţiul public. Atunci când iese din intimitate, când mută interiorul în exterior. Confesiunea e ceva, jelania publică, adresată tuturor, altceva.

Există o decenţă a durerii, care îi dă demnitate. Când suferinţa îşi ridică poalele în cap, cerşind empatie, când caută să atragă atenţia, devine kitsch. Caz concret: un tânăr a anunţat pe facebook că, dezamgit de lumea asta, s-a hotărât să îşi curme viaţa. Goodbye, cruel world! A urmat o avalanşă de mesaje de sus­ţinere, de îngrijorări reale, de crize explicabile. Axiomă: viaţa unui om e bunul care trebuie apărat cu orice preţ, uneori împotriva lui însuşi. În cele din urmă, tânărul şi-a scrijelit un pic venele, dar nu a murit. A ieşit din spital rapid, suficient de prompt ca să apuce să-şi posteze pe reţeaua de socializare fişa de externare. Tentativa lui de suicid a fost consemnată în direct de el însuşi. Galeria a reacţionat. Presa a preluat şi a amplificat cazul, transformându-l într-un simbol al lumii de azi.

Nu îmi permit să relativizez gestul cu pricina, nu îi cunosc dedesubturile; dimpotrivă, am şi empatie, şi înţelegere, şi îngrijorare: dacă un om decide să îşi curme viaţa, ceva foarte serios şi grav trebuie să stea la originile hotărârii sale. Dar nici nu pot să nu observ că mutarea din privat în public transformă drama într-un spectacol. Un spectacol comentat abundent şi, după caz, duios ori grotesc, de spectatori. Ceva agasează, zgârie retina ori irită simţul estetic într-o astfel de poveste.

Moartea, scoasă la mezat, devine clişeu.

Moartea, iar moartea... Suntem vii, cum spune un poet, prieten de-al meu: suntem vii, să ne scuipăm în sân.

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide“, Academia Română, Filiala Iaşi şi profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri