Creierul coordonează mai bine activităţi creative când este obosit

Analizându-se mecanismele creierului uman, s-a ajuns la concluzia că activităţile care au nevoie de suport creativ au mai multe şanse de reuşită atunci când suntem mai obosiţi. Pentru momentele zilei când ne simţim în formă maximă, în funcţie de individualitatea fiecăruia, unii, în prima parte a zilei, alţii, după-amiaza, e bine să păstrăm treburile mai dificile, care ne solicită atenţia, concentrarea, energia, într-o mai mare măsură.

Când suntem obosiţi, capacitatea de concentrare, de a face corelaţii logice scade. În aceste momente, creierul nostru devine mai deschis la idei noi, după cum se subliniază într-un articol recent publicat în ”Scientific American”: “Înţelegerea problemelor implică o gândire în afara potecilor bătute. În astfel de împrejurări, sensibilitatea şi distragerea pot fi benefice. În afara orelor de vârf suntem deschişi la o gamă largă de informaţii. Acest câmp larg face posibil accesul la soluţii şi interpretări diverse, care să favorizeze inovaţia şi perspicacitatea”.

Creierului îi este imposibil să facă mai multe lucruri în acelaşi timp

Ne-am obişnuit să credem că putem face mai multe lucruri în acelaşi timp şi că această abilitate ne face mai eficienţi, mai performanţi. În realitate, în astfel de cazuri, spune John Medina, directorul Centrului pentru Cercetare Aplicată a Învățării de la la Seattle Pacific University, preocupat de cercetarea, izolarea și caracterizarea genelor implicate în dezvoltarea creierului uman şi autorul cărţii “Brain rules”, facem dus-întors între diverse sarcini, timpul alocat fiind de două ori mai mare, iar posibilitatea de a greşi creşte cu 50%, pentru că ne divizăm, de fapt, resursele creierului şi pentru fiecare sarcină utilizăm doar o parte din posibilităţile acestuia.

Când creierul nostru se ocupă de o singură problemă de rezolvat, cortexul prefontal joacă un rol esenţial. Partea anterioară a cortexului gestionează intenţia, în timp ce cortexul prefrontal posterior se ocupă de execuţie. Când se suprapune o a doua activitate, fiecare emisferă cerebrală se ocupă de câte una dintre cele două sarcini de îndeplinit, aşadar cu jumătate de potenţial.