Secretele luptei cu Justiția a șefului CJ Iași, Costel Alexe. Studiu de caz: cum poți împinge spre prescriere un dosar folosind inclusiv metode ridicole, la limita legii?

În iunie 2022, Alexe a fost trimis în judecată de DNA pentru fapte comise pe când era ministru al Mediului. El a fost acuzat că ar fi primit, în aprilie și iulie 2020, un total de 22 de tone de produse din tablă, în valoare de aproximativ 100.000 lei, pentru a dispune alocarea cu titlu gratuit de certificate de emisii de gaze cu efect de seră către combinatul „Liberty” Galați și pentru a „închide ochii” la neîndeplinirea de către combinat a obligațiilor privind închiderea unei halde de zgură.

Mita ar fi fost mascată sub forma unor contracte de sponsorizare. Dosarul se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță competentă să judece faptele penale comise de miniștri în exercițiul funcției, Alexe fiind acuzat de luare de mită și instigare la delapidare. S-au desfășurat până acum 14 termene de judecată, neajungându-se încă la o sentință. O decizie a Curții Constituționale adoptată în mai 2022 a înjumătățit practic termenele de prescripție a faptelor penale. Acest lucru va face ca posibilitatea de judecare a lui Alexe pentru faptele comise ca ministru să „expire” în decurs de 8 ani de la comiterea lor. Instanța supremă mai are astfel la dispoziție mai puțin de trei ani pentru a judeca și procesul propriu-zis și eventualul apel la prima sentință.

Termenul de prescripție: 8 ani de la data comiterii faptelor

Dacă în dosarul „Tabla”, judecătorii curții supreme au apucat măcar să analizeze probe și să interogheze martori, al doilea dosar al lui Alexe abia a ajuns la faza cercetării judecătorești, deși a fost trimis instanței aproape în același timp. În acesta, procurorii DNA îl acuză pe Alexe că, în noiembrie 2020, devenit între timp președinte al CJ, l-ar fi numit pe Vlad-Corneliu Babă ca manager al Școlii Populare de Arte, deși nu îndeplinea condițiile legale. Ulterior, în martie și iulie 2021, Alexe a dispus prelungirea detașării lui Babă în funcția de conducere. În aceeași perioadă, Alexe ar fi inițiat un proiect de hotărâre a CJ prin care erau schimbate condițiile de participare la concurs și componența comisiei de examinare, ceea ce i-a permis lui Babă să devină director „plin”. În acest dosar, Alexe este acuzat de abuz în serviciu, Radu-Gabriel Apetrei, la acea dată șef Serviciu resurse umane în cadrul CJ, este judecat pentru complicitate la această faptă, iar Babă, pentru complicitate la abuz în serviciu, instigare la folosirea de informații nedestinate publicității, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la uz de fals.

Și în cazul acesta, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele reproșate celor trei este de 8 ani de la data comiterii faptelor. Dosarul a fost trimis în instanță de DNA la jumătatea lunii iulie 2022. Teoretic, cei șase ani cât mai erau până la împlinirea termenului de prescripție ar fi fost mai mult decât suficienți pentru pronunțarea unei sentințe definitive. Nu și dacă apărarea aplică la literă manualul tragerii de timp, ceea ce s-a și întâmplat până acum.

Prima etapă a unui proces penal este așa-numita cameră preliminară, în cadrul căreia este verificată legalitatea întocmirii rechizitoriului și a probelor strânse de procurori. Etapa a fost introdusă în 2014, tocmai pentru a reduce durata proceselor, forțându-i pe apărători să depună eventualele contestații de la bun început. Legal, un dosar poate sta în camera preliminară cel mult 60 de zile, dar acest termen nu este respectat decât în dosarele „obișnuite”, nu și în cele de corupție.

Termene suspect de diferite la camera preliminară

De exemplu, dosarul unei ieșence care și-a ucis mama a fost înregistrat pe rolul Tribunalului pe 25 aprilie anul trecut și a ieșit din camera preliminară pe 6 iunie. Analiza rechizitoriului s-a făcut într-un singur termen, mai ales că avocatul inculpatei nu a avut nicio obiecție de făcut. Dosarul „Flux”, în care inculpat este primarul Mihai Chirica, a ieșit însă din camera preliminară abia după 7 luni. În dosarul Școlii de Arte, ajuns în instanță în aceeași perioadă, avocații s-au întrecut pe ei înșiși. Contestațiile depuse au făcut ca dosarul să iasă din camera preliminară după 15 luni. Încă 7 luni au trecut absolut degeaba. A fost timpul de care Curtea de Apel a avut nevoie pentru a trimite dosarul ieșit din preliminară spre Tribunal, pentru judecata propriu-zisă, adică pentru ca volumele rechizitoriului să se mute dintr-o sală într-alta, în Palatul de Justiție. Doi ani investigațiile procurorilor, un an și trei luni de cameră preliminară și 7 luni degeaba, iar din termenul de prescripție trecuse deja aproape jumătate fără să se fi discutat nimic despre acuzațiile formulate.

Primul termen de judecată a fost 29 mai 2024. Puțin suprinzător, procesul a început cu o amânare. Vlad-Corneliu Babă a anunțat că nu mai are avocat și are nevoie de timp pentru a-și angaja altul. Alexe nici nu s-a prezentat la proces. Doar Apetrei a fost prezent, cu tot cu avocat. Judecătorii au acordat un termen mai mult decât generos. De la 1 iulie urma să înceapă vacanța judecătorească. Până atunci ar mai fi fost timp de un termen, dar judecătorii nu și-au bătut capul. Au anunțat următoarea ședință pentru data de 4 septembrie, după întoarcerea din vacanță.

La noul termen, Alexe a fost reprezentat de doi avocați: cel din oficiu și cel oficial, pe care îl angajase de doar două zile. Firesc, acesta a cerut o amânare, pentru a apuca să citească dosarul și să pregătească apărarea.

Cum s-a ajuns la reaudierea tuturor martorilor

Pe 2 octombrie 2024 a fost momentul în care inculpaților li s-a oferit șansa de a-și recunoaște vina, pentru a obține pedepse mai ușoare. Fusese calea pe care o aleseseră Ilie Vintzi și Andreea Popovici, aceștia recunoscând că au fost angajați la Școala de Arte „pe ochi frumoși”. Procesele lor se terminaseră deja. În schimb, Alexe, Babă și Apetrei au ales calea dreptului comun. Și-au clamat nevinovăția, contestând probele procurorilor. Este calea pe care o aleg inculpații care consideră că procurorii i-au trimis în judecată din greșeală și cei care vor să tragă de timp în așteptarea prescripției.

Tactica aleasă de apărare a fost evidentă de la chiar acest termen de judecată. Avocata lui Babă a contestat toate declarațiile date de martori în cursul urmăririi penale, ceea ce obliga instanța la reaudierea acestora. Era vorba de peste 20 de oameni și pentru fiecare exista un motiv de reaudiere. Unii fuseseră audiați ca părți vătămate, nu și ca martori, după începerea urmăririi penale. Șapte fuseseră audiați de procurori pe când urmărirea penală se desfășura „in rem”, adică asupra faptelor, nu a suspecților. Ca urmare, niciun apărător nu putuse asista la audiere, pentru a fi sigur că niciunul nu este, de exemplu, supus presiunilor de anchetatori sau pentru a adresa propriile întrebări menite a clarifica anumite aspecte sau a contracara concluziile trase de procurori.

Avocata a cerut și audierea a patru martori, foști inculpați, care încheiaseră acorduri de recunoaștere a faptelor. A cerut și audierea secretarului general al județului, Lăcrămioara Vernică și a șefei Direcției Juridice a CJ, Gabriela Alungulesei. Acestea contrasemnaseră de legalitate dispoziția 666 din 11 noiembrie 2020, prin care Babă fusese detașat ca director al Școlii de Arte. Avocata voia ca acestea să spună dacă fuseseră constrânse cumva să semneze. Dacă nu, însemna că ele garantaseră legalitatea transferului. Nu se putea susține că Alexe sau Babă, care nu aveau cunoștințe juridice, încălcaseră cu bună știință legea.

Tactica zecilor de audieri

La cinci luni de la delegarea lui Babă, președintele CJ a întrebat Ministerul Muncii și Protecției Sociale (MMPS) dacă avea dreptul să o facă și primise un răspuns pozitiv. Avocata lui Babă a cerut și audierea celui care semnase răspunsul MMPS. A cerut și audierea celor 16 consilieri județeni care votaseră în hotărârea de organizare a concursului pentru șefia Școlii de Arte, câștigat de Babă. A cerut și audierea celor 25 de membrii ai comisiilor juridică și de ordine publică a CJ. A cerut și efectuarea unei expertize tehnice a interceptărilor telefonice, întrucât Babă susținea că nu era vocea lui. De asemenea, expertiza ar fi urmat să arate dacă înregistrările nu fuseseră cumva modificate. O a doua expertiză a fost cerută asupra mesajelor WhatsApp șterse. Aplicația folosită de anchetatori pentru refacerea mesajelor afișa cuvintele amestecat, iar avocata contesta fidelitatea reconstituirii.

Și avocatul lui Alexe a cerut reaudierea martorilor din urmărirea penală și a altor opt noi. A cerut audierea lui Vernică și Alungulesei, plus a conducerii comisiilor juridică, de ordine publică și a celei pentru administrație publică locală din CJ. La rându-i, Apetrei a cerut și el reaudierea celor 24 de martori nominalizați în rechizitoriu, rezervându-și și dreptul de a solicita depunerea de noi probe.

Numai pentru reaudierea zecilor de martori, cărora urmau să li se pună întrebări de către fiecare dintre avocații celor trei inculpați urmau să fie necesare câteva ședințe de judecată, ceea ce garanta o prelungire a procesului cu măcar o jumătate de an, dacă nu și mai mult. Era discutabil însă în ce măsură audierea a 16 consilieri județeni ar fi putut aduce ceva nou în privința acuzațiilor aduse celor trei inculpați, respectiv într-o „afacere” care fusese făcută cu ușile închise. Procurorul de ședință nu a avut însă nimic de comentat, neridicând nicio obiecție. În aceste condiții, judecătorul nu avea mare lucru de făcut decât să constate că există un consens între apărători cu privire la solicitarea de reaudiere a martorilor și să o aprobe. Era vorba de 14 de martori noi propuși de Babă, alți doi ceruți de Alexe și șase ceruți de amândoi, care se adăugau celor 24 de martori menționați în rechizitoriu. În total, 46.

Contraatacul procurorilor

Contraatacul procurorilor a venit la următorul termen de judecată, desfășurat pe 30 octombrie 2024. Conștienți de timpul ce urma să se piardă cu reaudierea martorilor sau cu interogarea altora noi, procurorii au contestat propunerile apărării. Vernică și Alungulesei contrasemnaseră de legalitate dispoziția 666, adică atestaseră că ea era respecta prevederile Codului Administrativ. Or, nimeni nu îi acuza pe Alexe, Babă și Apetrei că l-ar fi încălcat. Semnatarul răspunsului MMPS nu putea spune mai multe decât erau deja scrise în respectiva adresă. Cei șase președinți și secretari ai comisiilor de specialitate, propuși ca martori de Alexe sau cei 25 de membri ai comisiilor, ceruți de Babă, erau inutili cauzezi. Ei își dăduseră avizele cu privire la oportunitatea organizării concursului pentru conducerea Școlii de Arte, oportunitate pe care nu o contesta nimeni. Felul în care 6 consilieri județeni deliberaseră în plen și votaseră hotărârea nu avea nicio legătură cu acuzațiile aduse inculpaților.

Procurorii au cerut și respingerea expertizelor cerute de avocata lui Babă. Expertiza interceptărilor era considerată inutilă. Pentru fiecare fișier care cuprindea înregistrarea unei convorbiri telefonice existau alte două care reprezentau semnătura de autenticitate, respectiv ștampila, deci o dublă certificare. Înregistrările erau cursive, neexistând indicii că s-ar fi intervenit asupra lor. Nicio expertiză nu putea stabili cu certitudine cui aparținea o anume voce, ci doar cu un anumit grad de probabilitate. Mesajele șterse din WhatsApp nu puteau fi recuperate într-o formă mai inteligibilă decât cea existentă deja, deci și a doua expertiză ar fi fost inutilă.

Audierea martorilor a fost aprobată

Judecătorii și-au însușit însă argumentele apărării. Audierea consilierilor județeni, a lui Vernică și Alungulesei nu avea în vedere legalitatea actelor adoptate. Apărarea voia ca martorii să spună dacă se exercitase vreo presiune asupra lor, pentru a vota într-un fel sau altul. Audierea martorilor a fost astfel aprobată. La fel și efectuarea celor două expertize solicitate. Judecătorii nu aveau cunoștințele tehnice necesare pentru a certifica ei înșiși autenticitatea înregistrărilor audio sau a mesajelor WhatsApp.

Sufocarea instanței cu audieri a zeci de martori și solicitarea de expertize tehnice nu sunt singurele arme din arsenalul unui avocat decis să-și apere clientul prin orice mijloace permise de lege. O absență „strategică” poate fi și ea utilă. Primii doi martori, Ilie Vintzi și Mihaela Cucoradă, referent economic în cadrul Școlii de Arte, care încheiaseră acorduri de recunoaștere a vinovăției cu procurorii, trebuiau audiați pe 11 decembrie 2024. Doar că, la acest termen, Babă a lipsit, ca și avocata sa. În aceste condiții, judecătorii au trebuit să amâne audierea. Avocata a fost amendată cu 1.000 de lei, dar a mai câștigat două luni și jumătate, următoarea înfățișare fiind programată abia pe 26 februarie 2025.

Atunci, s-a petrecut o nouă surpriză. Ședința a fost condusă de un magistrat de pe lista de permanență. O rezervă, adică, pentru că titularul taman ce se pensionase. Aceasta este o altă armă favorabilă inculpaților într-un proces penal, doar că ea nu este la îndemâna avocaților, ci impusă de normele judiciare. Judecătorul care pronunță sentința trebuie să fie același cu cel care a condus cercetarea judecătorească, respectiv a audiat martorii și a analizat probele. Dacă după cercetarea judecătorească sau în timpul ei, titularul completului se pensionează sau este schimbat, cercetarea trebuie reluată de la zero. De această dată, procurorii au avut noroc. Cercetarea judecătorească nici măcar nu începuse, la doi ani și jumătate de la debutul procesului. Pensionarea magistratului a avut drept consecință doar o nouă amânare, de două luni. În aprilie 2025, avocata lui Babă a lipsit iar, de această dată motivat. Fusese chemată la o percheziție, fiind anunțată doar în cursul dimineții.

Audierea primului martor, la trei ani de la trimiterea dosarului în instanță

La termenul din 8 mai anul trecut, reprezentanții DNA au ridicat din nou problema zecilor de martori a căror audiere fusese cerută de apărare și a expertizelor tehnice solicitate. Nu avea sens să-i audiezi pe toți membrii comisiilor de specialitate din CJ pentru a-i întreba același lucru, respectiv dacă se exercitaseră sau nu presiuni asupra lor. Judecătorii nu i-au contrazis, dar nici nu au redus numărul martorilor. A rămas ca, dacă în cursul audierilor se va constata că declarațiile primilor martori sunt redundante, să se renunțe la interogarea altora. A fost dezbătută din nou, tot fără a se schimba ceva, utilitatea expertizelor tehnice cerute de Babă.

Audierea primului martor în proces, Mihaela Cucoradă, a avut loc abia pe 19 iunie anul trecut, la trei ani de la trimiterea dosarului în instanță. Ar fi trebuit audiat și Vintzi, dar acesta a lipsit. Judecătorii au dispus citarea acestuia din nou, cu emiterea unui mandat de aducere.

A urmat o lungă pauză, pentru că din nou, venea vacanța judecătorească. Un nou termen de judecată s-a desfășurat pe 2 octombrie. De fapt, ar fi trebuit să se desfășoare, dar de pe 26 august judecătorii Tribunalului intraseră în grevă. Conform legii, magistrații fac parte dintre categoriile profesionale care nu au voie să facă grevă. Acest amănunt nu a reprezentat însă o problemă. Greva a fost botezată „protest” și au fost analizate doar cazurile urgente. Cum dosarele de corupție nu s-a considerat că ar face parte din această categorie, procesul a fost amânat din nou, pentru data de 13 noiembrie, când trebuia audiat al doilea martor, Vintzi.

La acest termen, toți apărătorii au avut alte treburi mai importante. Nu și-au lăsat clienții baltă, ci au desemnat fiecare câte un înlocuitor, dar acest fapt a condus indirect la o nouă amânare. Venise răspunsul de la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice (LIEC), cu privire la expertiza de voce cerută de Babă. Era necesară, pentru comparație, o înregistrare de 5-6 minute făcută în sala de judecată cu vocea acesteia. Nu aceasta era problema însă, ci onorariul cerut de LIEC. Pentru analizarea tuturor interceptărilor convorbirilor lui Babă aflate în rechizitoriu, Laboratorul cerea 23.360 de lei. Interpelat de instanță, înlocuitorul avocatei lui Babă nu știa ce răspuns să dea: solicită expertizarea tuturor interceptărilor sau numai a unora dintre ele, astfel încât clientul său să iasă mai ieftin? Teoretic, ar fi trebuit să știe răspunsul. Răspunsul LIEC fusese depus de două luni la dosar, dar apărarea nu-și făcuse temele.

O nouă amânare

Judecătorul a consimțit la o nouă amânare, cu condiția ca până la următorul termen de judecată să fie depusă la dosar dovada că onorariul cerut de LIEC a fost plătit, indiferent pentru câte interceptări se solicita expertiza. Altfel, această probă urma să fie respinsă de judecători.

Următorul termen s-a desfășurat peste doar două săptămâni, pe 27 noiembrie, dar a fost oricum unul pierdut cu aspecte organizatorice. Titularul completului de judecată fusese schimbat din nou, a doua oară. Noul titular urma să-și „intre în pâine” de pe 1 decembrie, acesta având dreptul de a stabili modalitatea în care va fi reluată cercetarea judecătorească. „Noroc” că aceasta se afla abia la început, așa că nu s-a pierdut mare lucru. Abia dacă fusese audiat un singur martor.

Săptămâna trecută, procesul s-a reluat „în forță”. Apărarea lui Babă a precizat că se va limita la analizarea a 40 de convorbiri interceptate. Onorariul de peste 23.000 de lei cerut de LIEC îi depășea acestuia posibilitățile financiare. Instanței i s-a cerut să aprobe trimiterea unei adrese către LIEC, acesta urmând să comunice onorariul. La termenul din 13 noiembrie, fostul președinte al completului o somase pe avocata lui Babă ca până la următorul termen să depună la dosar dovada plății onorariului. Noul titular nu a mai ținut însă cont de aceasta. Apărarea a câștigat astfel deja încă două luni în drumul spre prescripția răspunderii penale. Următorul termen de judecată va avea loc pe 26 februarie. Vor fi citați primii doi martori, aceiași: Cucoradă și Vintzi. Procesul continuă…

Publicitate și alte recomandări video