Secretele tradițiilor populare de sărbători: Capra, cerbul de la Iași, plugușorul sau jocurile cu măști

Plugușorul, un ritual agrar încărcat de simboluri, și jocurile cu măști, spectacole folclorice pline de culoare și energie, transformă finalul de an într-un moment de celebrare a legăturii dintre om, natură și spiritualitate.

Plugușorul: povestea colacului și a plugarului mitic

Ioana Repciuc, etnolog la Academia Română, Filiala Iași, descrie Plugușorul drept un ritual agrar complex, simbolizând ciclul muncilor agricole. Practicat cu precădere în Moldova, acesta reprezintă o adevărată „poveste a colacului”, de la trasul primei brazde până la coptul colacului, oferit gazdelor colindătorilor.

„Declamat în fața ferestrei într-un stil ritmat și teatral, Plugușorul este însoțit de un arsenal de sunete tradiționale: tălăngi, clopote, pocnituri de bice și zgomotul distinctiv al buhaiului. Textul acestui obicei prezintă imaginea plugarului mitic, un personaj hiperbolic care își trage plugul cu doisprezece boi, ieșind la arat și semănat. Elementele solemne ale colindului se îmbină armonios cu momente umoristice, oferind o viziune vibrantă asupra vieții și muncii țăranului-plugar. Plugușorul moldovenesc descrie în detaliu scene esențiale din viața agricolă tradițională: aratul și semănatul, confecționarea secerilor de către fierar, organizarea clăcii de seceriș, seceratul propriu-zis, transportul snopilor, treieratul și măcinatul grâului. Aceste momente, transpuse artistic, evidențiază respectul profund pentru ritmurile naturii și ciclul agricol”, a declarat Ioana Repciuc.

Potrivit acesteia, etnologul clujean Dumitru Pop a remarcat faptul că, în ceea ce privește reflectarea ocupațiilor tradiționale ale poporului român, Plugușorul ocupă același loc de cinste pentru agricultura românească pe care Miorița îl are pentru păstorit.

„Plugușorul devine nu doar un obicei de sărbătoare, ci și o expresie poetică a legăturii indisolubile dintre țăranul român și pământul său”, a completat etnoloaga.

Jocurile cu măști: spectacolul folcloric al sărbătorilor de iarnă

Un alt element definitoriu al sărbătorilor de iarnă, practicat cu precădere în Moldova, este reprezentat de „teatrul popular” sau „teatrul folcloric”, care presupune utilizarea costumelor și jocului. În cazul costumelor, vorbim inclusiv despre măști care ascund fața și corpul dansatorului.

„Jocurile cu măști erau organizate în Antichitate primăvara, marcând începutul muncilor agricole. Cu toate acestea, reforma calendarului roman din anul 46 î.Hr., realizată în timpul lui Iulius Caesar, a stabilit data de 1 ianuarie ca început al anului, în loc de 1 martie. Această schimbare a dus la mutarea obiceiurilor tradiționale de primăvară în mijlocul iernii. Profesorul Petru Caraman subliniază prezența centrală a măștilor zoomorfe în tradițiile diverselor popoare: la români – capra și turca, la ucraineni și bieloruși – koza, la bulgari – brezaia, iar la polonezi – turoni, kobyla sau konik. Totodată, Caraman amintește și utilizarea travestirilor pentru personaje antropomorfe precum moși, babe ș.a.”, a explicat etnoloaga.

Conform acesteia, în Moldova, pregătirea acestor jocuri tradiționale cu măști avea loc de la începutul Postului Crăciunului, „când tinerii angajau lăutari să cânte la sărbători și în seara de Andrii (Sf. Andrei, 30 noiembrie)”, și erau puse în scenă până la Anul Nou.

„În alaiurile cu măști din Moldova istorică, măștile zoomorfe precum Capra, Cerbul, Ursul și Căiuții ocupă un loc central, fiind cele care dau numele obiceiului. Acestea sunt însoțite de diverse măști antropomorfe, cum ar fi Baba și Moșul, Ciobanul, Soldatul sau Arnăutul, care joacă rolul companionilor protagoniștilor zoomorfi”, a spus Ioana Repciuc.

Capra pare să fie cea mai răspândită și bine conservată mască, întrucât, în forme variate, este prezentă în toate județele din zona Moldovei. Cele mai bine conservate și spectaculoase forme ale Caprei ar fi întâlnite în județele din nordul și centrul Moldovei – Botoșani, Suceava, Iași, Vaslui și Neamț.

„Această mască reflectă creativitatea țăranilor moldoveni, care au dezvoltat ritmuri, dansuri și muzică folosind instrumente arhaice precum fluierul, toba și diferite tipuri de clopote. Costumele elaborate includ blănuri de animale, materiale vegetale precum stuful, covoare și ștergare. Simbolistica măștii de Caprei este profundă. Fiind un animal asociat cu sălbăticia și neliniștea, neînduplecat complet de om, Capra este pusă să joace, să sară și să se învârtă, urmând comenzile însoțitorului său. Aceste mișcări stârnesc umor și simpatie în rândul spectatorilor. Un aspect remarcabil este înlocuirea frecventă a Caprei cu Cerbul în județul Iași. Masca Cerbului, cu coarne impresionante – deseori reale – simbolizează un animal sălbatic care domina pădurile Moldovei în trecut. Această mască reflectă puterea și măreția naturii, fiind o reprezentare unică în tradițiile din această zonă”, a declarat etnoloaga de la Academia Română.

Publicitate și alte recomandări video