Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Secretele unei ieşence de la vârful unui mare fond de investiţii londonez. „Liceul Negruzzi, mai important ca facultatea”

GALERIE
Irina Haivasirina
  • Irina Haivas
  • irina
- +

“A mâncat matematică pe pâine” la Liceul Costache Negruzzi din Iaşi, a studiat Medicină la Iaşi, apoi în Germania şi la Harvard, a ajuns partener în cadrul unei echipe de investiţii a companiei londoneze Atomico, iar la sfârşitul anului 2021 a fost recomandată de prestigioasa publicaţie americană The Wall Street Journal ca fiind una dintre cele “nouă femei care modelează capitalul de risc de azi şi de mâine”.

Într-un interviu pentru Ziarul de Iaşi, ieşeanca Irina Haivas vorbeşte despre secretul educaţiei obţinute la Iaşi, despre trecerea de la cariera aleasă, medicina, la investiţii, şi despre cum se vede piaţa românească de tehnologie din biroul ei de la Atomico - unul dintre cele mai interesante fonduri de investiţii din lume, lansat şi condus de co-fondatorul Skype, Niklas Zennström.

La începutul lunii ianuarie, presa din România a anunţat semnarea de către Atomico a primei investiţii în această ţară, cu startup-ul ieşean Digitail, pentru 11 milioane de dolari. S-ar putea spune că de ambele părţi ale mesei de negocieri au fost ieşeni.

Sebastian şi Ruxandra Pui, fondatorii Digitail, care este o platformă software de administrare a clinicilor veterinare, pe de o parte şi Atomico, fondul londonez de investiţii în care Irina Haivas este deja partener de câţiva ani.

La anii ei are o experienţă profesională la care mulţi pot doar să viseze. Crede totuşi că liceul Negruzzi a fost temelia pe care a reuşit să îşi construiască apoi cariera.

- Cum ai ajuns să faci trecerea de la Medicină, la investiţii în tehnologie?

- Am început facultatea de medicină în România, am mers apoi în Germania, iniţial cu bursă de un an şi am stat până la sfârşitul facultăţii. Am făcut încă aproape un an în State, apoi am venit la Londra să fac un master. Am terminat Medicina, dar nu am practicat cinci, zece ani, ca să zic că am schimbat cariera târziu. Practic, am făcut schimbarea imediat după ce am terminat studiile.

- Erai interesată de tehnologii dinainte, sau ai descoperit pe parcurs o pasiune pentru domeniul IT?

- Sincer, lumea zice că la 18 ani alegi Medicina din pasiune, dar cred că, de fapt, nu neapărat toată lumea o alege din considerentele astea. Eu am făcut un liceu în care se studia intensiv matematică – fizică şi am făcut foarte multă matematică. Iar când a trebuit să aleg la ce facultate merg, la timpul acela nu erau chiar atât de multe variante. Sau mergeai să faci Informatică, sau Medicină, Dreptul dacă erai înclinat spre partea aceea, în rest nu erau opţiuni foarte clare. Universul era puţin mai îngust.

Sincer, am ales Medicina pentru că era ştiinţă, iar eu veneam dintr-un background de ştiinţe, cu matematică – fizică. Şi era greu. Mi s-a părut că e ceva substanţial, că nu e o facultate uşoară, iar după ce am început-o anumite lucruri mi-au plăcut foarte mult, dar altele nu se potriveau cu personalitatea mea. Inclusiv faptul că întotdeauna am avut o curiozitate, o dorinţă pentru o deschidere globală şi Medicina, dacă stai să te gândeşti, chiar dacă o faci la Harvard sau în altă parte, este o profesie mult mai locală, lucrezi într-un spital. OK, interacţionezi cu colegii, mergi la conferinţe, dar dacă ne gândim la munca de zi cu zi e închisă şi trebuie să faci acelaşi lucru de multe, multe ori ca să devii bun. Şi te ultra-ultra specializezi.

Şi un alt element a fost că din anul al treilea de facultate am început să fac tot felul de stagii de practică, unul pe “scriere ştiinţifică”, la British Medical Journal, am avut o bursă de cercetare, vara, la Harvard School of Public Healthcare, pe adopţia tehnologiei în îngrijirile de sănătate, apoi o alta, la Harvard Medical School pe chirurgie, inclusiv cu tehnologii care la momentul acela erau foarte inovative, inclusiv chirurgia robotică. Profesorul cu care am lucrat eu era unul dintre pionierii din chirurgia robotică. Apoi cu masterul de la Londra..

Când ai expunerea aia, dintr-o dată ţi se deschide o lume de posibilităţi şi dacă te uiţi, de fapt, aici, sunt destul de mulţi medici care fac strat-up-uri, care îşi aleg o carieră în afaceri, finanţe sau consultanţă. După master am intrat în una dintre cele mai prestigioase firme de consultanţă din lume şi am avut colegi medici, unul era neurochirurg, făcuse patru ani de neurochirurgie, altul făcuse doctoratul. Aici lumea e puţin mai flexibilă, mai ales în lumea anglo-saxonă, pe aptitudini transferabile, pe care le poţi lua cu tine dintr-o profesie în alta. Şi, cumva, pentru mine, combinaţia între logica şi rigoarea dezvoltate prin faptul că am făcut multă matematică de când eram mică şi partea de medicină, care e puţin mai empirică, mai umană şi practic, prin ce fac acum îmi folosesc toate aceste capacităţi. Schimbarea, până la urmă, e o evoluţie. Experienţele ajung la un punct în care devin multiplicatori. Eu am făcut o facultate şi apoi mi-am ales o anumită carieră.

- Care e cel mai potrivit moment pentru un elev sau student din România să descopere lumea şi să meargă la studii în străinătate? La liceu, la facultate?

- Expunerea contează foarte mult, şi se vede în generaţiile de acum de la Negruzzi, care se bucură de expunere mult mai devreme. Iar numărul de studenţi care pleacă în străinătate, sau care aspiră la idealuri mult mai diverse decât aspiram noi, este acum mult mai mare, pentru că sunt expuşi la mult mai multe lucruri decât cum eram expuşi noi când eram la liceu.

Cred că pentru mine Negruzzi a fost mai formativ decât facultatea. Pentru că este un liceu cu o cultură foarte aparte, care de fapt e foarte aliniată cu cultura şi valorile care sunt apreciate şi te ajută să ai succes într-o piaţă ca Anglia sau ca America, pentru că e un spirit din acesta competitiv, dar foarte concentrat pe a învăţa şi a creşte, a munci destul de mult.

E o etică de muncă şi de lucru. Iar dacă începi să faci lucrurile astea foarte devreme, capeţi încredere că orice provocare care e grea o poţi înfrunta. Şi înveţi şi să o mai şi iei peste nas din când în când. Acum, poate s-au mai schimbat lucrurile, dar profesorul meu de matematică nu dădea nota 10 orice ai fi făcut, tot te duceai acasă cu un 7, un 5. Înveţi să mai ai de a face şi cu o pierdere.

Dacă te gândeşti cum e antrenată o echipă de sport performantă, sau un atlet performant, sunt toate elementele astea, să-i împingi când ştii că au nevoie să fie un pic împinşi, să explorezi potenţialul. Şi aia mi se pare mie că a fost mai formativ. Dacă mă uit la toţi colegii mei din liceu, deşi am avut mult mai puţină expunere decât generaţiile de după, au cariere de succes.

Generaţia de acum e mult mai expusă la oportunităţi. Când eram noi elevi trebuia să ai extra-determinare ţi extra-curiozitate, pentru că nimeni nu ţi le punea în faţă. Cred că la facultate e momentul potrivit să te deschizi către lume. Dar nu plecatul în sine trebuie să fie un obiectiv, ci să-şi caute ce li se potriveşte mai bine, ce vor s facă, cel puţin pe termen scurt şi apoi să găsească cel mai bun mod de a face ce vor. Pentru că şi facultăţile astea, pot să fie Oxford sau Stanford, sunt nume grozave.

Dar anumite discipline poate sunt mai bune la alte universităţi. Cel mai bine este să exploreze. Nu orice universitate din afară îşi oferă oportunităţi. Sunt o groază de universităţi mici sau care nu sunt atât de buna şi în America, şi în Anglia, care nu oferă aceleaşi oportunităţi ca o universitate bună. Contează universitatea şi calibrul. Este mai bine să faci o universitate de calibru bun în România, decât să mergi la o universitate de mâna a treia în străinătate. Si asta mi se pare informaţia cel mai greu de găsit. Pentru că, mă întreb, cum ştii tu, dacă eşti admis la Universitatea din Edinburgh, dacă e o universitate bună sau nu? Aici trebuie făcută multă cercetare.

Plus că mai e şi latura culturală. E diferit să studiezi sau să locuieşti în Germania faţă de Franţa, faţă de America, faţă de Anglia. Considerentele sociale şi culturale sunt foarte diferite, şi anumiţi oameni se simt mai bine într-o cultură, decât în alta. Mi se pare foarte important să nu fii atras doar de o anumită direcţie şi să cântăreşti bine posibilităţile. Şi eu am simţit diferenţele când am plecat în Germania. Bine, Germania a fost prima ţară în care am plecat, şi mutatul în prima ţară e întotdeauna mai dificil, apoi am trăit în diferite ţări. Dar clar, cultural, mie, personal, mi s-a părut mult mai uşor să mă adaptez în Londra – şi Londra nu e Anglia, nu ştiu cum mi s-ar fi părut în restul Angliei – decât în Germania, pentru că e mult mai multicultural, e mult mai divers. Şi în America e mult mai uşor decât în Germania. Dar am colegi de facultate care sunt foarte fericiţi şi s-au adaptat foarte bine în Germania.

- Care e rolul tău la Atomico? Te interesează în special tehnologiile din domeniul medicinei?

- La Atomico sunt partener. Acolo sunt două echipe. Una care face investiţii în companii în fază incipientă, sub 15-20 de milioane, şi mai avem o echipă care face runde mai mari, de 20-50 de milioane de dolari. Eu fac parte din prima echipă. Sunt aici de patru ani şi jumătate, dar în domeniul investiţiilor lucrez de aproape zece ani.

Atomico este un fond de tehnologie, investeşte în startupuri de tehnologie, asta însemnând orice, de la internetul de consum, la software şi anumite tehnologii mai avansate. Partea de medicină este doar o verticală, un sub-sector, dar tema principală e tehnologia. Atomico a fost înfiinţat acum 16 ani, de Niklas Zennström, care este fondatorul Skype. În urmă cu 16 ani, tot ecosistemul de tehnologie era încă foarte mic. Acum, când te uiţi, pare foarte mare, pentru că sunt o groază de succese, Sportify, UiPath, dar atunci era un ecosistem mic.

Viziunea lui Niklas a fost de a ajuta şi stimula cât mai mult cu capital ecosistemul european de tehnologie, cu convingerea că businessurile bune pot veni de oriunde. Un alt principiu este de a lucra foarte strâns cu antreprenorii şi de a-i ajuta la modul practic, nu doar cu câteva sfaturi de sus, ci chiar cu o echipă de oameni cu experienţă operaţională din diferite zone, comercial, resurse umane, comunicare. Iar aceste convingeri, transmise de Niklas sunt importante pentru mine. Pe partea de consultanţă, unde mi-am început cariera de business, am lucrat cu peste 30 de companii din peste zece ţări din Europa, America, Africa de Sud, America Latină.

Capeţi o experienţă foarte largă atunci când, la 20 şi ceva de ani eşti în sala de consiliu cu directorii generali de la companii foarte mari, şi chiar dacă eşti cel mai mic – şi de multe ori eram mai tânără cu 20 de ani faţă de toţi ceilalţi – eşti ascultat ca toţi ceilalţi. Sau dacă lucram într-o ţară ca India, eram singura femeie între 40 de oameni. Singura femeie şi cea mai tânără. Poate fi intimidant când trebuie să prezinţi un proiect, însă experienţa pe care o capeţi este foarte importantă. Când faci consultanţă, eşti mai mult în biroul clientului decât în biroul tău, şi partea aceea, de a lucra cu echipele, cu fondatorii, cu echipa de conducere, e foarte compatibilă ce fac eu acum.

- E un avantaj pentru români şi pentru ieşeni că eşti acolo? Urmăreşti mai cu atenţie piaţa IT din România?

- Hai să nu-i spunem IT, să-i spunem tech. Ştiu că în România se foloseşte mult termenul “IT”, dar acest termen este destul de limitat. IT este o funcţie specifică, dar tehnologia este un termen care poate să fie mult mai larg. Ca fond european, urmărim toate geografiile din Europa. Evident, pe unele activitatea este mult mai intensă, sau piaţa e mult mai mare, e pur şi simplu mai mult volum. Dar mandatul nostru este pe toată Europa, aşa că monitorizăm ce se întâmplă peste tot. Noi venim la un anumit moment, nu intrăm foarte, foarte devreme, când sunt doi oameni care au o idee. Pentru asta sunt mai bune anumite fonduri, cum sunt cele care oferă capital de început (seed funds). Noi intrăm în business ceva mai târziu, când antreprenorii încep să aibă nevoie de la 4 - 5 milioane de dolari în sus, şi urmărim companiile care sunt în segmentul ăsta.

- Cum vezi piaţa tech din Iaşi şi din România?

- E clar una din zonele în care România are un avantaj. Pentru că are talentul, educaţia de matematică din liceele bune, care a creat un talent şi un ecosistem de tehnologie bun, şi numărul de oameni care vin din facultăţile de informatică e mare. E clar una din zonele prin care se poate diferenţia România.

Ce mi se pare că s-a întâmplat în trecut e că mulţi construiau produse pentru piaţa locală, ceea ce e OK, dar dacă vrei să accesezi capital global, trebuie să construieşti produse pentru piaţa globală. Ceea ce înseamnă că intri într-o competiţie care nu este numai pe domeniul tehnic, nu îţi pui doar întrebarea dacă tehnic poţi să construieşti produsul respectiv, ci este şi o competiţie să înţelegi suficient pentru cine e produsul. Pe partea asta mi se pare – mai ales înainte de UiPath – că era mult mai focusată piaţa locală din România.

Acum începem să vedem mai multe startup-uri şi echipe care au avut expunerea asta şi care înţeleg că pot construi un produs pentru piaţa globală. Digitail este un exemplu foarte bun, care a luat ce e mai bun din Iaşi, talentul, creativitatea, ambiţia, abilitatea asta de a face mult cu puţin, a aplicat-o iniţial la piaţa locală, pentru că a avut nevoie de feedback-ul acela rapid ca să dezvolte produsul, dar a construit din prima un produs care să fie aplicabil la pieţe mai mari. Iar în cazul lor avea mai mult sens să se concentreze pe piaţa din America, din mai multe considerente. Acesta este deci, un bun exemplu de cum poţi să iei ce-i mai bun din ecosistemul local şi din ce are România bun.

Şi, din cauză că au fost mai puţine poveşti de succes din România, sau au apărut mai târziu, românii nu au atâtea pretenţii. De multe ori, mai ales în perioada asta de boom economic care s-a terminat acum, salariile pe care le voia cineva din Londra cu abilităţi destul de modeste de programator de software erau foarte mari. Şi aveau şi pretenţii de acestea de a nu munci prea mult. Evident că e important să respecţi balanţa dintre viaţa privată şi cea profesională, dintre muncă şi relaxare, dar mi se pare că în Europa de Est există încă ambiţie şi nu există neapărat cereri din acelea, .

Ăsta e un avantaj, pentru că bănuiesc că dacă ar mai fi continuat boom-ul ăsta economic alţi câţiva ani ar fi ajuns şi acolo tendinţele astea pe care le vedem aici, de salarii foarte-foarte mari şi multe pretenţii. Sincer, pentru start-up este foarte greu, cum ai să concurezi cu ceea ce oferă Facebook? Faptul că echipele din România, şi mai ales din Iaşi, nu au ajuns încă la stadiul acela de a fi “alintate”.

Şi un alt lucru care e important este că ecosistemele iau timp. Nu le construieşti peste noapte. Trebuie să ai echipe care construiesc, apoi trebuie să ai un succes. Apoi îţi mai trebuie un succes pe baza succesului ăla. Oamenii, de exemplu de la UiPath – pleacă să-şi facă companiile lor, sau devin ei investitori în stadii de astea foarte devreme, când e nevoie de capital, sau dau sfaturi, au experienţă. Lucrurile astea care se reciclează în ecosistem, aşa creşti. E nevoie de timp. Şi de asta dacă o companie ca Digitail are succes, poate avea un impact mare în ecosistemul tech din Iaşi şi din România. Pentru că oamenii care vor lucra acolo vor căpăta o anumită experienţă, care se difuzează în cercul lor de prieteni şi colegi.

La Atomico avem tot timpul liste cu startupuri din Iaşi şi din România pe care le monitorizăm. Câteodată, dacă îi ştim, îi abordăm noi. Alteori îi abordăm prin investitorii iniţiali, care ne fac legătura cu antreprenorii. La Digitail a fost un fond de investiţii din Suedia pe care îl cunoşteam, şi prin ei am făcut legătura.

- Cât de creativă sau inovatoare este lumea de azi?

- Foarte creativă, mi se pare că rata de inovaţie se accelerează. Zona pe care mă concentrez eu e exact zona asta de tehnologii care sunt avansate, dar la punctul de inflexie sau deja intrate în piaţă. Adică nu tehnologii care vor exista peste 50 de ani şi eu să investesc în ştiinţă. Nu fac asta, dar mă interesează tehnologii care sunt mai avansate decât basic software, cum a fost de exemplu mobilul, inteligenţa artificială şi aplicaţiile din inteligenţa artificială, partea de infrastructură de date din tot felul de industrii, partea de blockchain. În ce priveşte Inteligenţa artificială un exemplu foarte bun este ChatGPT, care “a explodat” şi a ajuns în mâinile tuturor. Dar nu s-a întâmplat peste noapte. Jumătate din investiţiile mele sunt în AI. Prima mea investiţie în machine learning a fost acum opt ani, când era un ecosistem foarte diferit. Deci, clar, se accelerează rata de inovaţie.

- Este războiul un factor stimulativ în plan investiţional?

- Cred că, de fapt, COVID19 a accelerat tranziţia la tehnologie. Înainte nici nu ne imaginam să nu mergem la birou în fiecare zi, iar acum aproape că nu ne mai imaginăm că ar trebui să mergem la birou în fiecare zi. E o schimbare care s-a produs în doar doi ani, în toată lumea, în acelaşi timp. Foarte rar mai vezi o situaţie care să creeze o astfel de schimbare. Războiul e altceva. Mi-e greu să spun că e un accelerator, când ceva creează o nesiguranţă foarte mare şi ajunge să aibă, evident, impact şi asupra pieţelor, ajunge să creeze un mediu economic mult mai instabil. Cu siguranţă sunt zone în care se va accelera investiţia, de exemplu în tehnici de apărare şi în tot domeniul ăsta militar, probabil.

La fel cum se vor accelera investiţiile şi pe zona de climă şi mediu, acestea nu sunt legate de război, dar sunt legate de o potenţială ameninţare la scară mare. Cu războiul e greu de spus, pentru că trebuie să iei în considerare toate plusurile şi minusurile şi pierderile. Şi e greu să spui că e bun stimulator de investiţii, când e atât de traumatizant.

- Ai încercat Chatbotul Chat CPT? Ce părere ai?

- Evident că l-am încercat, ca noi toţi, din prima zi, când se tot bloca. De fapt şi acum se blochează. ChatGPT este o ilustrare a unor progrese făcute într-o anumită parte din domeniul ăsta al inteligenţei artificiale despre care, cumva, tot timpul s-a ştiut că va veni. Şi au fost versiuni mult mai simple şi mai puţin interesante înainte, dar apariţia lui ChatGPT este un indicator de accelerare a domeniului. Nu e perfect, mai interesant este de văzut cum va fi aplicat. Pentru că acum este un produs pe care consumatorii îl pot folosi şi se joacă un pic cu el.

Dar cum va fi dacă foloseşti tehnologia asta şi o “împachetezi” în alte produse pentru a schimba, de exemplu, modul în care organizezi o funcţie de marketing sau de vânzări într-o companie, pentru că poţi să faci anumite lucruri în mod automat şi mult mai simplu. Poţi să îţi schimbi marjele de profit într-un business, dacă automatizezi mult mai mult.

Sunt foarte, foarte multe posibilităţi care nici nu au fost însă “despachetate” deloc. Vor deveni mult mai clare peste câţiva ani, dar cred că unul din impacturile cele mai profunde este asupra acestei părţi, cea operaţională. Cred că multe businessuri vor implementa o versiune pentru a-şi creşte profiturile, pentru a scala mai repede, pentru a ajunge la mai mulţi consumatori într-un mod eficient. Şi poate nu pare aşa de sexy, dar poate avea un impact foarte mare.

Pe partea umană, poţi să te gândeşti cum va schimba modul de lucru al oamenilor sau la faptul că, de exemplu, copiii vor avea cărţi personalizate pentru ei, sau va fi o aptitudine pe care să o înveţi la şcoală - cum să scrii un eseu ajutat de Inteligenţa Artificială - faţă de cum să scrii un eseu tu singur, aşa cum se învaţă acum. Mi se pare o oportunitate enormă. Multă lume zice că vom pierde joburi. Dar puteai să zici asta şi în 1900, când toată lumea lucra în agricultură. Până la urmă, viaţa ni s-a uşurat, nu ni s-a îngreunat.

- L-am rugat pe ChatGPT să-ţi pună două întrebări. Şi iată ce întreabă:

1. “Care sunt criteriile dumneavoastră de investiţii şi cum evaluaţi oportunităţile potenţiale?”

2. “Cum vă diferenţiaţi de alţi investitori în tehnologie şi cum contribuiţi la creşterea companiilor în care investiţi?”

- Ha ha, sunt întrebări foarte bune. Cum ne diferenţiem? Dacă te uiţi pe site-ul nostru, ai să vezi o echipă foarte mare, din care doar 15 sunt investitori şi restul este o echipă construită să lucreze cu antreprenorii şi să-i ajute. Dacă te uiţi pe alte site-uri, ai să vezi că nu e atât de mare echipa. Plus că avem şi o întreagă reţea care nu e prezentată pe site şi care, la fel, sunt consultanţi care pot intra în companii şi pot ajuta.

Pe partea de cum aleg, noi suntem un fond foarte mare de investiţii. Când ai un fond mare, trebuie să cauţi companii care chiar ajung să schimbe total o piaţă, să regândească modul de a face un anumit lucru sau să digitizeze un sector întreg. Evident, sunt multe companii bune, businessuri bune, dar care nu au neapărat potenţialul ăla. Ăsta e un criteriu pentru noi: dacă piaţa, produsul şi antreprenorul au viziunea să construiască ceva foarte mare. Aici gândirea globală este foarte importantă.

Dacă eşti în State sau în China, atunci poate că poţi gândi ceva pentru piaţa locală, dar în rest e mult mai greu. Al doilea considerent este că fondatorul este foarte important, viziunea fondatorului. Modul de a gândi produsul, ce avantaje are sau cum gândeşte diferit, fie că are cunoştinţe sau experienţe dinainte sau are o anumită abilitate tehnică, sau o reţea foarte puternică de contacte. Şi nu doar fondatorul. E importantă echipa fondatoare, dar şi echipa din jurul lor. Ne uităm pe cine angajează, ce talente atrag în organizaţie, pentru că singur nu poţi construi ceva de succes.

În plus, trebuie să avem un motiv – “de ce acum?”. Şi e importantă şi relaţia cu fondatorul. Pentru că atunci când intrăm într-o companie lucrăm mult cu acesta, durează 7-8 ani până la o ieşire din companie. Şi asta înseamnă că trebuie să simţi că poţi lucra cu persoana respectivă, să existe chimie între voi. Trebuie să aveţi valorile aliniate, pentru că pot apărea probleme pe parcurs.

De exemplu chestiuni legate de diversitate. Dacă, de exemplu, sunt echipe formate doar din bărbaţi albi care nu recunosc faptul că diversitatea e importantă, asta ar intra în conflict cu valorile noastre . Ne uităm şi la asta, dar ne uităm şi dacă putem chiar să fim de ajutor. Noi trebuie să avem o perspectivă pe termen foarte lung. Pentru că intrăm, investim în companie atât de devreme şi le ţinem în portofoliu 7, 9, 10 ani, până, să zicem, vând businessul unei companii foarte mari. Şi atunci avem o privire de ansamblu pe termen lung.

- Are tehnologia prejudecăţi?

- Problema de prejudecată, de etică, e clar una pentru care vor trebui găsite soluţii. Un model de inteligenţă artificială învaţă în funcţie de datele pe care i le dai, şi de contextul pe care i-l dai. Şi dacă acel context are prejudecăţi, atunci şi modelul va avea prejudecăţi. S-ar putea să apară soluţii prin care să poţi elimina prejudecăţile acelea prin modelul în sine. Adică modelul în sine să se corecteze, nu să trebuiască să îi schimbi tu datele pe care i le pui. Eu cred că suntem foarte devreme în a găsi soluţii la prejudecăţi. Dar clar, întrebarea legata de prejudecată, de etică, de conţinut vulgar sau violent, sau conţinut fals, care poate fi folosit in tot felul de scopuri malefice, este foarte importantă. Dar e şi o necunoscută. Şi lumea lucrează deja la asta.

Interviu realizat de Cristina PETRACHE

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri