La Întreprinderea Mecanică „Nicolina” au fost descoperite utilaje recepționate și neutilizate în valoare de peste 25 milioane lei; la Țesătura, echipamentele subutilizate au fost evaluate la peste 37 milioane lei, iar la Întreprinderea Metalurgică au fost identificate situații de bunuri subutilizate/neutilizate în valoare de 41 milioane lei; S-au cules informații privind motivele pentru care CUG, „Nicolina”, Combinatul de Fibre Sintetice, Întreprinderea de Mase Plastice și Antibioticele nu și-au îndeplinit sarcinile de plan. Întreaga suită de activități aferente la nivel județean revenea unui număr de șase ofițeri de securitate, având grade de la locotenent major la colonel, ceea ce presupunea ca, înainte de încadrare, să fi fost absolvenți de studii universitare (frecvent, economice) și să-și fi efectuat stagiile „în producție” de minimum trei ani, cum cereau normele vremii. Asta însemna că știau relativ bine domeniul muncii lor, neînghițând orice gogoașă servită de informatorii din propriile rețele ori persoanele „de sprijin” – cu sau fără intenție.

Nu e nimic nou în a considera că latura economico-financiară poate constitui o vulnerabilitate ce stă gata să aducă atingere siguranței naționale. În ultimii ani ai economiei socialiste, un ordin („Strict secret” – cum altfel?) semnat de Șeful Departamentului Securității Statului, introducea o serie de măsuri menite să „perfecționeze activitatea de securitate în cadrul organelor de sinteză și al sistemului financiar-bancar”. Raționamentul invocat era clar: aceste structuri gestionau un volum semnificativ de informații clasificate, provenite din sfera economică. Obiectivul declarat al ordinului îl constituia „protejarea secretului de stat și prevenirea racolării de către serviciile de spionaj sau alte organizații ostile din străinătate a unor specialiști sau posesori de informații sensibile, în scopul implicării acestora în acțiuni de transmitere de date, inițiere de demersuri ostile împotriva statului sau de evitare a reîntoarcerii în țară din deplasările externe.” (ACNSAS, Dosar de obiectiv „Sinteza”, No. 6186, coperta, ff. 24-25). Strategii Securității erau convinși că doar printr-o acoperire informativă atentă se putea preveni „subminarea economiei naționale, precum și alte fapte sau fenomene care ar putea afecta securitatea statului în sectoare precum planificarea, aprovizionarea tehnico-materială, gestionarea rezervelor de stat, implementarea investițiilor, politica prețurilor ori distribuirea și utilizarea forței de muncă în economia națională”.

Pe lângă aceste mize, exista și un alt „câștig” considerabil în logica vremii: „Supravegherea, prin mijloace specifice muncii de securitate, a activității și comportamentului cetățenilor străini care au acces în obiectivele de sinteză și în sistemul financiar-bancar, pentru identificarea agenților serviciilor de spionaj și contracararea acțiunilor desfășurate de aceștia.” (Idem.). Aplicarea ordinului menționat a determinat elaborarea unui plan de punere în practică a acestuia, intitulat „Sinteza”. Astfel, persoanele încadrate în obiectivele vizate, urmau să fie verificate permanent prin măsuri specifice muncii de securitate, pentru „stabilirea poziției, concepțiilor și trăsăturilor de caracter care pot fi exploatate de serviciile de spionaj (…); identificarea celor care, prin îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pot aduce prejudicii securității statului în domeniul economic; supravegherea persoanelor care întrețin relații neoficiale cu cetățeni străini, frecventează reprezentanțe străine, au rude sau legături în afara țării ori au manifestat o comportare inadecvată în timpul șederii lor în străinătate (…)”.

Potrivit repectivului plan de acțiune, în județul Iași intrau direct sub supravegherea Securității aproximativ 1000 de funcționari și alte categorii de lucrători din instituții și „întreprinderi” precum: Direcția Județeană de Statistică, Sucursala Băncii Naționale, Filiala Băncii pentru Agricultură și Industrie Alimentară (BAIA), Filiala Băncii de Investiții (BI), Întreprinderea Județeană de Valorificare a Materialelor Refolosibile și Recuperabile (IJVMRR), Inspectoratul Teritorial Financiar de Stat (ITFS), Baza Județeană de Aprovizionare Tehnico-Materială (BJATM), Secția de Dezvoltare, Organizare și Planificare (SDOP) a Comitetului Popular Județean, Direcția pentru Probleme de Muncă și Ocrotiri Sociale (DPMOS), Filiala Inspecției Generale de Stat (IGS), Inspectoratul de Stat pentru Controlul Instalațiilor și Recipientelor sub Presiune (ISCIRP) (ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 6186, ff. 2-3v).

Întreaga suită de activități aferente la nivel județean revenea unui număr de șase ofițeri de securitate, având grade de la locotenent major în sus, ceea ce presupunea ca, înainte de încadrare, să fi fost absolvenți de studii universitare (frecvent, economice) și să-și fi terminat stagiile „în producție” de minimum trei ani, cum cereau normele vremii. Asta însemna că știau relativ bine domeniul muncii lor neînghițând orice gogoașă servită de informatorii din propriile rețele ori persoanele „de sprijin” – cu sau fără intenție. Ca să ne facem o imagine asupra preocupărilor Securității ieșene în direcția amintită, ne aplecăm asupra runui raport al Inspectoratului judetean (ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 6186, ff. 4-7v), transmis Centralei (Direcţiei a II-a „Contraspionaj economic”) la data de 4 mai 1988, care se referă la persoanele suspecte identificate în instituţiile supravegheate, măsurile luate împotriva lor, problemele sesizate de reţea, dar și la obiectivele avute în vedere pentru viitor.

De la început, raportul relevă că în anul 1987 și în primul trimestru al anului 1988 „s-a urmărit, cu prioritate, îmbunătățirea activităţii de obținere, valorificare şi exploatare a informaţiilor, în vederea cunoaşterii, prevenirii, descoperirii şi lichidării oricăror încercări de a fi săvârşite acte de sabotaj, de subminare a economiei naționale sau a altor fapte ce puteau pune în pericol securitatea obiectivelor economice ori crea stări de spirit necorespunzătoare în rândul oamenilor muncii”. În acest sens, au fost întreprinse măsuri de verificare a evidențelor organelor de securitate și miliție privind toate persoanele cu funcții sau sarcini de control din unități economico-administrative și instituții de pe raza județului Iași. Ca urmare, au fost identificate două persoane cu antecedente politice, șase persoane descendente din familii de legionari ori foști condamnați, patru persoane care aveau rude în străinătate și trei persoane cu condamnări de drept comun. Intervenindu-se la conducerile unităților angajatoare, cu informarea organelor de partid, două dintre persoanele cu antecedente politice și alte trei persoane foste condamnate de drept comun au fost transferate în alte unități economice. Din raport mai reiese că, prin mijloace specifice activității de securitate, au fost obținute informații privind motivele pentru care unele obiective industriale majore din municipiul Iați nu și-au îndeplinit sarcinile de plan.

Printre aceste unități se numărau Combinatul de Utilaj Greu, Întreprinderea Mecanică „Nicolina”, Combinatul de Fibre Sintetice, Întreprinderea de Prelucrare a Maselor Plastice și Întreprinderea de Antibiotice. Datele colectate au fost analizate din perspectiva riscurilor la adresa securității economice, pentru a se stabili dacă disfuncționalitățile erau provocate de persoane ostile regimului sau dacă acestea aveau consecințe economico-financiare grave asupra activității unităților în cauză. În paralel, s-au cules date și despre nemulțumirile muncitorilor, determinate de întârzieri salariale, spre a se putea preveni apariția unor stări tensionate și izbucnirea unor forme de protest. Conținutul raportului menționat arată și că securitatea ieșeană aplica o strategie de intervenție timpurie în fața riscurilor economice, prin sesizarea organelor competente pentru a împiedica acumularea de stocuri supranormative de materii prime și produse finite, pentru a evita deprecierea valorii bunurilor livrate și neîncasate de la beneficiari interni, dar și pentru a monitoriza în permanență volumul produselor destinate exportului, dar rămase nevămuite ori neîncasate. Evident, acțiunile se realizau cu sprijinul surselor informative din mediul financiar-bancar, astfel încât – declarativ, asta se suținea – să se determine luarea de măsuri concrete pentru diminuarea acestor stocuri, care constituiau o vulnerabilitate pentru economia națională.

O situație considerată deosebit de gravă a fost identificată la Combinatul de Utilaj Greu din Iași, unde au fost descoperite credite neonorate, întârzieri la plată și un sold negativ de peste două miliarde lei în contul de compensație. Din această sumă, circa 200 milioane lei proveneau din stocuri excesive de materii prime, peste 300 milioane lei reprezentau producție neterminată, iar aproximativ 360 milioane lei era valoarea produselor finite care nu fuseseră încă valorificate. În plus, alte 100 milioane lei reprezentau produse fără desfacere asigurată, iar 250 milioane lei corespundeau unor facturi refuzate la plată de diverși beneficiari. În fața acestei situații, au fost informate atât organele financiare, cât și structurile de partid și procuratura. Ca urmare a acestor semnalări ale unității de securitate, mai multe comisii de specialiști au efectuat verificări la fața locului și au dispus măsuri ferme, printre care demiterea și trimiterea în judecată a fostei conduceri pentru raportări false, sancționarea pe linie de partid a mai multor responsabili din cadrul întreprinderii și al centralei, precum și suspendarea din funcție a directorului general al acesteia. Analiza documentelor obținute prin metode specifice, inclusiv tehnice, nu a relevat existența unor intenții contrarevoluționare în rândul celor implicați, ci mai degrabă un cumul de neglijențe/deficiențe manageriale și nereguli de ordin economic. Date similare au fost colectate și în cazul altor întreprinderi, prin intermediul rețelei informative din obiectivele economice de sinteză.

Colaborarea cu Inspectoratul General pentru Controlul Mijloacelor Fixe a permis identificarea unor nereguli privind utilizarea anumitor utilaje, a echipamentelor și a instalațiilor. Astfel, la Întreprinderea Mecanică „Nicolina” au fost descoperite echipamente și utilaje nefolosite eficient, în valoare de peste 25 milioane lei. În unitățile de industrie ușoară, echipamentele subutilizate au fost evaluate la peste 37 milioane lei, iar la Întreprinderea Metalurgică au fost identificate situații similare, cu bunuri subutilizate/neutilizate în valoare de aproximativ 41 milioane lei. Toate aceste constatări au fost transmise organelor județene de partid pentru a fi luate măsuri de remediere. O atenție sporită acordau ofițerii de securitate identificării și prevenirii, încă din faza tehnologică, a situațiilor în care produsele destinate exportului riscau să fie expediate în stare necorespunzătoare către beneficiarii externi. În acest sens, se acționa prin valorificarea surselor informative din cadrul Inspectoratului Județean pentru Controlul Calității Produselor, precum și a celor de la Registrul Naval Român. Astfel, se informa că au fost evitate livrări neconforme din partea unor unități industriale precum Întreprinderea Metalurgică, Tehnoton, Combinatul de Utilaj Greu, Uzina de Reparații și Construcții Utilaje pentru Mecanizarea Transporturilor, Întreprinderea de Tricotaje „Moldova” Iași și Întreprinderea de Tricotaje și Perdele din Pașcani.

Se mai sublinia că aportul informatorilor Securității din sectorul IGS Iași, având responsabilitate în zona de frontieră Socola, a fost determinant în oprirea de la expediere a unor produse care prezentau deficiențe ce ar fi putut atrage reclamații sau refuzuri masive din partea sovieticilor. Datorită acestei intervenții, mai multe loturi de marfă au fost reținute pentru remediere, evitându-se prejudicii de imagine și financiare. Doar în primul trimestru al anului 1988, se menționa că au fost refuzate peste 100 de vagoane încărcate de diferite unități din țară, lucru ce confirma „amploarea și gravitatea fenomenului care necesita monitorizare constantă”. Cu referire la performanța unor informatori, două cazuri sunt scoase în evidență. Urmare informațiilor oferite de o sursă din cadrul Sucursalei Iaşi a Băncii de Investiţii s-a prevenit decontarea a 4,5 milioane lei de către Întreprinderea de Executare şi Exploatarea Lucrărilor de Îmbunătățiri Funciare Iaşi pentru lucrări care efectiv nu fuseseră executate (producție fictivă). Un alt informator, din cadrul Sucursalei Iaşi a Băncii Naționale, prin datele transmise ofițerului de legătură a demascat într-un an 652 persoane care au primit valută în cont de la diferite persoane sau organizaţii din străinătate.

Urmarea: persoanele respective au fost comunicate compartimentelor de specialitate pentru verificări şi stabilirea modului de obţinere a valutei. In cursul anului 1987 şi în primele 4 luni ale anului 1988, prin mijloace specifice muncii de securitate s-a stabilit că unele unităţi economice din judeţ transmiteau date cu caracter secret de stat (îndeosebi referitoare la realizarea producţiei de export), prin telefon către Direcția de Statistică. Persoanelor în cauză, recunoscându-și vina, le-au fost administrate un număr de 14 avertismente, organele centrale sancționând administrativ directorul organului judeţean de statistică şi şeful grupei plan dezvoltare din cadrul Consiliului Popular Județean Iaşi. Se mai știa cu exactitate că, în aceeași perioadă, în obiectivele cu profil de sinteză de pe raza judeţului Iaşi nu a venit nici un străin, cu excepţia celor care apelau la serviciile biroului de schimb valutar din cadrul Băncii Naţionale, amplasat la intrarea în unitate. Periodic, ofițerii de securitate ieșeni organizau activităţi de pregătire contrainfrmativă cu toate cadrele ce aveu atribuţii de control şi inspecţie în obiectivele economice din municipiul Iași, iar cu cele ce răspundeau de principalele unităţi din judeţ purtau discuţii individuale directe, fiind instruite pentru semnalarea tuturor neajunsurilor care pot genera fenomene negative, pierderi pentru economie sau genera stări de spirit necorespunzătoare în rândul salariaților.

De asemenea, respectivele cadre erau instruite cum să acţioneze direct pentru prevenirea producerii unor fapte şi fenomene deosebite, concomitent cu informarea organelor de securitate. Cu ocazia analizei realizării sarcinilor din programul de măsuri în acţiunea „Sinteza”, efectuat la nivelul conducerii Securității judeţene, s-au desprins şi unele neajunsuri. Între altele, reţeaua infomativă existentă era insuficientă, nulte din informaţii fiind obţinute prin persoanele special instruite sau pe cale oficială. Acest lucru s-a manifestat mai pregnant în cadrul Direcţiei pentru probleme de muncă, unde nu toate oficiile acestei unităţi erau încadrate cu rețea informativă corespunzătoare. De altfel, aici s-au semnalat unele fenomene de nemulțumire în rîndul persoanelor care se prezentau în special la Oficiul de pensii, fiind amânate și câte 3-4 luni după împlinirea vârstei de pensionare şi întocmirea dosarelor de către unitățile unde au lucrat, din lipsă de fonduri. Deficiențele pe linia rețelei informative existente și în cadrul Inspectoratului pentru controlul preţurilor ori Inspectoratului pentru protecţia muncii au determinat ca o parte din problemele specifice acestor compartimente să nu fie cunoscute în mod operativ.

Pentru înlăturarea acestor deficiențe s-a ordonat ca până la sfârşitul anului 1988 să fie completată reţeaua informativă prin recrutarea a încă doi informatori şi şapte personae de spriiin în aceste unităţi. Un control efectuat de Direcția a II-a la Securitatea Iași, în legătură cu activitatea desfășurată în cadrul acțiunii „Sinteza”, relevă, la rândul său, unele aspecte interesante (ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 6186, ff. 2-3v). După ce, în raportul întocmit (Nr. 232/S/00517/11 noiembrie 1988, căpitan M.S.), sunt prezentate instituțiile supravegheate, ofițerii de securitate responsabili, rețeaua informativă utilizată și baza de lucru, accentul este pus pe o serie de neîmpliniri. Astfel, se confirmă faptul că rețeaua informativă era „subțirică”, cuprinzând doar patru informatori și două persoane de sprijin, repartizați în doar cinci dintre obiectivele menționate. Mai mult, șase obiective nu erau deloc acoperite informativ, iar pentru obținerea unor date de interes operativ era necesară apelarea „pe față” la diverși factori responsabili din cadrul acestora, practică ce contravine principiilor unei activități de securitate eficiente. Totuși, se remarcă valoarea informativă a unor surse de încredere, precum „Dorina” și „Lupescu” din cadrul Băncii Agricole, aflați în rețeaua locotenentului major A.C., care au furnizat 16, respectiv 22 materiale informative. În principal, informatorii relatau periodic, la întâlnirile cu ofițerii de legătură, cazuri privind neglijențe în activitatea unor cadre de conducere din unități agricole cooperatiste, starea de spirit negativă a personalului muncitor din 15 unități agricole, precum și raportări fictive legate de producții agricole sau extinderea suprafețelor de teren arabil. În procesul de verificare, informațiile transmise s-au confirmat, ceea ce, din perspectiva Securității, demonstra seriozitate și competență din partea surselor și justifica menținerea acestora în rețea.

Nici persoanele de sprijin nu s-au dovedit mai prejos, două dintre ele – „Stratulat” și „Andrei”, de la BJATM – remarcându-se în mod special în rețeaua locotenentului major I.F. Un exemplu negativ – informator leneș – este cel al sursei „Foca”, din cadrul IJVRMR, aflată în rețeaua locotenent-colonelului F.M., care, în decurs de 13 ani, a transmis doar trei note informative, dar și acestea fiind lipsite de relevanță operativă. Deficiențele privind rețeaua informativă – concluziona ofițerul controlor – au condus la lipsa unor date relevante despre activitatea, comportamentul și relațiile personalului din obiectivele de sinteză, care ar fi putut fi valorificate operativ. În timpul controlului, au fost identificate și persoane cu rude în străinătate, în special la Banca Agricolă și la BJATM, cazuri considerate problematice și care necesitau a fi luate în lucru pentru clarificarea situației lor. Ofițerul de la Direcția a II-a a mai constatat că securiștii ieșeni nu își îndeplineau corespunzător atribuțiile nici în ceea ce privește verificarea lucrătorilor din obiectivele de sinteză. În cazul celor aproximativ 1.000 de persoane vizate, materialele informative obținute au fost modeste, în ciuda faptului că, pentru 81 dintre acestea, se recurgea la mijloace precum interceptarea convorbirilor telefonice sau citirea în secret a corespondenței.

În fine, putem afirma că situația județului Iași, în materia abordată, ilustrează cu fidelitate modul în care Securitatea a transformat sectorul financiar-bancar într-un spațiu de vigilență operativă, tratând disfuncționalitățile economice nu doar ca simple greșeli administrative, ci ca potențiale amenințări la adresa sistemului. Deși cu rezultate punctuale în descoperirea unor fraude sau nereguli, acest sistem de supraveghere a contribuit totodată la întreținerea unui climat de frică și suspiciune generalizată, specific unui regim totalitar.

Publicitate și alte recomandări video