Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Selectaţi băieţi!...

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Cândva ne vom aduce aminte cu nostalgie şi poate chiar cu zâmbetul pe buze despre anumite momente trecute din viaţa noastră în calitate de cetăţeni ai acestei ţări care vor rămâne pentru totdeauna în urmă din toate punctele de vedere. Vom povesti nepoţilor, de pildă, cum foloseam noi telefon cu fir şi disc, cum mergeam cu bunicii noştri la strâns fânul pe câmp sau prune pentru ţuică. Cum îl urmăream pe după casă, cu inima cât un purice de teamă şi milă, pe tata sau bunicul în timp ce tăia capul unei găini cu securea sau băga cuţitul fără ezitare, comiţând parcă o uriaşă trădare, în gâtul porcului pe care noi îl scărpinasem în fiecare zi pe gât şi pe ceafă printre zăbrelele cuştii mirosind a, vorba aia, cocină. 

Nu ne va mai crede nimeni că a fost o vreme când se mulgeau vacile cu mâna într-un şiştar de lemn care se spăla doar cu apă caldă, fără detergent, că beam vin, copii fiind, din căldare împreună cu muncitorii tocmiţi să ajute la strâns porumbul, la legat via, la săpat câmpul sau multe alte munci manuale, că au existat perioade în care nu puneam zile întregi vreun papuc în picioare, săpun pe corp sau pastă de dinţi în gură. Că mâncăm ciocolată doar de sărbători şi banane doar o dată pe an. Iar pe atunci ne numeam chiar civilizaţi, preşedintele nostru era primit la Casa Albă cu mare tam-tam sau de către regina Angliei, sau de preşedintele Franţei.

Cu siguranţă eu personal îmi voi aminti peste ani cu mare jenă de această perioadă a anului 2018 -2019 în care moldovenii noştri sunt siliţi să strângă gunoiul selectiv… Şi până acum eram teoretic grijulii, dar practic totul se ducea la aceeaşi groapă de gunoi pentru că cine ar fi avut tăria şi răbdarea să pună deoparte plasticul, sticla, hârtia, metalele şi resturile vegetale? Doamne fereşte! Parcă şi văd câteva babe de pe unde am copilărit eu scuipându-şi în sân: „Cum să faci, maică, aşa ceva, te bate Dumnezeu! Odată aruncat, nu mai pui mâna pe el, e spurcat! Tot trebuie aruncat la rău!“...

Ţin minte şi acum cât de normal mi se părea să mă duc cu sacoşa cu sticle sparte sau resturi de gunoi pe care bunicul nu îl mai putea arde sau nu mai avea chef să îl ardă şi o răsturnam la râu, acolo unde toţi aruncau, în timp ce mă salutam cu miliţianul satului zâmbind. Pe atunci cine vedea un coş de gunoi se chema că a fost la Bucureşti, iar dacă pomenea careva de o pubelă sub formă de bombă atomică, era imediat bănuit de spionaj, pârât la Primar şi poate chiar arestat.

E drept că înainte nici nu era prea mult gunoi la ţară. Acolo aproape totul se refolosea. Fusese „implementat“ cel mai eficient sistem de reciclare „inventat“ vreodată. Plasticul nu era aşa mult ca acum şi orice bucăţică îşi găsea utilitate în gospodărie, hârtia sau cartonul nici nu mai vorbesc, ce nebun arunca hârtie bună de aprins focul sau învelit ouă sau pus pe cozonac sau mai ştiu eu ce… Resturile alimentare sau vegetale erau împărţite la porci sau la alte animale, ori uscate şi arse în sobă care dădea căldură. Metalul era atât de preţios, de orice fel ar fi fost el, încât te rugai să îl găseşti. Aşa că ce mai rămânea de dus la groapă erau resturi cu adevărat inutile sau pe care pur şi simplu nu aveai chef să le foloseşti ori erai prea puturos să o faci. Da, numai puturoşii aruncau înainte gunoi, trebuie să o spun drept.

O prietenă care locuieşte în Iaşi a primit de câteva săptămâni bune o pubelă în plus de gunoi pentru reziduurile reciclabile. Până acum nu a venit nimeni să întrebe de conţinutul ei. Am înţeles că actele toate au fost semnate, am văzut că sunt discuţii interesante la nivel de municipalitate în acest sens, şi că toată lumea e de acord: trebuie schimbată mentalitatea! Şi gata, cam aici se opreşte totul. Dacă teoria e gata, ce mai contează şi practica?…

Nu aud şi nu găsesc nicăieri pe net unde se face selectarea finală şi unde se duce fiecare material reciclabil în parte. Toţi cei în cauză, de la Primar la şefi de instituţii, spun că treaba merge strună în privinţa colectării de la cetăţeni, dar nimeni nu zice nici pâs despre sortare şi prelucrare, despre completarea propriu-zisă a procesului de reciclare. Şi aici nu pot să nu mă gândesc din nou la groapa de gunoi de la râul din satul bunicilor mei. Tare mi-e teamă că toate containerele acelea frumos colorate ce stau pe platforme nou făcute, aşteptând gunoaiele preţioase ale cetăţenilor instruiţi, sunt deşertate în acelaşi loc ca şi înainte, aceeaşi groapă.

Se vorbeşte încă din 2007, am înţeles, despre SMID (Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor) dar, ca orice organizare tipic românească, s-a pus carul înaintea boilor. S-au achiziţionat şi împărţit mai întâi pubelele fără să existe încă staţii de sortare şi prelucrare, adică esenţa sistemului!... Cică ar fi în proiect deschiderea unor astfel de rampe ecologice pentru prelucrarea şi valorificarea deşeurilor reciclabile (Ruginoasa, Bălţaţi, Hârlău, Ţuţora), dar acestea nu sunt încă funcţionale, nici nu se ştie dacă există fizic măcar fundaţia lor. Cu toate astea municipiul şi întreg judeţul e plin contracte noi, de pubele şi containere frumos colorate. Suntem instruiţi pe toate căile să colectăm selectiv, să avem grijă mare la mediu, la viitorul nostru. Oamenii sunt speriaţi chiar că vor primi amenzi dacă mai pun iarba din curte sau frunzele în pubele. Toată lumea e pregătită, dar fondul problemei nu e de găsit. Acelaşi blestem care se repetă la infinit: formele fără fond… 

Un întreg domeniu al modernizării, pentru care statul român a semnat cu UE contracte de finanţare de milioane de euro, se află într-o întârziere de câţiva ani. După cum cunosc modul de „operare“ tipic românesc, prevăd că până se deschid respectivele staţii se va colecta cu noile containere în stil vechi, gunoiul se va arunca la aceleaşi gropi ca şi până acum pentru că nu au unde în altă parte, iar când va fi totul funcţional, adică peste câţiva ani, pubelele acestea vor fi praf şi pulbere… Vremuri vechi şi vremuri noi, nicio diferenţă. Doar că cele vechi erau mai frumoase…

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri