Septuagenarul Bogdan Bârleanu la șevalet

De obicei își marchează de un deceniu prin aceste ofrande aduse publicului rotunjirea unui nou cerc de vârstă. În acest an e al șaptezecilea. Își îngăduie poate, până să se apuce de lucru, răgazul unei scurte escapade în Deltă, unde prinde, nu prinde peștișorul de aur, dar se întoarce acasă cu visteria doldora de impresii, ce i-au fermecat ochiul niciodată aplatizat la frumusețile naturii. Sunt cele care n-au rămas doar gravate pe retină, ci au scoborât, germinând, odrăslind splendori plastice, în etosul său poeticesc. Și emoțiile, încântările, iau chip la șevalet, pe acea năframă ce-și așteaptă rama, care iese din cadrele ei reale spre a închipui universuri mirabile, metamorfozate prin alchimica lucrare a meșterului truditor, cel care, aidoma părintelui său, sculptorul Iftimie Bârleanu, fostul elev al lui Ion Irimescu, e un devotat al atelierului. Aici, în atelierul cu înălțime de catedrală, sub veghea chipurilor în ipsos și bronz plăsmuite de ilustrul lui înaintaș, pictorul e parcă un edecar al lui Repin. Se cuprinde în acea transă creatoare spre a da la iveală, cum o face de peste un deceniu, priveliști, flori din grădinile raiului, ulițe cu zidiri de un pitoresc indelebil de târg bătrân, ori colțuri de sate pe maluri de ape într-o mitică întruchipare, cătune risipite pe colnice, unduind rapsodic, naturi statice totemice și multe asemenea. E matricea sa, în care a revenit, reîntemeindu-se, după experimentele cu -isme ale curentelor ce cutreieră azi tărâmurile plastice. E aici acasă, în largul său, exprimând cel mai bine trăirile lui cele din adânc, adică ale unei ingenuități tainice, contrastând cu felul său de a fi, tumultuos, afurisind uneori cu vorba. În tihna atelierului sfioșenia își face loc tiptil și se aude, stând la șevalet, un dulce cântec de caval.

Sigur, acest comeback la dulcele stil clasic n-a fost lipsit de riscuri. Mergea oarecum împotriva curentului și risca să fie considerat demodat. Și-a asumat cu mult curaj misiunea și s-a străduit să găsească expresiunea contemporaneității în abordările unor teme, socotite de unii desuete, dar care, când sunt tratate de artiști ai harului, dovedesc că nu și-au epuizat resursele. În această direcție, ce s-a dovedit fertilă, și-a concentrat eforturile Bogdan Bârleanu, venind cu o mireasmă de prospețime în abordarea unor teme bătătorite. Mulți factori concură la realizarea acestei aspirații creatoare, de la conceptul viziunii, la așezarea în cadre, prin decupaje insolite, cu o atmosferă a irizărilor și vibratilității senzoriale, tușante, la meșteșugul mereu râvnind strălucirea cromatică și rafinamentul acordurilor cu sonorități armonice, cantabile. Gracilitățile se împerechează organic cu viguroasa așternere a colorii și arhitectonica cea încântătoare. De un deceniu, Bogdan Bârleanu șlefuiește acest discurs și meșterește tenace stilistica. Izbutește să se facă auzit, să-i cheme la cuminecare pe numeroșii săi admiratorii. S-a petrecut astfel, an de an, o înnobilare și un spor de expresiune. Culorile, când tăcute, când aprinse, în vâlvătăi, celebrează și dezghioacă frumusețea cea tainică a naturii, precum și a universului zămislit de om. Creațiunile alcătuite în modul acesta se învăluie cel mai adesea în haloul visării contemplative. Expoziția pregătită osârdios, cu rigoare, pentru această toamnă, una a plinirii septuagenare, este o încununare a acestor strădanii. Pânzele, elaborate cu grija fiecărui detaliu, sunt testimoniale, puternic grăitoare în această privință. De mai mari dimensiuni, mărturisitoare ale unei științe a stăpânirii componiste pe spații ample, tablourile pregătite pentru expoziția din toamna lui 2024 se disting prin atributele deja subliniate, lirism suculent, cu o mare putere de seducție, colorism al esențelor și decantărilor de nuanțe vorbitoare, generatoare de emoție curată, ivite printr-o fluiditate a tonurilor și o euritmie gestuală a elementelor compoziționale, și un meșteșug urcat în registrele cele mai înalte ale limbajului plastic.

Bogdan Bârleanu ne cucerește prin soliditatea demersului său artistic și capacitatea de a exprima cu grație inefabilul. Septuagenarul poate privi mulțumit în urmă, pe drumurile pe unde a umblat. Stând trudnic și înaripat la șevalet, într-o admirabilă asumare a vocației, a lăsat urme durabile, ce-l situează în șiragul de meșteri ai cetății Iașilor, cei care, cum îi scria Corneliu Baba lui Ion Irimescu la un ceas aniversar, sunt făuritorii unui „joc cu iluziile”, ce-i face respectați de cei din jur. Prin țeserea meșteră a acestor iluzii, Bogdan Bârleanu a ajuns la inima multor iubitori de artă din Iași și de aiurea. La „Aniversară”, celebrată prin expoziția de sâmbătă, 21 septembrie, ora 11,30, de la Galeriile „Theodor Pallady”, din strada Lăpușneanu a Iașilor, dorim să-l vedem pe Bogdan Bârleanu prezent cu consecvența dintotdeauna la șevalet, dăruindu-ne fructul cel miezos și dulce al frumuseții.

Grigore Ilisei este scriitor, critic de artă şi publicist

Publicitate și alte recomandări video