Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Servicii şi contraservicii

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

M-a izbit actualitatea acestui text scris cu peste şapte ani în urmă, de care uitasem. Îl reiau, neschimbat, deşi poate ar fi trebuit să-l intitulez „Revanşa Securităţii asupra Partidului” (nu mai amintesc în acest context de remarca de neuitat a lui Alexandru Paleologu: „după 1989, pluralismul politic a însemnat în România o multitudine de pecereuri!”).

„Numai cine nu a trăit în naţional-comunismul lui Ceauşescu poate crede că pătura conducătoare, nomenclatura, alcătuită din privilegiaţii regimului provenind atât din partid, cât şi din poliţia politică, armată sau servicii de informaţii era o structură omogenă. Construită din aluviuni sociale şi de carieră, cuprinzând oameni ai timpului lor, dornici de afirmare, dar şi canalii lipsite de scrupule, aglutinând oameni inteligenţi, prostovani sau ţoape cu ofiţeri acoperiţi sau trădători de ţară, nomenclatura reprezenta o lume a ei, indiferentă, paralelă faţă de aceea a oamenilor obişnuiţi, fie ei membri de partid sau nu (desigur că persecutaţii regimului formau o categorie aparte, în afara acestor categorii generice).

O analiză serioasă a acestei lumi autarhice, cu specificitatea ei, cu rolul şi cu straturile pe care le presupunea, cu strategiile şi războaiele fratricide din interiorul ei, nu s-a făcut încă, deşi ar fi extrem de revelatoare din punct de vedere ştiinţific şi istoric. Pentru că rădăcinile răului public românesc de acolo pleacă şi poate că o analiză fără patimă ne-ar ajuta să exorcizăm acest duh malefic care a adus ţara în subdezvoltare şi dezbinare, într-un nedetonat încă, dar previzibil şi ameninţător, posibil război civil. De care sunt vinovaţi, în integralitatea lor, membrii acestui strat fetid al istoriei recente, cei care l-au dat jos pe Ceauşescu nu pentru a moderniza ţara, ci pentru a o jefui eficient şi pentru a se bucura, măcar în interstiţii pretins democratice, de putere şi privilegii. Şi de sentimentul agresiv afişat al impunităţii.

Dacă despre reţelele nomenclaturiştilor de partid, vechi sau create şi reproduse în post-comunism, s-a mai vorbit pe ici pe colo, despre tentaculele subterane ale spionajului ceauşist nu s-a scris decât în formă literară, fie ca mitizare eroică, supra-patriotică, fie ca diabolizare isterică, iraţională. Poate că se vor găsi istorici care să facă o analiză obiectivă pe viitor, provocaţi de isprava deja fostului preşedinte Băsescu, cel care deşi adânc legat, istoric şi funcţional, de aceste servicii şi care a fost, legal, beneficiarul unor informaţii pe care nu se sfieşte acum să le utilizeze electoral, s-a trezit, la spartul târgului, să detoneze cinic o mică bombă mediatică cu speranţa iluzorie a unui mare cutremur politic.

Cum legea îmi interzice să mă implic în campania electorală, mă voi mărgini doar la o scurtă introducere la analiza teoretică şi istorică a fenomenului ca atare fără a intra în detaliile care privesc persoanele. Desigur că marea problemă nu o reprezintă, pentru mine cel puţin, cine este ofiţer acoperit şi care ar fi calea legală de a-l descoperi, nici, la urma urmelor, ce misiune ar fi avut, ci, mult mai abrupt, de ce ar avea treabă un serviciu de informaţii externe, împotriva legii sale de funcţionare, cu realitatea din ţară, obiect de activitate al altor servicii şi structuri. Pentru că, dacă lucrurile stau aşa, şi preşedintele poate dovedi că SIE este implicat în politica internă, că recrutează oameni pe care îi foloseşte în punctele cheie ale deciziei politice şi economice, lucrurile se complică.

Orice serviciu de informaţii externe din lume, deşi supus controlului civil în ţările democratice, beneficiază, prin natura lucrurilor, de câteva facilităţi speciale, între care conspirarea totală şi imprescriptibilă a agenţilor şi o anumită libertate economică ce le permite obţinerea de fonduri, complementare celor alocate de la buget, pentru desfăşurarea complicatelor şi costisitoarelor lor activităţi specifice. Bunăoară, ştim astăzi că familia Ceauşescu nu avea, ca atare, bani depuşi pe numele lor în străinătate, ci că se folosea discreţionar de aceste fonduri operaţionale ale Direcţiei de Informaţii Externe, fonduri obţinute şi administrate de diverse companii de comerţ exterior şi depozitate, unele, în conturi anonime administrate de câte un ofiţer superior. E limpede astăzi că toţi cei care, la 22 decembrie 1989, aveau acces la aceste conturi le-au devalizat şi au devenit mari oameni de afaceri, unii miliardari. E, de asemenea, mai mult decât clar de ce şi de cine a fost jefuită şi ruinată după revoluţie Banca Română de Comerţ Exterior, instrumentul bancar naţional prin care erau operate toate aceste activităţi.

Dar, pe de altă parte, ştim că aceste instituţii, vitale pentru prezenţa noastră în NATO, au fost atent monitorizate în ultimul deceniu şi am primit garanţii, chiar de la ultimul ambasador american, că ele sunt astăzi perfect funcţionale după standardul democratic şi că ele sunt apreciate ca parteneri credibili şi profesionişti de cei ce au, cu siguranţă, toate informaţiile necesare unei astfel de judecăţi. Atunci care ar fi baiul?

Ridicând impudic un colţ al plapumei, Traian Băsescu ne sugerează, cred eu, că foşti ofiţeri, deşi dezactivaţi între timp, se folosesc de platoşa pe care le-o oferă legea conspirării, precum şi de reţelele economice subterane şi, având acces la informaţii clasificate, devin cei mai importanţi jucători şi speculatori economici de pe piaţă, ruinând, în beneficiu propriu, avuţia naţională. Sau, altfel spus, după cum ne reaminteşte înţelepciunea populară, «nu ne vindem ţara, ca să o poată lua pe nimic, ai noştri». În termeni de economie de piaţă însă, aceste practici incorecte se numesc concurenţă neloială, iar democraţiile occidentale, interesate în expansiunea corporaţiilor lor, le monitorizează cu atenţie. Şi, câteodată, mai ajută şi justiţia să-şi facă datoria.

Se «sparie gândul» să meargă mai departe, la devoalarea mecanismului folosit în URSS de foştii agenţi sovietici, numiţi siloviki, cei care au preluat controlul resurselor naturale şi a întregii activităţi economice din Rusia, devenind miliardari sub comanda unui fost şef de serviciu de spionaj, cei care sunt maeştri la folosirea instrumentelor bancare paralegale din offshore-uri. Căci, dacă urmărim modul premeditat în care Rusia a destabilizat cu intenţie, din punct de vedere economic şi politic, toate ţările din pretinsa lor sferă de influenţă şi dacă ne aducem aminte că, în ciuda clamatei noastre independenţe faţă de Kremlin, în 1968, datele obţinute de legendara «operaţiune Caraman» au fost imediat urcate într-un avion militar şi duse la Moscova şi dacă ne mai gândim că, poate, contraspionajul a ajutat la trecerea în adormire a unor personaje din servicii asupra cărora existau dubii că apară interesele ţării, poate că nu ar fi rău să aflăm, totuşi, cine sunt cei care după încheierea misiunilor operative au intrat în politică. Nu?”

Post Scriptum. Aş mai adăuga doar că Traian Băsescu, singurul preşedinte care a controlat serviciile opt ani din cei zece de mandat, este el însuşi, cel mai probabil, ofiţer acoperit cu grad mare. Mă şi amuză cei care îl atacă ca fost turnător în şcoala militară fără să se întrebe de ce i-a fost curăţat dosarul în 1981 astfel încât să beneficieze de o ascensiune profesională de poveste pentru acei ani.

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri