La bărbaţi, cel mai des întâlnit prenume este Andrei - 471.375 de persoane.

Se mai întâlnesc următoarele derivate: Andi - 2.940 de persoane; Andreeas - 787; Andreiasi/Andreiaşi - 1; Andreiu - 356; Andrew - 618; Andrey - 260; Andrias/Andriaş - 8; Andries/Andrieş - 40; Andru - 157; Andrusa/Andruşa - 9; Andrusca/Andruşca/Andruşcă - 2; Andruta/Andruţă - 22; Andrăs/Andras/Andraş - 11.213; Andrea - 811; Andreas/Andreas/Andreaş - 8.847; Andu - 148; Endre - 3.124; Ondras - 2.

Dintre prenumele feminine cel mai des întâlnit este Andreea - 337.437 de persoane.

Printre femei se întâlnesc şi următoarele prenume: Andra - 31.310 persoane; Andrada - 21.051; Andreia - 7.835; Andrusa/Andruşa - 7; Andrusca/Andruşca - 6; Andruta/Andruţa - 366; Andrea/Andrea - 24.215; Deea - 381; Deia - 30.

Tradiții de Sfântul Andrei – Ziua lupului

Ziua de Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup.

Se credea şi încă se mai susține şi acum că, în ziua de 30 noiembrie lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţă că „îşi vede lupul coadă”.

În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, îşi pot mişca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice. Plata este însă una teribilă, pentru că aceşti oameni vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci.

Ziua se serbează prin nelucru în casă, că să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.

Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se da gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se da nimic cu împrumut.

Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sfântul Andrei, nimeni nu poate trece.

În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sfântul Andrei se deschid cerurile.

Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradă să nu-i atace vitele. Acestea pot fi însă protejate şi cu ajutorul unor cruci confecţionate din ceară de albine.

Noaptea strigoilor, în noaptea Sfântului Andrei

În credinţele poporului român de pretutindeni, pe data de 29 noiembrie, în noaptea de către Sfântul Andrei, ies sau umblă strigoii.

Se crede că în această noapte „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”.

Strigoii sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare, sau refuză să se mai întoarcă „acolo” după ce îşi vizitează rudele, la marile sărbători calendaristice. Strigoii morţi devin foarte periculoşi pentru cei vii: iau viaţă rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi alte suferinţe.

După relele provocate şi locul unde activează, strigoii pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei călătoresc pe Pământ şi pe ape, strigând şi miorlăind, călare pe melita, pe coadă de matură, pe butoi sau în but

Prin unele zone ale țării, se crede că aceşti strigoi iau coasele şi limbile de melita pe care le găsesc pe afară, prin curţile oamenilor şi se duc la hotare, unde se bat cu ele.

Împotriva acestor primejdii, țăranul român folosește usturoiul. În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, ca să alunge duhurile rele la oameni și animale.

Fetele nemăritate își află ursitul în noaptea de 29 spre 30 noiembrie

Noaptea de 29 noiembrie, ajunul de Sfântul Andrei aduce multă forfotă pentru fetele şi femeile din Maramureş. Fetele gata de măritiș abia aşteaptă venirea serii că să-şi poată afla ursitul în timp ce femeile se ocupă de protecţia casei şi a gospodăriei pentru tot anul ce va urmă.

Ca să şi reuşească aceste lucruri, atât fetele cât şi femeile, trebuie să parcurgă ritualuri tradiţionale a căror vechime nu se știe cu exactitate.

Pentru a şti cine le va fi soţ, fetele apelează la celebra turtă din aluat foarte sărat, numită și turta lui Andrei, care după ce este gata de frământat sfârşeşte coaptă pe cărbuni încinşi. Jumătate este mâncată înainte de culcare pentru a face sete, iar cealaltă jumatate este pusă în ştergar sub pernă până dimineaţă. Visul în care un tânăr vine să-i aducă apă de băut tinerei fete, va fi visat numai dacă măritişul va avea loc în perioada ce urmează postului.

Dacă viitorul soţ refuză să apară în vis cu apă de băut, atunci tânăra fecioară va trebui să mai aştepte.

O altă tradiție arată cum unele tinere mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu câte o lumînare în fiecare mână, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se spune că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tânăra îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor.

Tradiția mai spune că fetele, în ajunul Sfântului Andrei, încearcă să-și afle viitorul în apă. Astfel, ele aruncă în apă plumb sau cositor topit, care întărindu-se prefigurează chipul viitorului soț.

Tot în seara de 29 noiembrie, se adună la o casă mai mulţi flăcăi şi fete. Pe o masă, ei pun mai multe căciuli de usturoi, împrejmuite cu tămâie, smirnă şi câteva lumânări de la Paşti aprinse. Pun apoi pe masă diferite feluri de mâncare, mănâncă, vorbesc şi rad în toată voia bună, până când apar zorii zilei.

Fetele îşi împart între ele usturoiul, pe care îl duc a două zi la biserica, pentru a-l sfinţi preotul. Acest usturoi se pune pe policioară la icoane, fiind bun de făcut de dragoste.

Vrăji și farmece

Se mai spune că la miezul nopții Sfântul Andrei se deschid cerurile, aceasta fiind noaptea vrăjilor și a farmecelor.

Unele fete merg în această noapte la fântână, aprind o lumânare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Când apa este luminată bine, fata zice: ”Sfinte Andrei, Scoate-i chipul în faţă apei, Că în vis să-l visez, C-aievea să-l văz!”. Atunci, apă din fântână se tulbură şi fata îşi vede, se spune, chipul ursitului.

Unele îşi fac de ursită cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cuţite şi o coasă, toate înfierbântate în foc. După ce s-au înroşit, se scot afară, se sting în apă şi apoi se descântă.

Fetele obișnuiau să pieptene grâul, de când apăreau primele fire, pentru a avea un păr frumos și bogat, admirat precum grâul încolțit.

Bătrânii spun că aspectul grâului pus de Sfântul Andrei spune ceva şi despre recoltele anului agricol ce urmează. Firele de grâu frumoase și stufoase înseamnă o recoltă bogată.

Tradiția de Sfântul Andrei spune că, toţi ai casei, mai ales fetele mari şi băieţii, seamănă grâu în câte o strachină sau glastră cu pământ. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos şi mai norocos, căruia i-o răsări grâul mai bine şi o creşte mai frumos.

Femeile au grijă că asemenea obiecte să nu fie lăsate afară. Se mai spune că ei dansează pe la răspântiile drumurilor, până la cântatul cocoşilor. Ei se bat cu strigoii vii, adică cu strigoii-oameni. A două zi, aceştia se cunosc după zgârieturile ce le au pe faţă.

Babele sau oamenii-strigoi, înainte de a ieşi din casă pe horn, se ung pe tălpi cu untură. Adeseori ei trag şi clopotele pe la biserica. Când nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat măsuri de apărare: au mâncat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturile trupului. Au uns ferestrele, uşile, hornurile, scările, clanţele uşilor, boii şi vacile la coarne, cleştele, lada şi toporul.

Pe alocuri, usturoiul este tăvălit mai întâi prin funingine. Unii astupă şi hornul sobei.

Dacă strigoii nu găsesc nici un loc pe unde să între în casă, atunci caută să-i cheme afară pe cei dinăuntru. Strigoiul vine şi strigă la fereastră: „Ai mâncat usturoi?”. Dacă omul răspunde, îl reduce la tăcere, privândul de glas, iar dacă tace, se duce în treaba sa şi încearcă pe la cei care n-au mâncat usturoi.

Se spune că în această noapte animalele prind grai. Ferește-te să le auzi, căci prevestesc moartea!

Alte tradiții de Sfântul Andrei

În ajunul sărbătorii de Sfântul Andrei este momentul propice în care gazdele pot proteja gospodăria şi animalele în faţă fiarelor de pădure. Pentru a reuşi acest lucru tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite în ziua sărbătorii.

Toate muncile bucătăriei, începând de la tăiatul pâinii şi până la gătitul mancaurilor, trebuie terminate înainte de miezul nopţii.

Pentru ca răul să nu se prindă de noi, nu avem voie să măturăm, să aruncăm gunoiul din casă, să ne pieptănăm și să dăm cu împrumut. Pieptenele vine, de asemenea, ca obiect interzis de Sfântul Andrei, aşa că toate coafurile vor fi făcute în ajun. Pieptenelui are echivalent simbolistic cu ghearele sălbăticiunilor şi de aceea trebuie pus sub sfoară, bine legat lângă celelalte obiecte casnice tăioase.

Toate aceste obiceiuri funcţionează cu folos în satele din Maramureş iar oamenii spun că au fost şi verificate de-a lungul sutelor de ani.

Credincioșii merg în pelerinaj la Peștera Sfântului Andrei, unde se află o icoană făctoare de minuni și o părticică din degetul Apostolului.

Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și a câmpurilor, se aduc în casă crenguțe de vișin, care, dacă vor înflori până la Crăciun, este semn de belșug.

Un alt obicei este de a pune grâu într-o oală de pământ, pentru a vedea rodnicia ogoarelor, dar și a casei gospodarului în noul an.