anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

CALEIDOSCOP

Show-ul must go on

GALERIE
dana tabrea200
  • dana tabrea200
- +

Ioan Tugearu a montat la Opera din Iaşi spectacolul de teatru-dans ”D’Ale Carnavalului”, după I.L. Caragiale (premiera 30 decembrie 2012, jucat prima dată în 2013 pe 31 martie). Cu toate că 2012 a fost desemnat ”Anul Caragiale” în România, deoarece se împlineau 100 de ani de la moartea dramaturgului, dat fiind criza socio-politică prin care trecem şi permanenta actualitate a ploieşteanului, putem accepta că the show must go on. Cu alte cuvinte, reîntorceţi-vă la Caragiale oricând, el va rămâne mereu actual pentru conştiinţa noastră.

 

Regizorul - coregraf, Ioan Tugearu, lucrează cu scenografa Axenti Marfa, al cărei decor clasic îi permite reconstruirea atmosferei Bucureştiului vechi (frizeria). De altfel, spectacolul începe cu o proiecţie de imagini (portretul dramaturgului, fotografii ale Bucureştiului vechi), un fel de montaj desuet, dar contrabalansat de folosirea modernă a dublei cortine, transparente, închizând dansatorii într-o zonă dreptunghiulară, unde rămân nemişcaţi cam mult timp (într-un final, un clown mimează o încercare de evadare nu lipsită de efect). Apoi montajul vetust proiectat iniţial mai e contracarat de expunerea tehnicului (reflectoarele iniţial la vedere, ulterior fiind ridicate). Prezenţa în acelaşi spectacol a elementelor clasice şi recente nu este nefirească (dimpotrivă), însă în cazul de faţă există o tendinţă înspre exagerare. Nu reuşesc să îmi formez ideea de spectacol unitar, dat fiind că apar (chiar dacă în acte ori scene diferite) elemente de decor extrem de eterogene. Am observat mese simetrice (sugestie de decor, pe care, de altfel, am apreciat-o şi cu alte prilejuri la Axenti Marfa), lampioane chinezeşti, ghirlande rombice extrem de colorate şi, nu mai zic, felinarul caduc, nelipsit din montările clasice după textele lui Caragiale. În ceea ce priveşte costumele şi accesoriile, şi la acest capitol domneşte aceeaşi diversitate (costume clasice, costume specifice de Charleston, costume de clown, rochii clasice, rochii gen tunică militară în partea superioară, măşti veneţiene, dar nu numai etc.).
Această structură compozită de spectacol pare să caracterizeze şi stilul regizoral-coregrafic al domnului Ioan Tugearu. Montarea domniei sale îmbină dansul modern cu dansul de societate. În spectacol, coregrafia include Charleston, balet, dans ţigănesc etc., nu însă în formă pură, ci reinterpretate, uneori foarte paradoxal (de exemplu, dans ţigănesc cu inserţii de mişcări de dans indian, dar şi cu paşi de balet). Iar fondul sonor adiacent confruntându-ne cu o eterogenitate neprevăzută: ritmuri ruseşti, spaniole, orientale, muzică lăutărească, folk românesc, tango etc. În concluzie, de la Astor Piazzolla la Maria Tănase ş. a.m.d.
Reuşita unui asemenea tip de spectacol, greu de desluşit din punctul de vedere al unei intenţii clare de stil regizoral-coregrafic, o acordă în cazul de faţă extrema însufleţire a interpreţilor. Regizoral, se lucrează secvenţial, însă scenele nu sunt suficient sudate, ca într-un veritabil spectacol de regie. Deşi spectacolul are un ritm bun, e de reproşat că momentele nu sunt întotdeauna justificate printr-un raport real decor – narativitate - coregrafie – joc actoricesc - regie. Însă momentele coregrafice individuale, în ”pas de deux” ori de grup dau acel plus de energie necesar compoziţiei, conferă nerv, astfel că spectatorul beneficiază de suflul viu al dansurilor de pe scenă. Am remarcat atât patosul interpretării coregrafice, cât şi cel al jocului actoricesc: Roua Răuţ excelează în rolul Miţa (viscerală, crâncenă, îndârjită, pentru că e ”tradusă”) şi face, totodată, un tur de forţă coregrafic (am reţinut atât partiturile individuale, cât şi confruntările cu Didina, jucată de Monica Ailiesei, nu foarte expresivă actoriceşte, dar impresionând coregrafic prin supleţe). Se achită mai mult decât onorabil de rol, dar şi coregrafic, Sergiu Cotorobai (Nae), Adrian Ciapă (Pampon) şi onorabil Marian Chirazi (Iordache), Dumitru Buzincu (Catindat), Bogdan Elisei Tuluc (Crăcănel). Un moment coregrafic mai mult decât interesant îl reprezintă scena din dormitor (Nae – Didina), prilej pentru introducerea leitmotivelor dramatice (replicile Miţei vor ajunge în diverse prilejuri pe buzele tuturor): ”Mangafaua pleacă mâine miercuri la Ploieşti”, ”Bibicule” (părţi din scrisoarea descoperită de Miţa) sau ”am eu un vitriol englezesc”. Last but not least, memorabil rămâne momentul coregrafic de maximă virtuozitate, introdus în scena carnavalului, realizat de Mariko Kawahigashi şi Keigo Ueshima (interpreţi pe care i-am remarcat şi în Giselle).
 
Dana Ţabrea este profesor dr. de filosofie şi cronicar artă teatrală

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moscova taie punţile

Lucian DÎRDALA

Moscova taie punţile

Câtă vreme nu este decisiv învinsă pe câmpul de luptă, iar acest scenariu este greu de imaginat într-un război purtat doar cu Ucraina (fie ea şi înarmată de Occident), Rusia nu va negocia asupra „teritoriului naţional”. Ideea că angrenarea Rusiei într-un război de uzură, lipsit de victorii şi generator de costuri umane şi materiale, ar conduce la înmuierea Kremlinului în materie de teritorii era problematică dintru început - acum, ea nici nu mai poate fi luată în calcul.

opinii

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Codrin Liviu CUȚITARU

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

Viitorul memoriei

Bogdan ILIESCU

Viitorul memoriei

„Nothing is ever really lost to us as long as we remember it.” (Nimic nu e complet pierdut câtă vreme ni-l putem aminti.) L.M. Montgomery

Bogdan Bârleanu - poftire la un ospăţ al spiritului şi inefabilului

Grigore ILISEI

Bogdan Bârleanu - poftire la un ospăţ al spiritului şi inefabilului

Bogdan Bârleanu trăieşte timpul deplin al slujirii artei. Sigur, nu-i ceva nou în existenţa sa de artist. Rostirea în limbajul plasticii a fost şi este, în chipul cel mai firesc, raţiunea sa de a fi. Dar acum, mai mult poate decât oricând, viaţa lui Bogdan Bârleanu curge în albia picturii. 

pulspulspuls

Povestea pe scurt a doi imobiliari din Iaşi: unul are o jenă financiară, iar celălalt tocmai a luat o chelfăneală pe cinste

Povestea pe scurt a doi imobiliari din Iaşi: unul are o jenă financiară, iar celălalt tocmai a luat o chelfăneală pe cinste

Spun surse din târg, care stau cu urechea lipită de caldarâmuri rezidenţiale şi ascultă cu atenţie vuietul pieţei imobiliare, că este jale mare printre developerii din târg şi că unii dintre ei sunt pe marginea prăpastiei în timp ce alţii sunt pe tobogan la vale chiuind ca Pintea haiducul care se aruncă de pe stânci. 

Caricatura zilei

Zbor anulat

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.