Un ieşean a fost chemat în judecată de un azil privat, gestionat de o fundaţie, pentru plata serviciilor asigurate părinţilor săi. Ieşeanul a plătit o vreme, dar apoi au început să se adune restanţele. Judecătoria a dat dreptate fundaţiei, dar numai pe jumătate. Ieşeanul va trebui să plătească pentru tatăl său, dar nu şi pentru mamă, decedată între timp.

În decembrie 2015, fundaţia „Izvor” a încheiat cu A.L. şi M.L. două contracte de prestări servicii sociale, cei doi bătrâni fiind reprezentaţi de fiul lor, C.L. Acesta urma să plătească lunar câte 1.600 de lei pentru cazarea celor doi părinţi ai săi. În următorii ani, contribuţia s-a majorat treptat, ajungând în 2020 la 2.250 lei lunar. Bătrâna, A.L., a rămas în centru până la deces, iar C.L. a părăsit azilul în 2020. Dacă iniţial, plăţile s-au făcut la timp, ulterior ele au devenit sporadice, adunându-se restanţe de 27.750 lei pentru mamă şi aproape 40.000 lei pentru tată.

În analiza cazului, magistraţii Judecătoriei s-au raportat pe de o parte pe reglementările referitoare la contractele încheiate între persoane, iar pe de altă parte pe cele referitoare la succesiune. Astfel, contractele au fost încheiate între fundaţie şi beneficiari, respectiv cei doi bătrâni, fiul fiind plătitorul obligaţiilor asumate de părinţii săi. Ca urmare, în aprecierea judecătorilor, nu el era dator faţă de azil, ci părinţii săi, ca beneficiari ai serviciilor de cazare şi îngrijire.

Magistraţii au decis ca datoria aferentă tatălui, de 39.300 lei, să fie plătită în solidar de acesta şi de fiu. Situaţia datoriilor mamei a rămas însă nesoluţionată, dintr-un motiv simplu: nu s-a dovedit că fiul ar fi fost moştenitor al mamei sale şi deci, că ar fi preluat şi datoriile acesteia.

„Dacă succesibilul nu şi-a exercitat dreptul de opţiune, se stinge dreptul de a accepta moştenirea şi, odată cu acest drept, se stinge cu efect retroactiv şi titlul său de moştenitor, devenind străin de moştenire; cu alte cuvinte, stingerea prin prescripţie a dreptului de opţiune atrage stingerea chiar a vocaţiei succesorale. Aşadar, atât timp cât reclamanta nu a dovedit că pârâtul C.L. a acceptat moştenirea rămasă după defuncta sa mamă A.L., masă succesorală ce cuprinde atât activ, cât şi pasiv, acestea constituie tot atâtea argumente pentru neobligarea pârâtului la suportarea sumelor decurgând din serviciile sociale prestate în favoarea defunctei”, au argumentat judecătorii.

Cererea azilului în privinţa celor 27.750 lei rămaşi neplătiţi de către A.L. a fost astfel respinsă. Soluţia Judecătoriei a fost atacată cu apel de fundaţia „Izvor”, cazul intrând ieri pe rolul Tribunalului.