Şi apoi cineva se ridică şi deschide fereastra

Cu ulei de măsline sau…?

Intru la Dr. Max, întreb de Audimax:

– Audimax aveți?

– Da. Cu ulei de măsline sau ..?

– Nu, simplu, că doar nu-l mănânc!

Evident, spray-ul cu ulei de măsline e varianta mai scumpă…

Dintr-un film oarecare, un citat dintr-un poet mare

Din Rilke, mai exact: Im Haus des Glücks ist der Warteraum das größte Zimmer./ În casa fericirii, sala de aşteptare e încăperea cea mai mare.

Ca să vezi: în traducere mi-a ieşit şi cu rimă!

Apropo de fericire

Nu suntem pe pământul ăsta ca să fim fericiţi.

Recomandare

Am revăzut filmul german Und dann steht einer auf und öffnet das Fenster (Şi apoi cineva se ridică şi deschide fereastra, din 2022, după romanul omonim semnat de Susann Pásztor, regia: Till Endemann).

Filmul abordează ca temă principală pregătirea pentru moarte a artistei-fotograf Karla Jenner-Garcia (interpretată de Iris Berben), care află că are cancer de pancreas. Fiind singură-singură, i se recomandă să apeleze la  o persoană care oferă voluntar ceea ce nemţii numesc Sterbebegleitung (însoţire spre moarte). Aşa ajunge Fred Wiener (jucat de Godehard Giese), un funcţionar orăşenesc care se ocupă de planificarea rutieră urbană (de, poftim, Lichtsignal qualitätsmanagement/ managementul pentru calitatea semnalelor luminoase sau, cum zice chiar el, pe scurt, de semafoare) şi căruia i-a murit cu mulţi ani în urmă soţia (tot de cancer), pe când fiul lor nu avea decât 2 ani.

La „interviul” de prezentare, fotografa îl întreabă (retoric), printre altele:

– Nu faceţi asta de multă vreme, nu-i aşa?

– Pentru prima oară.

– Şi pentru mine este pentru prima oară.

N-o să vă povestesc acum filmul, dar ţin să remarc şi personajul fiului adolescent (licean), Phil Wiener (jucat de Claude Heinrich), care ajunge să se ocupe de scanarea, de digitalizarea arhivei foto a artistei (care a fotografiat de-a lungul carierei staruri de toate felurile, dar mai ales mari muzicieni rock). Între introvertitul Phil şi Karla se realizează o conexiune firească din momentul în care cea din urmă descoperă faptul că băiatul e cititor de poezie (vom vedea că, desigur, şi scrie poezie) şi îl cunoaşte pe Peter Rühmkorf (1929-2008): ea rosteşte nişte versuri şi se plânge de faptul că nu-şi aminteşte autorul, iar Phil îi spune: Rühmkorf!

Încurajat de atenţia artistei, tânărul poet îşi prezintă câteva idei despre cuvinte:

„Există cuvinte care-s realmente bolnave. Pentru astea am un spital de cuvinte. Poftim, de pildă Kumpel /ortac/ sau  plaudern /a sta la taifas, a tăifăsui/ (…). Iar unele trebuie trimise numaidecât la secţia de terapie intensivă, cum ar fi schnabulieren /a ciuguli/ ori Zwetschgendatschi /prăjitură cu prune/. E clar că ele au dureri!”

În opinia lui, Binnenmajuskel (majusculă interioară) sau Paradiesvogelschiss (găinaţ de pasărea paradisului – de altfel titlul volumului de poezii semnat de Peter Rühmkorf în anul morţii sale) ar fi Prachtwörter (cuvinte ale splendorii). Iar termeni precum BahnCard ar trebui să ajungă în sala de operaţie din cauza majusculei interioare ca să fie îndepărtat C-ul mare.

Ca fapt divers, (deloc) întâmplător unele din cuvintele amintite sunt stereotipuri lingvistice ale tatălui.

Filmul se termină, după decesul Karlei, cu recitarea de către Phil a poemului său Pentru Karla în cadrul Poetry-Slam-ului organizat de liceul la care merge.

Die Herrlichkeit des Lebens

„Minunăţia vieţii”, adică, este titlul unui film despre ultimul an de viaţă al lui Kafka (anul acesta se împlinesc 100 de ani de la moartea sa) şi ultima relaţie de dragoste cu Dora Diamant. În rolul lui Kafka: actorul german Sabin Tambrea (Țambrea, născut într-o familie româno-maghiară din Tg. Mureș, dar ajuns încă de la vârsta de doi ani în Germania).

Ciocanul anti-Schengen

Sau, mai pe înţelesul austriecilor: Karl Ne(in)hammer.

Aţăţarea neantului

Adela Toplean (Pragul şi neantul, Polirom, 2006) într-un răspuns la un comentariu (la postarea asta: Unul dintre cele mai frecvente (și mai subestimate) moduri de a-ți anula partenerul e exhibiționismul online. O simfonie de culori, forme, unghiuri, insinuări și „teme de dezbatere” prin care transmiți nevoia atroce de a te expune privirii și imaginației a mii de necunoscuți. Nimic mai invalidant pentru el decât exhibiționismul ei.): „Flirtul din ce e mai abundent și mai nețintit, din ce e mai puțin eficient. Distruge și relațiile existente și relațiile potențiale. Nu trebuie să ajungi neapărat la costum de baie, sunt multe feluri de a ațâța neantul (…)”

Ca fapt divers, mi-a plăcut şi comentariul Lenei Mitroi: „Excepțional ca de fiecare dată, doamna Adela Toplean! Spectacolul, însă, va continua, oamenii nefericiți vor vorbi despre fericire!”

Boing, boing, Boeing

O ușă, o roată, un picaj involuntar, o carcasă de motor…

răul mai mic

(amintire FB de acum şase ani)

oare care-i/ răul mai mic:/ să fii amăgit ori/ să fii dezamăgit?

 

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video