Și artiștii se pregătesc de „coabitarea” cu AI. Interviu cu decanul de la Facultatea de Arte Vizuale și Design, UNAGE Iași (II)

Care sunt principalele carențe sau reticențe pe care le vedeți în rândul artiștilor în activitate în raport cu aceste tehnologii?

Deși consider că inteligența artificială este încă la început, se poate percepe deja o anumită teamă a artiștilor de fi înlocuiți. Alții însă mizează foarte mult pe faptul că arta înseamnă înainte de toate simțire și trăire interioară, de care inteligența artificială nu este, în mod nativ, capabilă, deși se cunosc deja evoluții tehnologice spectaculoase inclusiv în obținerea unor răspunsuri și atitudini ale AI-ului care să simuleze reacțiile de ordin afectiv ale unei persoane reale. Am spus „să simuleze”, pentru că și crezul meu este acela că într-o astfel de situație suntem în fața unui simulacru. Simțirea reală a unei persoane în fața unei lucrări de artă, emoția, bucuria, tristețea, sentimentul de admirație, pot fi doar teoretizate și oferite ca exemplu inteligenței artificiale, nu însă și replicate în mod identic. Inteligența artificială poate doar să transmită emoție prin artă, nu însă să o și resimtă ca atare. De aceea, în mod ideal, cred că locul artei autentice, realizate de artiști, este unul intangibil, indiferent de evoluțiile ulterioare ale inteligenței artificiale, caracterul acesta afectiv al artistului fiind o trăsătură sensibilă ce ține în ultimă instanță de calitatea sa de ființă spirituală, deținătoare de suflet.

În ce constă partea bună a relației artist – AI? Cum și cu ce poate fi de folos, la modul concret, un instrument tehnologic  muncii artistului?

Sunt diferite moduri în care inteligența artificială facilitează munca artistului: prin oferirea unor instrumente de lucru ieftine, rapide și eficiente, prin accesul la informație, la noile tehnici și stiluri artistice, prin automatizarea anumitor acțiuni repetitive sau prin oferirea unor modele de lucru ce pot constitui veritabile surse de inspirație în procesul de creație al artistului.

• Citiți și: Inițiativă inedită a ZDI, pentru nespecialiști – Ghid de prezentare, inițiere și folosire a inteligenței artificiale

Cum ar trebui să se adapteze educația artistică în era inteligenței artificiale? Ce competențe ar trebui să dobândească viitorii artiști?

În condițiile date, consider că sistemul de educație artistică trebuie să evolueze într-un mod echilibrat, dar și flexibil totodată. Echilibrul trebuie să țină seama atât de valorile consacrate ale artei, de tradiție, autenticitate și de funcția morală a artei, cât și de noile tendințe în plan conceptual și estetic. În acest spirit al echilibrului, cred că viitorii artiști trebuie să manifeste un respect deosebit față de trecutul istoric al artei, față de stilurile și tehnicile tradiționale, dar să aibă și deschiderea spre tot ceea ce este nou în plan artistic (idei, stiluri, tehnici și tehnologii). O școală prestigioasă de arte, așa cum este și Facultatea de Arte Vizuale și Design din Iași, este un loc al formării și îndrumării talentelor, în deplin acord cu valorile universale ale artei. Este de fapt locul în care înveți să înveți. Așadar, competențele viitorilor artiști, ar trebui să fie legate în mod organic de această idee, și de faptul că investiția cea mai valoroasă care se poate face este în educația și formarea viitoarelor generații de artiști.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Care sunt riscurile etice și culturale cele mai mari pe care le anticipați în folosirea AI în artă?

Este o întrebare dificilă. În plan cultural, riscul principal ce poate fi întrevăzut, constă în primul rând în crearea unei iluzii a autenticității. Capacitatea inteligenței artificiale de a crea imagini artistice redeschide o veche dezbatere existentă în spațiul artelor vizuale, referitoare la autenticitatea discursului auctorial, și chiar la o dilemă și mai importantă, de ordin fundamental de data aceasta: este artă (în sensul strict al termenului) produsul creației inteligenței artificiale, sau doar o simplă imagine (digitală), ce prezintă și anumite calități artistice? Cei tentați să răspundă imediat la o astfel de întrebare, își vor da seama curând, că numeroasele experimente artistice realizate cu precădere în ultimele cinci decenii, vor face ca fundamentele acestor discuții ontologice să devină tot mai neclare, sau chiar, mai permisive.

Care sunt principalele dileme etice legate de utilizarea inteligenței artificiale în domeniul artei? Vorbim aici despre  proprietatea intelectuală, originalitate, autenticitate și potențialul de manipulare a publicului.

Într-adevăr, folosirea inteligenței artificiale în artă comportă anumite riscuri de ordin etic, în special în ceea ce privește paternitatea operelor, drepturile auctoriale și preluarea unor modele însușite de artiști ca rod al propriei inspirații sau munci de creație. Problema originalității operelor de artă a preocupat lumea artei cu mult timp înainte de epoca noastră, evoluția mentalităților sociale, într-un sistem tot mai concurențial, inclusiv în ceea ce privește arta, a impus generarea unor soluții pentru diferitele probleme cu care societatea, în general, mediul universitar sau mediul artistic, în particular, se confruntă. Apariția soft-urilor anti-plagiat pare a fi o astfel de soluție, cel puțin în ceea ce privește protejarea autenticității textelor scrise. În domeniul vizual-artistic, lucrurile au fost dintotdeauna mai complicate, inspirația, interpretarea sau reinterpretarea anumitor opere de artă după altele mai vechi, a adus în permanență în discuție acest principiu al originalității. Astăzi, sub influența inteligenței artificiale, lucrurile tind, în aparență, să devină și mai complicate.

Găsiți mai multe detalii despre termenii folosiți în DICȚIONARUL AI

Episoadele anterioare are rubricii de inițiere în folosirea AI le găsiți AICI

Continuare în numărul viitor

Marius GHEORGHIU: CONTACT – Email: redactie@ziaruldeiasi.ro, Telefon: 0745 079 523

 

Publicitate și alte recomandări video