Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Și inima mi se opri în loc

Film

GALERIE
download (2)
  • download (2)
- +

Săptămâna trecută a fost singura dată în aproape 650 de numere ale revistei când n-am reușit să scriu textul de rubrică.

Am crezut că mama se duce. Surprinzător, a decis să mai lupte, deși fiecare zi e pentru ea un chin, nu o victorie (cum consideră fratele meu, de la distanță). De la rubrica trecută și până acum, prietena mea Dana a plecat într-un loc mai bun. Sunt atât de obosită că n-am putut să o plâng încă și mă simt aiurea că nu mă pot gân­di prea mult la ea. E o perioadă cumplită, ciudată, neputința de a înțelege mă dezarmează. Cu mama am petrecut nouă zile cu inima-n gât. Cu excepția asistentelor și a unei vecine inimoase, eram aproape tot timpul singură cu ea (nu mai explic de ce nu am dus-o la spital, pe scurt vrea să moară acasă). Zile și nopți nedormite în care am fă­cut tot ce am simțit pentru cineva aflat pe pragul dintre lumi. Pe lângă perfuzii, calmante, antibiotic etc., am chemat preotul, i-am citit rugăciuni, i-am spus lucruri esen­țiale, printre care că o iubesc (nu i-am spus-o niciodată). Am reu­șit să găsesc o noimă celor trei luni de luptă în care ea a fost ca domnul Lăzărescu, dar la domiciliu – că am putut să o însoțesc și că am avut șansa să ne dregem re­lația. Dar acum am obosit. Nu mai pot să o aud urlând de durere, mă irită frații care de la depărtare trăiesc în lumi paralele și nu mă susțin emo­țional, rudele care su­nă regulat să vadă dacă a murit și dacă am nevoie de bani (nu de bani, de somn și de certitudini am nevoie!), zilele care seamănă una cu alta și în care suntem amândouă și aici, și dincolo – pentru că de acum nouă zile mama comunică aproape tot timpul cu puncte/ spirite de pe tavan, une­ori le simt apropiindu-se până în spatele meu după felul cum își miș­că pupilele).

Teroarea cea mai mare a ultimelor zile a fost să-i ascult res­pirația – atunci când nu mai pu­­team să o privesc de teama că se duce sub ochii mei (și pe urmă gândul că ratez momentul; e unul din motivele pentru care nu am dormit nopțile). Respirația Cheyne-Stokes, cu apneea ei tot mai lun­gă, interminabilă mi-a adus aminte de finalul terifiant din Into the Wild/ În sălbăticie (2007), adaptarea lui Sean Penn după cartea lui Jon Krakauer. Panica surdă când asta se întâmplă ore și zile în șir, minut de minut. Pe urmă decompensarea și sen­zația de pick-up stricat. Am trăit moartea de zeci de ori în aceste zile, la început am fost pregătită – acum nu mai sunt, până și moartea are perioada ei de grație. Am înțeles în perioada asta că o iubesc pe mama (vezi titlul preluat după filmul lui Jacques Audiard, De battre mon coeur c’est arrêté, 2005), dar și că iubirea înseamnă ca, atunci când nu-l mai poți ajuta pe celălalt, să nu mai poți nici să-l vezi suferind. Pe de altă parte e sentimentul de vinovăție că nu faci tot ce stă în puterea ta, că dacă ai fi făcut lucrurile altfel, poate alta era azi era situația. E inevitabil să gândești așa când ești extenuat și ai luat toate deciziile singur.

E de înțeles, deci, de ce nu mai pot scrie chestii deștepte sau nu despre cinema. În momentul de față pentru mine filmul nu mai contează. Îl văd ca pe un săculeț atașat lumii, ca pe un buzunar în care fugim de lumea reală care e nemiloasă și irațională. E și pentru mine sfârșitul unei lumi. Stau agățată, ca Harold Lloyd (în Safety Last!, 1923), de un ceas imens și aștept să văd ce se întâmplă.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri