Ca tratament, adesea ajungem la farmacie și cumpărăm diverse lacrimi artificiale pentru a rezolva direct problema. Sunt însă mai multe forme de ochi uscat și nu putem decide singuri care este tratamentul adecvat, de aceea recomandarea rămâne vizita la medicul oftalmolog.

Cititi aici integral Ziarul de Sanatate nr. 8

Sindromul de ochi uscat, care apare mai frecvent după vârsta de 50 de ani, afectează filmul lacrimal, ducând la insuficiența producției de lacrimi. Se constată și o creștere a incidenței bolii la vârste mai tinere, din cauza timpului petrecut în fața ecranelor.

Propriul sânge poate fi transformat în lacrimi

Există numeroase metode prin care se poate trata această afecțiune oftalmologică, atât în formele ei  uşoare, cât şi în cele medii şi severe. Se poate începe cu un tratament cu lacrimi artificiale specifice fiecărui caz în parte, până la proceduri mai complexe precum lumină intens pulsată sau serul autolog. Terapiile se adaptează pentru fiecare pacient, explică profesioniștii.

Una dintre cele mai inedite terapii implică folosirea serului autolog, care presupune practic vindecarea prin propriul nostru sânge, după cum explică dr. Sânziana Istrate, medic primar oftalmolog, manager al „Clinicii Bine”, din București, prezentă la Reuniunea Anuală a Oftalmologilor.

„Sângele nostru conţine foarte mulţi factori de creştere, proteine care ne pot ajuta la vindecare, aşa că folosim un produs natural pentru tratarea sindromului de ochi uscat. Se recoltează sângele în cabinetul medicului oftalmolog în condiţii de sterilitate, într-o hotă de flux laminar, pentru a păstra sterilitatea produsului cât mai multă vreme. Sunt anumite fiole în care se centrifughează, pentru că sunt mai multe tipuri de derivate de sânge, în funcţie de gravitatea bolii fiecărui pacient. Producem de fapt lacrimi artificiale din sânge”, a explicat dr. Sânziana Istrate.

Nu există riscul ca picăturile oftalmologice din ser autolog să fie respinse de organism, deoarece sunt făcute din propriul sânge. Dar beneficiile sunt de necontestat, spune specialistul. Conform acesteia, o serie de chestionare de calitate a vieții au arătat că un pacient care este diagnosticat cu sindrom de ochi uscat sever are o suferință similară cu cea a unei persoane care a suferit un infarct.

„Din acest motiv nu cred că ne putem permite să ajungem în forme severe. Tratamentul cât mai rapid este ideal, pentru că putem ajunge să ne urâm viaţa şi nici măcar nu putem să plângem pentru asta”, a spus dr. Sânziana Istrate.

O altă variantă: producerea la scară largă, cu donatori multipli

Sindromul ochiului uscat și diferitele tratamente pentru a-l stopa sau a-l ameliora cât mai rapid se află la baza numeroaselor studii clinice. Dr. Gabriela Oprea, medic primar de medicină generală, explică faptul că, de multe ori, pacientul care suferă de acest sindrom mai are, pe lângă boala obișnuită, și alte patologii. Ele pot varia de la sindromul Sjögren, o tulburare autoimună, la boala grefă versus gazdă, care apare după transplantul de celule stem și se poate manifesta și la nivel ocular.

„Toate aceste afecțiuni au nevoie de o stadializare și de un management potrivit. În acest context serul autolog a fost o soluție. Rezultatele, eficiența și siguranța utilizării lui au fost demonstrate”, a spus medicul. Aceasta a mai explicat că, dacă starea de sănătate a unui pacient nu permite recoltarea sângelui din care se produce serul, atunci este nevoie de o altă abordare terapeutică.

De aceea cercetătorii au pus problema producerii în masă a serului autolog, numit în această circumstanță alogenic. Practic, acesta este un produs de origine umană, care provine din sângele altor donatori, iar în momentul de față cercetătorii încearcă lărgirea bazei de donatori și standardizarea procesului de producție.

Riscul major: virusurile

„Cercetătorii se uită în aceste momente inclusiv la o etichetare potrivită și la o producție de masă a serului alogen pentru a ajuta cât mai mulți pacienți. Nu este important doar să avem produsul de origine umană; este la fel de important să avem ghidurile terapeutice dintr-un consens al lumii oftalmologice care să arate momentul potrivit pentru administrarea serului alogen la acești pacienți. Este nevoie desigur și de mai multă cercetare care să arate când și cum să facem acest lucru”, a detaliat medicul.

Dr. Gabriela Oprea a mai explicat și faptul că este la fel de importantă testarea sângelui donat, în cazul serului alogen, pentru că, din punct de vedere al controlului biologic viral, există unele metode speciale care pot identifica virusurile. „Plaja acestor virusuri care pot afecta un asemenea produs de origine umană este mai largă decât în cazul transfuziei obișnuite de componente sanguine. Sunt multe lucruri complexe care ne pot duce la un produs ideal de utilizare în această situație”, a punctat dr. Gabriela Oprea.

 

 

Publicitate și alte recomandări video