Citiți versiunea integrală a Ziarului de Sănătate, numărul 34

Asistent univ. dr. Anisia Iuliana Alexa, medic primar oftalmolog, Clinica de Oftalmologie, Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spirifon”, Iași: „Sindromul de ochi uscat este o afecțiune care se întâlnește din ce în ce mai des în cazul tinerilor, dar și al celor care își petrec mare parte din zi privind concentrați la laptop, telefon, tabletă. Dacă în urmă cu mai mulți ani sindromul de ochi uscat era legat de înaintarea în vârstă, actualmente schimbarea stilului de viață și a condițiilor de lucru fac ca acestă patologie să debuteze la vârste din ce în ce mai fragede.

Sindromul ochiului uscat se datorează unui dezechilibru rezultat prin producția inadecvată a lacrimilor din punct de vedere calitativ și/sau cantiativ și evaporarea precoce a filmului lacrimal din cauza unor particularități locale care țin de pleoape, suprafața oculară sau din cauza condițiilor de mediu. Dintre acestea, atât studiile clinice, cât și pacienții noștri incriminează aerul uscat, ventilație excesivă, în special când își petrec mai mult timp într-o încăpere în care funcționează aerul condiționat, expunerea la vânt, praf. Fumatul poate reprezenta un factor important în apariția acestei suferințe.

De asemenea, așa cum dumneavoastră ați mentionat în întrebarea relatată, ecranul televizorului sau utilizarea în exces a laptopului și a telefonului, poate conduce la apariția computer vizion syndrome care include și semnele și simptomele sindromului de ochi uscat. Atunci când priviți spre ecranul televizorului sau lucrați la calculator clipiți mai rar, ceea ce poate înrăutăți problema ochilor uscați.

O serie de factori sistemici pot induce sau agrava sindromul de ochi uscat, de exemplu la femei modificările parametrilor hormonali în circumstanțe precum menopauza sau tratamentele hormonale de substituție sau contraceptivele orale. Alte medicanente care pot influența sindromul de ochi uscat sunt cele antihipertensive, antihistaminice, analgezice, estrogenii, citostaticele, antiaritmicele, psihotrope, antimigrenoase sau agenții anticolinergici.

O serie de patologii sistemice pot fi incriminate precum cele ale glandei tiroide sau deficitul vitaminei A sau patologii autoimune precum poliartrita reumatoidă, lupusul, sclerodermia. În cazul bolilor automiune simptomele sindromului de ochi uscat pot preceda alte simptome generale.

Practic, ce se întâmplă? Sindromul de ochi uscat este determinat de disfuncții ale sistemului de lubrifiere oculară. Glandele lacrimale principale localizate în cadranul supero-extern al orbitei produc componenta apoasă a lacrimilor care se distribuie uniform pe suprafața oculară formând fimul lacrimal. În componența filmului lacrimal se regasește și mucus care favorizează aderența acestuia de suprafața oculară și lipide care previn evaporarea precoce. La fiecare clipit, filmul lacrimal se reînoiește și se redistribuie uniform, în timp de excesul este drenat prin punctele lacrimale localizate în partea internă a pleoapelor superioară și inferioară și, mai departe, în căile lacrimele. Pentru producerea sindromului de ochi uscat poate fi incriminată o rată mai redusă a clipitului (ca în cazul în care privim excesiv spre ecramul computerului), o secreție lacrimală insuficientă sau inadecvată din punctul de vedere al compoziției sau o evaporare excesivă (prin secreția insuficientă a componentei lipidice din filmul lacrimal, prin închiderea inadecvată a pleoapelor sau din cauza unui mediu uscat intens ventilat).

Principalele semne și simptome pe care le acuză persoanele care ajung la medic și sunt apoi diagnosticate cu sindromul de ochi uscat sunt: senzația de uscăciune, de nisip/corp străin în ochi, de prutit sau arsură la nivelul ochilor care se amplifică seara, fotosensibilitate, scăderea acuității vizuale. De regulă, simptomele sunt bilaterale și ochii pot fi roșii pentru că uscăciunea este adeseori însoțită de inflamația suprafeței oculare. Un simptom adeseori controversat al sindromului de ochi uscat este lăcrimarea excesivă, în ciuda producției unui volum considerabil de lacrimi este posibil ca structura acestora să fie inadecvată. De regulă, lăcrimarea este întâlnită dimineața și mai ales iarna la diferențe de temperatură.

Diagnosticul este stabilit în urma unui consult de către medicul oftalmolog. Acesta va realiza o examinare completă a suprafeței oculare și va realiza o serie de teste care pot oferi informații calitative și cantitative cu privire la filmul lacrimal. Printre acestea voi menționa două cele mai frecvent utilizate și anume timpul de rupere a filmului lacrimal și testul Schirmer. Timpul de rupere al fimului lacrimal se testează instilând pe suprafața oculară o picatură dintr-o substanță  galbenă numită fluoresceină, iar la microscop cu ajutorul unei lumini albastre medicul oftalmolog evaluează distribuția acestei substanțe amestecată cu filmul lacrimal pe supfarața oculară.  Testul Schirmer evaluează cantitativ secreția de lacrimi, o mică bandă din hârtie de filtru de dimensiune standardizată este plasată în contact cu pleoapa inferioară absorbind lacrimile timp de 5 minute, iar la final se evaluază gradul de umidifiere al benzilor de hârtie.

Simptomele sindromului de ochi uscat pot fi ameliorate cu ajutorul lacrimilor artificiale bogate în hialuronat de sodiu și alte componente cu rol în lubrifiere. Lacrimile artificiale fără conservanți pot fi folosite la nevoie pe termen lung. Purtătorii de lentile de contact vor fi îndrumați de către medicul oftalmolog pentru a alege un tip de lacrimi artificale compatibile cu lentilele de contact. În anumite situații pot fi adăugate în tratament antiinflamatorii administrate topic sub atenta urmărire a medicului. Eliminarea factorilor de risc care predispun sau agravează sindromul de ochi uscat este esențială în demersul terapeutic, la fel ca și tratamentul unei patologii sistemice predispozante atunci când este cazul. Deși aparent inofensiv, sindromul de ochi uscat poate precipita afecțiuni oculare mai grave, astfel încât trebuie tratat cu responsabilitate, cu răbdare având în vedere faptul că tratamentul este unul de durată și având aproape,  pe tot acest parcurs, medicul oftalmolog curant”.

Publicitate și alte recomandări video