Singur acasă

Maria e plecată la biserică la înmormântare la H. N-am vrut să merg. Nu-mi plac înmormântările. Mă indispun.

Grozav mă indispun. Nu-mi vine să fac nimic după aceea. Ar trebui să recitesc ce-am scris pentru roman. Dar nu am nici o dispoziţie.

Cred că mintea mea se „coşcoveşte”. Uit, mă descurajez uşor din orice. Ca să reţin datele, deschid computerul. M-am apucat să rescriu ce-am scris. Încet-încet, pagină cu pagină. Fac şi acum încă o pagină, e ora 3.15 noaptea. Cafeaua şi… la lucru.

Maria mi-a povestit că la înmormântarea lui H. Marica a plâns râuri-râuri. Am fost impresionat. Am copilărit cu Maricica. O striga bunicu-său care era basarabean, de la Ungheni. Treci înapoi, Maricică, şi hodineşte mâncarea, mâncate-ar bulihariul (aică uliul).

Îmi fac cafeaua. Alung un câine care a înnoptat în cuşca câinelui nostru care nu este acasă – umblă pe coclauri. O dată cu gardul de oţel de jur împrejur n-o să se mai poată duce. Maria a insistat.

Mama deschide uşa şi îmi cere pâine. N-are nimic, îmi zice, nici bani, nici… Maria îmi spune că i-a dat aseară de mâncare. Dar mama uită unde a pus-o. Plus de asta, mănâncă numai pâine şi zahăr, ca moş Simion din Enigma Otiliei. În special pâine. Mama ne are pe noi. Ne tot zice: „Ce mă făceam eu, dacă nu eraţi voi”. Dar, sincer, mă gândesc ce se va întâmpla cu noi, când băieţii noştri sunt ambii în Occident. Vlăduţ vorbeşte că vrea să vină acasă, să-şi facă casă. Ar avea loc. Nu ştiu la ce se gândeşte Tania. Mira-m-aş! Nici Maria nu prea crede.

Mă doare spatele, merg de parcă am un coş de ouă în spate. Nici nu ştiu de la ce mi s-a tras. Dacă am să pot, nu am să-i spun Mariei de asta.

Trebuie să găsesc un loc ca să scriu aici ca lumea. Aşa parcă-s cuneiforme. Ora 8 fix. Vine maşina cu gunoi. Şi eu am scos tomberoanele acum 10 minute. Uraaa!

Să fac o carte cu textele de pe computer. Şi Viorel mi-a propus să o scoată la editura lui: CARTEA DE PE COMPUTER.

Văd că Viorel nu mai zice nimic. Probabil nu mai are bani. Eu – nici atâta. Nesul şi la lucru. Voi scrie în continuare despre tribulaţiile mele de transfer: Foaie verde drum de fier…

Închei aici. Indispus.

P.S. Am găst rostopască (pe un fund ce cutie) şi mi-am pus-o pe rana de la subsuoară. Ba şi la baza degetelor. Ei!

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video