De Sănătate

Punem punctul pe știi

Singura speranță pentru alcoolici: grupurile de suport pe care statul a uitat să le facă. „Acea plăcere nu le aduce decât suferință”

miercuri, 15 mai 2024, 02:53
6 MIN
 Singura speranță pentru alcoolici: grupurile de suport pe care statul a uitat să le facă. „Acea plăcere nu le aduce decât suferință”

Persoanele dependente de alcool sunt printre pacienții cei mai ignorați de statul român. Adesea tratamentul maximal pe care-l primesc aceștia e reprezentat de câteva zile de internare la o secție de psihiatrie până dispare sevrajul, iar apoi se întorc de unde au plecat. În aceeași comunitate și la aceleași motive care i-au împins de la început spre alcool.

Citiți aici integral ediția Ziarul de Sănătate nr. 6

Doar pacienții care au o structură de sprijin, o familie sau un grup de prieteni care să-i ajute, pot să spere la abstinență. Dar aceștia sunt în minoritate, explică medicii și specialiștii. Sunt cel mult 10%. Restul se luptă singuri și reușesc să ajungă la rezultate doar cu sprijinul unor ONG-uri, precum Asociația Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare, care în Iași este condusă de Congregația „Don Orione”. În grupurile de suport, alături de oameni care să îi asculte și care să înțeleagă prin ce au trecut, fără să îi judece, dependenții reușesc să se îndepărteze, măcar pentru o perioadă, de alcool, și să își refacă viața.

Asociația Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare (ACAR) aparține Congregației „Don Orione” și a fost înființată în 2005. Congregația activează în peste 30 de țări și a ajuns și în România din 1991 fiind implicată în înființarea de școli, centre rezidențiale, azile de bătrâni, centre de recuperare pentru cei dependenți de droguri sau de alcool. La Iași, pe lângă un seminar teologic și o grădiniță pentru copiii de etnie romă, Congregația „Don Orione” a înființat și un centru de recuperare pentru persoanele cu probleme de alcool. Acesta nu este deschis doar pentru creștinii catolici, chiar dacă congregația aparține aceste religii. Au tratat până acum și pacienți ortodocși, și penticostali, fiind uniți cu toții în suferința în fața dependențelor și a consecințelor acestora.

preot Iulian Butnaru

preot Iulian Butnaru

Preotul Iulian Butnaru este coordonatorul Programului ACAR „Don Orione”. Povestește că la ora actuală congregația are 13 grupuri de suport. Persoanele dependente intră în aceste grupuri după ce parcurg o perioadă de o lună în centrul rezidențial.

„De aproximativ un an, centrul rezidențial de la Iași s-a lărgit, făcând loc și femeilor care sunt dependente de alcool și care vin aici. Se întâmplă ca de multe ori o persoană să nu fie doar dependentă de alcool și să aibă mai multe adicții precum drogurile sau jocurile de noroc. În ultima perioadă ajung la noi multe cazuri cu dependențe multiple”, povestește Iulian Butnaru.

Dependenții găsesc sprijin în grupurile de suport, față de singurătatea de acasă

Preotul Iulian Butnaru spune încrezător că grupurile de suport sunt o parte esențială atunci când discutăm despre adicții, în special la alcool. Preotul crede că fiecare dintre noi avem nevoie de oameni în jurul nostru și de legături autentice, pe care persoanele care sunt dependente nu și le pot crea de fiecare dată cu ușurință. De altfel, studiile arată faptul că dependenții de alcool ajung să se izoleze de prieteni, să fie abandonați de familie și să trăiască singuri, alimentându-și această singurătate sau eventuala depresia cu dependența de alcool.

„Persoanele afectate de dependențe sunt în suferință. În cadrul grupului ele au avantajul că pot împărtăși cu inima deschisă drama lor, ceea ce îi apasă și îi macină. Sunt ascultați fără să fie judecați, etichetați și încet-încet încep să își accepte problema, să o înfrunte. Se simt ca într-o mare familie și descoperă că aceste relații noi pe care le fac în interiorul grupului de suport îi pot vindeca. Sunt într-adevăr reticenți la început, dar după cele patru săptămâni petrecute în centrul rezidențial se obișnuiesc. Ne întâlnim și cu familiile lor și colaborăm”, a explicat Iulian Butnaru.

Preotul lucrează la centrul din Iași din 2016. Spune că a avut multe cazuri dintre cele care i-au călcat pragul: atât oameni care au pierdut lupta, cât și alții care au reușit să se salveze. Își amintește de un bărbat care era căsătorit de 25 de ani, consuma alcool și atunci când se îmbăta spărgea totul în casă, devenea violent verbal și fizic cu soția și copilul.

Cazul acestuia este unul școală: bărbatul a cerut ajutor, aparținătorii s-au strâns în jurul său și i-au oferit sprijin, a reușit să treacă peste momentele grele și s-a crezut vindecat. Când a încetat să vină la grupurile de suport și să discute cu alții despre adicția sa, a recăzut, de data aceasta în patima jocurilor de noroc și a fost la un pas să-și distrugă definitiv căsnicia.

„A venit la noi și a început programul de recuperare. Și-a descoperit în timpul ședințelor de terapie traume din copilărie. Și soția sa era afectată de toată situația din familie și dorea să abandoneze lupta și să nu mai fie alături de soț. Dar s-au repus pe picioare și ceea ce părea că nu mai există s-a întâmplat: au redescoperit iubirea și s-au întors acasă. Toată lumea credea că este bine, dar el a considerat că a depășit problema și a început cu jocurile de noroc. Un an nu a mai frecventat grupurile de suport și a recăzut. Lucrurile au devenit mai grave decât înainte și a venit iarăși la noi. După a doua recădere soția a fost foarte dezamăgită și a spus că renunță, că nu mai poate. Dar a reușit să își schimbe gândul. Ajutată de consilieri a găsit puterea să privească dincolo de durerea sa și să meargă alături de soț pe drumul vindecării. Trebuie conștientizat că de multe ori schimbarea e nevoie să vină și de la persoana de lângă cel dependent. Acum amândoi sunt bine, sunt o familie și toți se miră cât sunt de îndrăgostiți”, a descris părintele.

Recidiva, mereu un pericol

Există destule cazuri când persoanele dependente recidivează. Preotul Iulian Butnaru îi avertizează și îi atenționează să nu se joace cu focul, deoarece nu toate finalurile sunt fericite. Și dependența nu poate fi ținută, de unul singur, sub control.

„De multe ori persoanele când ajung să fie mai bine spun că nu a fost mare lucru ce li s-a întâmplat și consideră că mai pot încerca. Le dau exemplul unui bărbat care era foarte bine, sănătos, își revenise, dar a recidivat, a ajuns până la urmă la spital și a murit. Dacă sunt la începutul dependenței, să aibă curajul să vadă că acea plăcere nu le aduce decât suferință, iar pentru cei care se luptă de mult cu dependența le spun să aibă curaj pentru că există viată și dincolo de alcool”, povestește Iulian Butnaru.

Alexandra Hasnaș este psiholog clinician și psihoterapeut sistemic. Lucrează în ACAR din anul 2019 și se ocupă de persoanele dependente de alcool. Subliniază faptul că este extrem de importantă familia în procesul de recuperare și că nu poate fi vorba de ajungere la abstinență dacă nu există sprijin al familiei, implicare din partea acestora.

„Vindecarea se produce prin relație cu celălalt. Există și persoane care nu au susținerea familiei, iar recuperarea lor este mai grea, dar nu imposibilă. De aceea grupul de suport vine în ajutorul celor care au acest minus. Unii dintre ei recidivează , dar revin la un moment dat în grup și primesc sprijinul de care au nevoie. Altora le e mai greu. Merg din recădere în recădere și riscă să își piardă viața din cauza acestor recidive. Am avut și asemenea cazuri. Practic, în timpul unei recăderi este important ca persoana respectivă să vorbească cu specialiștii pentru a putea conștientiza că are o problemă și să intre în procesul de recuperare. Mulți spun că atunci când vin în grupurile de suport se simt ca într-o sărbătoare și că vin aici așa cum merg la biserică”, a explicat Alexandra Hasnaș.

La ora actuală există diferite grupuri de suport ACAR pentru persoanele dependente de alcool din Iași, Roman, Bacău sau Răducăneni.

 

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii