Citiți aici integral „Ziarul de Sănătate” nr. 20

Dr. Irina Mitrea, psiholog clinician în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” din Iași, spune că aceste afecțiuni nu sunt doar observabile de la distanță sau în urma unei atente monitorizări, ci au manifestări fizice, simptome ce apar și pot fi cuantificate. „Psihologic apar o multitudine de simptome. În primul rând vorbim de o stare agravată, pe termen lung, de tristețe, care duce la probleme de somn, fie la adormire, fie la menținerea somnului. Apoi legate de alimentație – fie prin lipsa poftei de mâncare, fie sunt persoane care vor începe să mănânce prea mult. Apar durerile de orice fel, fără o cauză somatică reală, stări de neliniște, nervozitate, anxietate sau plâns facil. Lipsa de concentrare poate duce în timp la probleme grave de memorie”, a explicat dr. Irina Mitrea, pentru „Ziarul de Sănătate”.

Oamenii nu ajutor de specialitate decât prea târziu

Trăind într-o țară în care mersul la psiholog e încă echivalat cu o formă de „rușine”, dr. Mitrea spune că majoritatea pacienților în vârstă, deși ar avea nevoie de ajutor de specialitate, nu apelează la servicii medicale. Puținele cazuri care se prezintă la spital sunt cele în care pacienții vin la insistențele familiei sau chiar aduși de către aceștia. Și, de regulă, atunci când situația se agravează atât de mult încât poate ajunge la forme psihiatrice, precum demența, și este necesar un tratament medicamentos.

„Am avut prezentări benevole, să le spunem, dar foarte puține – oameni care invocau probleme de singurătate, persoane care au rămas singure pentru că familiile s-au destrămat, copiii și nepoții plecați în străinătate, soțul a murit etc. Nu se puteau liniști acasă, nu puteau sta singure și atunci au venit la spital unde mai socializează cu colegele de salon, mai schimbă impresii, își ventilează emoțiile, primesc și sprijin medical, iar pentru o perioadă scurtă de timp se fac se simt mai bine”, a adăugat dr. Irina Mitrea.

În mod normal, acești pacienți intră în îngrijirea serviciilor de sănătate mintală. Pe termen mediu, se poate reduce riscul de apariție a anumitor boli, poate fi îmbunătățită calitatea vieții în această etapă. Dar totul începe prin deschiderea către a primi ajutor a vârstnicilor. Medicul a mai explicat că la majoritatea persoanelor, momentul pensionării este cel mai important. Se aduce o schimbare semnificativă, oamenii își pierd rolul activ, cel din societate și cel profesional.

„Se pierde o rutină zilnică, identitatea pe care o aveau înainte, iar asta provoacă un sentiment de inutilitate și poate duce la sentimentul pierderii sensului vieții. Și când familia pleacă, și când își pierd rolul de părinte și bunic, toate contribuie și mai mult la o stare precară și poate duce la agravarea anumitor stări”, a punctat specialistul.

Cluburile de pensionari, o soluție viabilă

Cel mai important lucru pe care-l putem face pentru persoanele de peste 65 de ani este să îi încurajăm și să îi ajutăm să se reintegreze în societate, dar din noul rol. Cluburile de pensionari sunt cea mai bună soluție, spune medicul, sau alte grupări de oameni cu care să împărtășească hobby-uri sau interese comune. Nu doar persoane alături de care să-și deplângă împreună soarta și îmbătrânirea.

„Trebuie rezolvate problemele de sănătate care apar cu vârsta, este iarăși important și acest aspect. Vrem, nu vrem, ele se coroborează apoi și cu declinul cognitiv care e normal, ține de vârstă. Dar apar și problemele financiare cu care se confruntă persoanele care ajung la pensie și care nu-și mai permit orice, nu mai au activitățile dinainte. De aceea trebuie reintroduși în societate, într-un cerc de prieteni pe care ei să și-l aleagă, oameni de aceeași vârstă cu care să împartă anumite pasiuni”, a punctat dr. Irina Mitrea.

Mai există și riscul, explică medicul, ca introducerea în anumite grupuri de persoane să fie forțată, atunci când persoanele mai în vârstă sunt luate de familie în diferite anturaje ale lor. Cel mai important este ca bătrânii, pentru a nu se simți singuri, să petreacă timp cu familia apropiată. Ulterior, este importantă să aibă o rutină de activitățile zilnice, fizice și psihice, pe care să o păstreze în ritmul lor. „Dacă vor fi puși în fața unor lucruri la care vor simți că nu mai fac față îi va frustra și asta va duce iar la sentimente pe care nu și le doresc”, a specificat psihologul.

„Într-un final «vârsta e doar un număr»”

E greu de vorbit de risc de suicid în cazul vârstnicilor, spune medicul. Cei care au motivația în preajmă, precum copiii și nepoții, îi ajută să rămână în viață și le dă motive pentru asta. Dar cei care nu au familia aproape simt că nu mai au niciun rost, mai ales dacă nu au cu ce să-și ducă traiul de zi cu zi. Însă la aceștia intervine mai degrabă o lipsă de poftă de viață, în care nu mai stau la curent cu medicamentele, ignoră simptome de boală, pun totul pe seama bătrâneții și toate acestea, spune medicul, pot duce la grăbirea sfârșitului, într-un final.

„Este important să ne gândim cu toții la un plan de pensionare pe care să-l avem pregătit pentru momentul în care sistăm activitatea. Să ne găsim rude de aceeași vârstă cu care să refacem legături, lucruri care ne face plăcere, care ne dau stare de bine, care poate până acum nu au putut fi făcute din lipsa timpului, nu neapărat din considerente financiare. Până la urmă, vârsta de 65 de ani nu e restrictivă în vreun fel, iar zicala «vârsta e doar un număr» chiar este adevărată – chiar este bine să călătorești, dacă vrei, să faci orice simți că poți și îți aduce o stare de bine”, a conchis medicul.

Publicitate și alte recomandări video