Suicid în centrul Iașului, anunțat pe Facebook? Un jurist de 41 de ani, găsit mort în casă

Bărbatul în vârstă de 41 de ani își anunțase sinuciderea în urmă o săptămână. El locuia în zona Anastasie Panu.

„În dimineața zilei de 5 ianuarie a.c., polițiștii Secției nr. 3 Poliție Iași au fost sesizați cu privire la faptul că un bărbat a fost găsit decedat în locuință. Polițiștii s-au deplasat la fața locului și au identificat cadavrul bărbatului de 41 de ani. În cauză a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă și s-a dispus efectuarea necropsiei pentru stabilirea cauzei decesului”, au precizat reprezentanții Politiei Iași. Potrivit unor surse consultate de ZDI, tânărul era jurist.

Vezi mai jos postarea publicată de V.M. în seara de 4 ianuarie:

„Moartea unui fost

Prolog

Am avut proasta inspiraţie de a spune adevărul brut idioţilor, insolenţilor, indolenţilor şi impostorilor. Chiar dacă eram legat sufleteşte de ei/ele şi nu puratam pică. Am avut norocul, şi o gură de bere în plus, să nu mă intereseze de opiniile lor. Vorba proverbul spaniol, care spune să îmbraci „adevarul în  cămaşă albă”, îmi căzuse de la  inimă. În ultimii ani l-am dat pe o bere în plus.

Maturitatea

A fost tragicică.  Lucram sporadic şi alegeam numai joburi cu ştaif, indiferent de salariu. Trebuia să respect „familia  bună” din care proveneam. Alcoolul era omniprezent, căci aşa voiam eu.  La fel şi xanaxul şi rivotrilul. A fost o alegere conşientă, a fost singurul remediu, pentru  a supraveţui vieţii pe care o duceam.  Deşi am fost toată viaţa  superprofesionist, la ultimul job, unde am fost promovat foarte repede, consider că am dat chix.  Ziua abia vorbeam o boabă de engleză, însă când dădea soarele să apună… mă refugiam imediat după serviciu într-o sală de păcănele şi  trebuia să nimeresc, pe lângă  mulţi şeptari, pe cineva  pe care să rog, în engleză, să-i dau sau să-mi dea o bere.

Femeile de calitate au devenit o lipsă cruntă. Am fost incapabil să mai leg o relaţie. Faptul că la 40 de ani încă mai stateam cu părinţii nu m-a ajutat. Deşi mi-aş fi permis să închiriez o cameră oriunde, am considerat că e mai bine să stau lângă ei, să-i ajut… Şi  aşa, femeile din viaţa mea au devenit o prezenţă ,platită. Cu foarte multe dintre ele doar am discutat, am râs şi am visat. Ele cu visele lor, eu cu ale mele şi cu râsul amâdoi. Pun cele de mai sus pe sema  celor ce se poate numi

HYBRIS-UL TINEREŢII

Am ştiut că am o problemă mare cu alcoolul de prin facultate. Ca un personaj de Zola, m-am zbătut în mizerie. Părinţii mei, ingineri, din care taică-miu foarte bun, se chinuiau să ţină o cârciumă la ţară şi un bou la facultate privata, căci era de renume.  M-am angajat prima dată, legal, la o faimoasă pizzerie din Iaşi. Faimoasă, Da! Famiglia bună, Da! Cluburi bune, Da!  Fete mişto, Da!  Alcool……..Oooo, Daaaa!

Atunci am avut şi prima mea depresie şi  începutul  luptei mele cu alcoolul. Nu m-au ajutat nici psihiatri, nici psihologii, nici AA, nici „centrele” de detox,  unde am stat câte o săptămână. Probabil  şi din cauza faptului  că nu am vorbit despre copilăria mea. Că na, când eşti dintr-o „familie bună”, nu se cuvine să vorbeşti de rău, mai ales despre

COPILĂRIA PERFECTĂ

A fost plină de aventuri frumoase. Cu Roxana, Sergiu şi Sorin, Dan, Ionică,  Vlad, Vasile şi toţi ceilalţi.   Jocurile perfecte se nimereau zilnic. La ştrand, pe „tăpşan”, hei…unde eram liber, găseam un joc.

Păcat că  primul lucru care mi-l amintesc despre mama mea a fost cum mă lovea ca un o nebună pentru că nu am mâncat un ou întreg, iar apoi a început să mă urmărească ca o nebună. Al doilea,  când am descoperit că mi-a spart puşculiţa,  Pe taică-meu l-am văzut prima dată  când a fost  aşezat într-un fotoliu  de către doi colegi de „serviciu”.

EPILOG

Din motivele de mai sus, plus multe altele, am sperat să mor când am zburat în februarie 2023, de la etajul 4, plin de pastile. Am rămas în scaun cu rotile, cu un tub de plastic insertat în penis. Cu astea m-am putu împăca. Am evoluat peste aşteptări pentru că am muncit ca un  bou, cu oameni super „răi” , dar profesionişti.

Din octombrie trebuia să merg în picioare,căci medicul mi-a recomandat orteze. Maică-mea mi-a spus că nu o interesează dacă stau în picioare au ba. Mai mult atât, a pus-o pe prieten ei Sultănica să cheme poliţia . Cum am fost încătuşat cu mîâinile la spate, cum am fost trântit într-o ambulanţă cu mîinile sub cătuşile în dreptul operaţiei  şi cum am fost uitat încătuşat  în pat 50 de minute îi las pe ceei de la MAI să afle şi să ia măsuri corespunzătoare. Sper să dea din alea cu daune pentru ONG-uri sponsorizate de ei….eh..

La o săptămână după ce am ieşit d2in blestematul ăla de pavilion II Bărbaţi,  a cerut taică-meu ordin de protecţie şi… evacuarea mea din casă! În căruţ cu rotile, în mijlocul iernii. Vai de yahtul meu..

Teoretic, săptămâma viitoare are trebui să  o iau de de la capăt cu o operaţie grea.   Nu am nici un gând să o iau de la capăt:  am luptat destul.

M..i  speciale : S******** & A*** P******

:G*****  %  C***** A*******

: 96 % dintre poliţişti;

:80+ din asistentele şi asistenţii de la Socola;

: 100% din cei care pe care v-am sunat, inclusiv M**** P***”

Publicitate și alte recomandări video