Nu cumva în coada de la Podu Iloaiei numărul „șmecherașilor” e mai mare decât al șoferilor corecți? Observațiile unui profesor ieșean

Sunt multe situații care pot explica prin ele însele cum funcționează întregul sistem românesc de organizare a lucrurilor. Sunt la tot pasul, doar că fiind obișnuit cu ele, nu le dai importanță, nu le conștientizezi. E mai ușor să le observi, să le critici ca pe niște cazuri izolate. Dacă ai mers și în alte țări însă și ai descoperit sistemele lor de organizare, îți dai seama că mărul e stricat din interior. Prin simpla comparație cele autohtone ies mult mai ușor la iveală.

Eu am găsit acest exemplu zilele trecute, unul foarte bun, foarte grăitor, în timp ce călătoream cu mașina dinspre Târgu Frumos spre Iași. Toți cei care locuiesc în Moldova cunosc cu siguranță problema. Este vorba despre „cazul” Podu Iloaiei.

Mergi foarte bine pe două benzi, fără nicio problemă, fără vreun blocaj, fără vreo piedică și, deodată, la intrarea în Podu Iloaiei totul se oprește în loc. E ca și cum timpul și spațiul încremenesc. De zeci de ani se știe că trecerea de la două benzi la una dăunează grav traficului, dar nu se face nimic.

Iar aici intervine sistemul românesc despre care vorbeam. În timp ce se formează coada consistentă pe banda a doua, aproape de centrul orașului, pe banda de refugiu de la margine, banda unu adică, continuă să circule mașini ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Un observator exterior ar rămâne cel puțin intrigat să vadă că o bandă este blocată cu vehicule aproape staționare, iar cealaltă e circulată firesc, cu mașini mereu în mișcare care înaintează către capătul coloanei de parcă acestea fac undeva dreapta sau știu o soluție miraculoasă de a sări peste aglomerație, una prin care mașinile respective intră într-un tunel invizibil care le scoate în capătul celălalt al orașului.

Conducătorul auto neavizat, ca să zic așa, corect, cinstit, care respectă legea și știe situația din zonă, așteaptă blând în spatele a zeci de alte mașini cu șoferi ca el, iar alții, cunoscători și ei, dar indiferenți, descurcăreți, șmecheri, sau cum vreți să le ziceți, tot trec înainte pe prima bandă după principiul „câinii latră, caravana trece”, ca și cum nici n-ar exista măcar vreo coadă.

Ei bine, voilà! Acesta este sistemul românesc despre care vorbeam. Majoritatea fraierilor stau în rând, încearcă să fie corecți, iar șmecherii fură și trec în față. Simplu și eficace.

Te uiți la ei când trec pe lângă tine și mai opresc uneori în dreptul tău, dar se prefac că nu te văd. Știu că nu fac bine ceea ce fac, dar nu-i interesează, important e că o să ajungă mai repede acolo unde au de ajuns, că o să treacă mai repede de piedica asta enervantă de la Podu Iloaiei. Și se tot scurg, iar tu te întrebi când o să se mai termine, pentru că mereu vin din spate. Îți imaginezi că undeva în față o să se înfunde și gata, n-o să mai aibă unde merge, dar nu e așa pentru că intervine magia sistemului românesc, paradoxul lui, ca să zic așa, farmecul lui: autovehiculele care ajung acolo unde banda unu se termină complet trec pe banda doi după ce semnalizează regulamentar și sunt lăsați de unii să facă asta, asigurându-se astfel fluxul constant, dar dăunător al benzii unu. Iată secretul, iată magia. Și din această cauză mașinile șmecherilor sunt tot timpul în mișcare, pe când banda doi, a oamenilor de rând, cea principală, stagnează. Practic toate mașinile care fură ajung în față, dar nu prin forță, ci prin bunăvoința cetățenilor buni și corecți, iar roata se învârte permanent.

E uimitor, nu? Și e interesant, în același timp, din punct de vedere comportamental. Se respectă niște legi scrise și nescrise, dar în dauna bunăstării și fluxului general. Totul pare natural, civilizat, chiar. Nu poți să fii atât de nesimțit, încât să nu lași cu niciun chip pe cineva din banda unu să intre în fața ta pe banda doi. E și foarte greu pentru că ar însemna să stai lipit de mașina din față și să suporți privirea și gesturile rugătoare ale șoferului care cere intrarea. Care de fapt e un fel de hoț.

Apropo de asta, aș fi curios să știu dacă nu cumva numărul mașinilor care fură coada nu e mai mare decât al celor care stau la coadă. Ar fi culmea, dar nu m-ar mira.

Am observat că uneori, din disperare, din revoltă, unii șoferi fac gesturi disperate și blochează banda unu cu propria mașină. Fie își pun autovehiculul pe mijlocul marcajului dintre cele două benzi în așa fel încât să nu-l poată depăși nimeni prin nicio parte, fie trece cu totul pe banda unu și înaintează cu aceeași viteză ca mașinile de pe banda doi, adică foarte încet, suportând în schimb claxoanele, înjurăturile și tot tacâmul din partea celor din spatele lui care vor să înainteze și nu îi lasă „nesimțitul”. Cumva e un gest eroic acesta, dar e și ilegal în același timp, pentru că nu ai voie niciodată să blochezi o bandă. Poți primi amendă pentru așa ceva, ca să nu mai vorbim că poate fi considerat șicanare în trafic și mai iei o amendă și pentru aia.

Și dopul rămâne. Cu cât intră mai multe mașini în față, cu atât coada principală va înainta mai greu.

Așadar nu există o soluție la această problemă pentru că autoritățile nu fac nimic, cu alte cuvinte este un sistem perfect pus la punct din punctul lor de vedere… Băieții deștepți trec în față fiind lăsați din bun-simț ori frică de cetățenii corecți, iar aceștia din urmă, majoritatea, pierd timp, benzină și nervi.

Acum se ia această situație, această matrice, și se aplică în mai toate domeniile de activitate din România, veți observa asemănarea uimitoare pe toate palierele. Atunci veți înțelege cu adevărat cum funcționează totul aici, administrația, politica, economia, educația, sănătatea, justiția. Peste tot sunt oameni care stau la coadă și alții care trec în față.

Dar ce poți să faci? După cum este structurat sistemul în momentul de față nimic nu poate fi schimbat. Trebuie o schimbare totală de viziune, dar aceasta este imposibilă, s-a pierdut momentul în 1989. În cazul Podu Iloaiei, de pildă, blocajul și furtul la coadă sunt inevitabile pentru că la un moment dat situația asta va apărea oricum înainte de trecerea de la două benzi la una singură și nu ai cum să blochezi banda unu dinainte decât dacă schimbi cu totul viziunea asupra traficului. Bineînțeles că ideal ar fi ca toate mașinile să stea pe banda doi și să-și aștepte cuminți rândul, dar acest lucru nu se poate face deodată, iar între locul de ștrangulare propriu-zisă a benzilor și cel de pregătire a intrării pe banda doi este destul spațiu de „manevră”, de furt. Aici e „frumusețea” sistemului de organizare românesc, că totul pare la prima vedere ok, dar în practică nu e.

Bineînțeles că sursa e din educație, dar nici să vrei să fii bine intenționat nu-ți iese pentru că, dacă ești nou venit și nu știi cum funcționează lucrurile în zonă, te lași dus de ispită, de soluția mai simplă și mergi pe banda întâi până unde poți, așa cum sistemul „pile, cunoștințe, relații” și luarea și darea de mită sunt soluțiile de ocolire a corvoadei. N-are cum să te condamne nimeni și n-ai să înțelegi pe cei pe lângă care treci și care îți aruncă priviri pline de ură. Cine poate oase roade, cine nu…

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video