Situația copiilor născuți din căsătoria nulă sau anulată

Cu excepția unor reguli derogatorii de la efectele generale de drept comun ale nulității, nulitatea căsătoriei produce aceleași consecințe, în sensul că actul nul este anulat „ este considerat a nu fi fost niciodată încheiat” ( art. 1254 alin. 1 Cod Civil).

Aplicarea riguroasă a principiului retroactivității în materie de nulitate a căsătoriei ar avea drept consecință, în privința copiilor născuți sau concepuți în timpul acelei căsătorii, pierderea statutului legal de copii din căsătorie, pentru simplul motiv că din punct de vedere juridic părinții lor nu au fost niciodată căsătoriți. Pentru a preîntâmpina un asemenea rezultat, legiuitorul stabilește în art. 305 alin. (1) Cod Civil.  că „Nulitatea căsătoriei nu are niciun efect în privința copiilor, care păstrează situația de copii din căsătorie.” Astfel, copilul născut după desființarea căsătoriei va avea ca tată pe fostul soț al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei și nașterea a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie.

Statutul legal de copil din căsătorie este dobândit indiferent dacă nulitatea este absolută sau relativă și indiferent de buna sau reaua credință a părinților. Nu va exista nicio deosebire între copilul născut dintr-o căsătorie nulă sau anulată față de cel născut dintr-o căsătorie valabilă. Astfel, față de copilul născut dintr-o căsătorie desființată se vor aplica dispozițiile art. 414 Cod Civil potrivit cărora copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. În caz contrar filiația față de tată din afara căsătoriei ar urma să se stabilească prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească, după caz ( art. 408 alin. (3) Cod Civil)

Având în vedere că, în această materie nulitatea produce efecte numai pentru viitor, în art. 305 alin. (2) Cod Civil se prevede că ” În ceea ce privește drepturile și obligațiile dintre părinți  și copii se aplică, prin asemănare, dispozițiile privitoare la divorț.” Aceasta înseamnă că odată cu anularea căsătoriei, instanța de judecată este obligată să se pronunțe, chiar și din oficiu, cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copilului, de concluziile raportului de anchetă socială și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.

Așadar instanța va trebui să stabilească măsurile privind exercitarea autorității părintești, locuința copilului, drepturile părintelui separat de copilul său, contribuția părinților la cheltuielile de creștere , educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

Totodată, și drepturile succesorale între părinți și copii rămân neschimbate.

 Consilier, Paula Iekel, Biroul Teritorial Iaşi,  Instituţia Avocatul Poporului

Publicitate și alte recomandări video