Caută 
Şocul trecerii de la liceu la facultate – Unde te aşteaptă cea mai grea încercare?
3 MIN
Mediul familiar, cu care am fost învățați, controlat și destul de mic numeric, se schimbă instant în secunda în care pășim, drept adulți, în sălile de curs în care stau și câte 100 de studenți deodată.
Șocul este mare atunci când ești „aruncat” într-un loc cu zeci de fețe străine și confuze, majoritatea neștiind ce trebuie să facă sau cum va decurge viața lor de-atunci încolo.
Atunci când vine vorba de cursurile și materiile în sine, te obișnuiești relativ repede cu programul și înveți să-l faci pe placul tău. Greutatea vine când trebuie să cunoști persoane noi, să îți faci prieteni. Am auzit păreri împărțite cu privire la acest aspect, cum că e greu să construiești relații de lungă durată pe parcursul facultății; totuși, mulți adulți spun că încă țin legătura cu cei pe care i-au cunoscut în urmă cu 20-30 de ani în băncile facultății.
Două ore pe zi desocializare
Dat fiind că scuza tuturor e că „facultatea e facultativă”, mulți nu vin la cursuri decât atunci când este necesar, pentru a atinge numărul obligatoriu de prezențe sau pentru a fi primiți în examene. Astfel, nu petrecem atât de mult timp unii cu alții, așa cum făceam în liceu sau gimnaziu. Pe atunci stăteam cu un grup restrâns de oameni, 7 ore/zi, 5 zile pe săptămână. Ajungeam să ne cunoaștem toți între noi deși tot în grupulețe și „bisericuțe” funcționam. Era un cadru mai intim, ne vedeam plângând la propriu după teste, rugându-ne înainte de simulări și teze, de la 8 dimineața până după prânz.
Însă, la facultate, când uneori se vine doar pentru 2 ore, unde aproape mereu suntem în număr mare, cu mai multe specializări în aceeași sală, nici măcar nu știm cum ne cheamă, sau de unde venim.
Pe unii îi poți considera doar cunoștințe cu care te saluți pe hol, însă nici pe cei care îți sunt cu adevărat prieteni nu îi vei cunoaște în totalitate. Fiecare are o viață în spate, o familie, prieteni din copilărie, amintiri, orașul natal, atitudini și moduri de a fi la care nu am fost martori unul pentru celălalt.
Indiferent de cât de multe ne povestim, întâmplări de la banchet, din liceu, despre părinți sau oameni cu care am pierdut legătura, mereu se întâmplă ca într-o conversație să existe șocul și să spui „Serios? Îți place …/ ai fost … Nu știam!”
Bineînțeles că nu știam. Nu știm din primele luni, sau chiar ani, viața pe care au avut-o înainte de a ne cunoaște, înainte de a se muta din casa părinților. Ni se arată și arătăm la rândul nostru o fațadă, o personalitate special croită pentru un nou mediu.
Cum ajungi la prietenii de-o viaţă?
Momentele reprezentative ale vieții, procesul de maturizare și creare a personalității ne rămân străine față de noii prieteni pe care o să ne ia mai mult timp să îi cunoaștem pe deplin.
Toate acestea ne pot face să ne simțim deconectați față de cei din jur din cauza senzației de necunoscut, nesiguranță față de ceea ce s-a întâmplat deja de-a lungul vieților noastre separate. Însă totul a contribuit la formarea a cine și ceea ce suntem acum; indiferent dacă la facultate punem o „mască” sau nu, văd acest proces de cunoaștere ca pe un joc, ca decojirea unei portocale care durează mai mult timp. Dar care, paradoxal, poate duce la prietenii de-o viață…
Toate articolele din noua secţiune ZdI “Ziarul Studenţesc”, AICI
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/ziarul-studentesc#google_vignette
Despre noul proiect ZdI “Ziarul Studenţesc” citeşte AICI
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
