Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Nu ştiu de unde vine acest nume pe care-l poartă doi prieteni, gânditori de anvergură, care mi-au modelat perspectiva asupra istoriei intelectuale: Sorin Antohi şi Sorin Alexandrescu. Cum ambii au avut nişte aniversări frumoase săptămâna trecută mă gândesc să însoţesc urările la telefon şi de câteva gânduri scrise la repezeală, mozaicat. Azi o scurtă evocare despre primul, că-i mai controversat.
În urmă cu aproape şase decenii, când m-am născut, trebuia să port numele de Sorin. Primul articol scris de mama mea, tânără studentă la ziaristică aflată în practică la „Flacăra Iaşului” a fost un exerciţiu de imaginaţie propus de Ştefan Oprea, îndrumătorul ei de practică, plecând de la o poză cu un băieţel simpatic şi cam ghiduş. Mama a luat notă maximă, iar mini-reportajul imaginar se învârtea în jurul unui personaj numit Sorinel. Când am apărut eu, un an mai târziu, redacţia a cerut în cor, desigur, ca să port acest nume. Cum însă aveam la Sibiu un văr cu şapte ani mai mare pe care-l chema deja Sorin Cântec (cu ortografia corectă de pe actele restului familiei!) am fost botezat astfel încât numele să fie apropiat, dar şi să am o onomastică ortodoxă de flotanta zi a Floriilor (ha, ha, vor spune puţinii cunoscători, cu doi părinţi ziarişti la „Zori Noi” Suceava, cine îndrăznea atunci să se gândească la obscurantisme de-astea? Răspund: bunicul şi bunica, veniţi de la Valea Lupului, Iaşi). Am făcut acest lung ocol autobiografic pentru a spune că, pe lângă faptul că şi astăzi mă înţeleg minunat cu vărul meu de la Sibiu, acest prenume a avut o stranie influenţă asupra evoluţiei mele intelectuale graţie celor menţionaţi mai sus, care au însemnat pentru mine două întâlniri mirabile.
Evident că pe Sorin Antohi l-am cunoscut primul. Când am intrat în facultate, în 1982, Sorin era redactorul şef al revistei „Dialog” a universităţii şi deja eclipsase mediul universitar cu inteligenţa, verva şi strălucirea minţii sale. Alături de Dan Petrescu, Luca Piţu, George Pruteanu şi Liviu Antonesei alcătuiau un redutabil grup intelectual de eseişti care-şi formaseră deja un nume în revistele culturale studenţeşti şi în mediile înalt culturale underground din ţară. Am evocat pe larg întâlnirea cu Sorin şi cu toţi membrii „Grupului eseului radical de la Iaşi” (cum le-a spus într-o cronică Ioan Bogdan Lefter!) într-o confesiune despre atmosfera efervescentă intelectual din jurul revistei culturale a universităţii ieşene: „Atunci când am ajuns eu la «Serile Dialog», care se ţineau în barul «Ethos» al Casei Tineretului (Casa Studenţilor de azi) - un spaţiu subteran tapetat cu numere vechi din ziare franţuzeşti şi unde se putea bea un gin englezesc adevărat, echipa de la «Dialog», aflată sub conducerea tandemului Al. Călinescu - Sorin Antohi, era legendară. Nu numai pentru celebrul număr retras de pe piaţă (cel cu poza tabloului lui Dan Hatmanu în care Ştefan cel Mare dădea noroc cu Ceauşescu - tablou perfect linguşitor, dar unde efectul contrar a fost dat de titlul editorialului de sub poză, care se intitula «Exemplul preşedintelui» ceea ce pe spăimoşii şi pudicii cenzori de la partid i-a speriat!), ci, mai ales, pentru echipa de colaboratori de elită care publicau în paginile revistei, din Iaşi şi din ţară, între care câţiva cu drept de semnătură limitat sau ridicat în publicaţiile oficiale şi care-şi strecurau textele în revistele studenţeşti. Am fost de faţă atunci, în toamna lui 1982, la show-ul public dat de «Grupul din Iaşi», de cronica literară delicios de acidă citită de Dan Petrescu, de lectura explozivă, în canon, Luca Piţu - Sorin Antohi din celebrul manuscris «Brazde peste haturi» sau de incomparabilul one-man show făcut de George Pruteanu cu «Divina Parodie». Ştiam deci ce era «Dialog»-ul care doar atunci a eclipsat «Echinox»-ul clujean şi, fireşte, mă uitam cu jind la lumea intelectuală şi ludică pe care această echipă o întruchipa într-un timp al apăsării ideologice, al prostiei şi inculturii generalizate.” După destructurarea acestui grup de către Securitate în 1983, ca urmare a interceptării scrisorii lui Dan Petrescu către cumnatul său transfug Ioan Petru Culianu, am ajuns şi eu, pe urmele lui Sorin, în redacţia revistei unde mă cruceam, scoţând şpalturile din tipografie, de fitilele subtile din textele împănate cu citate în franceză şi cu trimiteri „pour les connaisseurs” semnate de el sau de Luca Piţu (Dan Petrescu având deja interdicţie de publicare!). Era o încercare timidă şi, trebuie spus, marginală, de a întreţine spiritul critic, răceala comparatistă şi rafinamentul ludic într-o lume populată cu ţoape inculte şi colaboraţionişti agramaţi care dominau atmosfera universitară şi culturală a timpului, cu rarisime excepţii. A fost, pentru mine o de neuitat lecţie despre virtuţile studiului serios şi despre puterea binefăcătoare a dialogului. Dacă ar fi să-l punem pe Sorin Antohi sub o etichetă reducţionistă care să dea seama de un parcurs uman şi intelectual de excepţie atunci, desigur, că ar trebui să-l plasăm sub semnul dialogului.
„Dialogul este o stare de graţie - scriam în prezentarea cărţii sale de convorbiri cu Jean-Jacques Askenasy. Nu e doar un schimb superficial şi, de regulă, ipocrit de vorbe ca în conversaţiile zilnice, nici chestionarul tehnic al sociologului şi, fireşte, e departe de rutina provocatoare şi lapidară a jurnalistului. Pentru dialog e nevoie de compatibilitate intelectuală şi bună creştere, de atenţie şi tăcere, de argumente şi empatie. De asta e rar, iar cărţile de entretiens avec… care pleacă de la rădăcinile socratice ale cunoaşterii şi au configuraţia exemplară a celebrelor convorbiri ale lui Eckermann cu Goethe sunt mult mai mult decât transcrierile mecanice ale unor răspunsuri făcute de un intervievator impasibil şi sterp, interesat, de cele mai multe ori, să vampirizeze simbolic faima sau inteligenţa celui intervievat. Aceste cărţi oferă spectacolul schimbului de idei, de la egal la egal, al unor analize şi reflecţii, uneori polemice, dar întotdeauna interesante, care transgresează simpla curiozitate biografică sau bibliografică pe care interviurile obişnuite o prezintă. Citindu-le, ai senzaţia frisonantă că asişti la un turnir intelectual plasat fiind pe locurile de favoare ale tribunei şi, cel puţin pentru mine, astfel de cărţi mă incită şi îmi dau de gândit, de unde, desigur, şi nerăbdarea de a le citi.
Sorin Antohi, una dintre minţile strălucite ale intelectualităţii contemporane, a deschis, de mai bine de două decenii, această linie de abordare a dezbaterilor intelectuale şi a descoperirii genealogiilor academice şi ontologice ale unora dintre magiştrii şi prietenii săi, pe care i-a adus în faţa publicului educat din România făcându-i să lumineze şi să nuanţeze parcursul lor biografic şi intelectual. Pe rând, Adrian Marino, Mihai Şora, Alexandru Zub, Virgil Nemoianu, Cioran sau Moshe Idel au fost protagoniştii acestor dialoguri expresive în volume cu un minunat efect informativ şi formativ, dar care conţineau şi o subtilă pedagogie a ritualului dialogului între egali, consistent cultural, elegant şi politicos, cu o nesmintită ţintă polemică faţă de hărmălaia asurzitoare a discursurilor egocentrice, autiste şi surde care ne înconjoară, cu atât mai mult cu cât, pe reţelele de socializare, ciorovăiala veselă de obor face legea.” Faţă de această lege a imposturii gureşe şi moralizatoare care hipertrofiază greşeli omeneşti asumate şi pentru care, în mod cu totul singular, Sorin s-a retras de pe scena publică ca penitenţă, am simţit nevoia să îl evoc cu recunoştinţă şi simpatie aici, deşi sunt încă atât de multe de spus despre activitatea lui. Cum ar fi: anii fructuoşi de la Ann Arbor University (care l-au făcut să amâne susţinerea buclucaşei teze de doctorat cu Alain Besançon), excepţionala activitate de la Central European University, Budapesta cu de neegalatul proiect istoriografic Past Incorporated sau atât de necesara serie de dialoguri puse sub semnul „Idei în Agora” de la Casa Filipescu-Cesianu a Muzeului Municipiului Bucureşti unde a avut, are şi va avea interlocutori de prim rang din ţară şi străinătate.
Pe scurt, „Long live Rock'n'Roll”, Sorin!
P.S. Da, ştiu că îi las flămânzi pe marii moralişti ai neamului, cei pe care Philippe Muray îi numea „les professeurs de vertu rétrospective et anhistorique” că nu amintesc despre cabala deconspirărilor selective căreia i-a căzut victimă nu „Manole” de la BNR sau „Mache” de la BOR, ci un amărât de elev de liceu, minor, şantajat de securişti sub privirile impasibile ale directorului marelui Liceu Internat. După ce s-a reabilitat în instanţă, va scrie Sorin o carte pe tema asta.
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor
Cuvinte cheie: + Sorin Antohi, Idei in Agora, Grupul Dialog
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Lecția de demagogie politică: Episodul moțiunii de cenzură împotriva Ministerului Agriculturii (P)
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |