Spaima Americii

Uneori îți vine să cobori majuscula la minusculă. Să mă explic: sunt persoane care se încadrează în ceea ce se numește deviație grafologică, iar aici categoriile pot fi multiple. De la alegere artistică, câmpul coborârii la minusculă este amplu, ca tehnică scriitoricească (e.e. cummings e cel mai la îndemână exemplu pe care îl am), la subtext în anumite subculturi, alegerea stilistică având menirea de a sublinia partea informală, lejeritatea, nonșalanța. Dar aici nu este vorba despre așa ceva.

Nu știu în ce măsură ați observat, această tendință se manifestă și în câmpul autohton, cu precădere în ogorul digital. De altfel, digitalul este cel care ne dă impresia de dinamism, mai exact rețelele de socializare, care, dincolo de faptul că amenință să devină uneori simple camere de ecou, riscă să surprindă destul de bine dinamismul unei discuții, trendurile momentului ca să le numim altfel. Iar aici se vede în toată splendoarea sa cum evoluează forma asta de taifas digital.

Poate cel mai la îndemână exemplu ar fi al unui candidat care a fost atât de botezat și rebotezat încât poate nici tăicuțul său Putin nu l-ar mai recunoaște, de la kremlin g., la păcălin, la călinge. După cum observați, toate cu minuscule. Pardon, am greșit mai sus, trebuia în acest context să scriu la fel și „putin”.

Până când epoci de aur?

Iar aici această democratizare a grafiei, această asumare a deviației grafologice vine în contextul dinamicii puterii sau, consider eu că ar fi mai bine spus, al retragerii respectului. Una dintre vorbele din popor care mă irită foarte puternic este cea că respectul se câștigă. Oamenii adeseori nu înțeleg că în fapt este numai pe jumătate adevărat – ceea ce înseamnă că este în realitate o minciună. De ce spun asta? Pentru că atunci când ajungi să interacționezi cu o persoană deja pornești de la un nivel oarecare de respect, să-l numim respect median. Ah, că ulterior doza aceasta va vira înspre câștigarea de respect sau, dimpotrivă, înspre diminuarea sa, aici este partea adevărată. Dar interacțiunea umană, socializarea în sine presupune o măsură mediană de respect.

Ei bine, atunci când este pierdut, aruncatul în peiorativ se manifestă inclusiv la nivel grafic: minuscula. Pentru că minusculi sunt și oamenii ăștia. Și nu am nici cea mai mică ezitare în a îi cataloga ca atare. Paseiști pierduți pe drum de o societate care încă își caută drumul, tineri blocați de aceeași societate, care însă caută și ei un drum, pe toți îi avem aici. Iar asta nu doar la nivel național. Este unul dintre puținele drumuri pe care se înscrie România în congruență cu dezvoltările transnaționale. Să fim serioși, când aruncăm o privire asupra societății noastre, dincolo de mesajele privind schimbarea, nu avem nici o formă de acceptare a felului în care ne putem schimba, în care putem fi altceva.

Mimăm, nimic mai mult. Diversitatea, noul, imaginea Celuilalt ne sunt străine. Ineditul în sine este un act de vrăjmășie. Ca popor, suntem de partea aceea a conservatorismului nociv (subliniez că există și alte forme, de altfel eu mă definesc drept conservator) care ne face ca națiune să apărem drept bătrânelul ăla de 75 de ani. Cel care este blocat în propria tinerețe, cu o mentalitate care îl face să nu mai iasă din casă, care este direct alergic la ideea de nou, de schimbare. Pentru care istoria trăită acum nu este altceva decât o degradare a unei oarecari epoci de aur.

Ciudata strainătate a dușmăniei față de sine

Diversitate? Ce e aia? Pfft! O refuzăm implicit. Bine, poate nu vă place termenul, atunci haide să îi găsim sinonime. Inedit, nou – astea sunt lucrurile de care se teme România noastră actuală. Trăim, ajungem să trăim într-o societate ce se bucură actualmente că se află la frumoasa vârstă de 80 de ani, din care are 35 de ani legați de democrație, așa cum o fi fiind ea. Și, în loc să se comporte ca la 35 de ani, se poartă vetust mai departe, ca la venerabilul de 80 de ani. E o formă de sinonim pentru plecarea spre neființă. Acest ultim salut nu este nicidecum salutar. Este, în sine, o vehemență a nimicului. sine auditu, sine odore, sine sensu, sine anima. Totul cu minusculă.

Nu degeaba am pornit pe drumul acestui text de la majusculă. Până la urmă, ce interesează aici este deviația. Și ea este cea în care trăim. Pentru că, ca să punctez și asta, trăim acum un moment de cotitură. Da, știu, sună flamboiant, dar asta este realitatea: avem ceva SUA pe care nu mai putem conta, avem un război aici, à côté, avem o serie de oameni politici care se arată a fi în stare să meargă să se închine în fața Marelui Agresor (de la un oarecare Simion la un oarecare Ponta și până la un oarecare Antonescu, pe care nu îl ajută nici numele, nici prenumele). Și iată-ne pe noi. Ca de obicei, prinși între ciocan și nicovală (slavă cerului că nu e secera), riscăm să fim iarăși supuși unui viol, tot de partea rusească – dar de astă dacă cu tacitul sprijin al Washingtonului. Vrem asta?

Întrebarea vine pentru că mi se pare că manifestăm o formă aparte de a ne dușmăni. Noi pe noi înșine. Este ceea ce am numit strainătate, la intersecția dintre străinătate și stranietate. Mai clar, aici zic despre o formă viscerală de a ne îndepărta noi față de propriul sine.

Ne punem singuri între ghilimele, mai mult, tot noi suntem cei care își aplică minuscula. Dar oare unde ne este gândirea critică? Noi pe noi unde ne situăm? Evident, extreme avem din plin: de la daci liberi la suveraniști, de la libertarieni de buzunar la postmarxiști. Însă un echilibru? Mai greu. Cum s-a tot întâmplat, nici America nu ne ajută. Și atunci ce ne rămâne? Un singur răspuns poate fi posibil, unul care stârnește scrâșnete, din interior și din exterior: Europa. Da, da, Europa, o Europă care are nevoie de unitate și care trebuie să prezinte un front comun în fața întregii lumi. Fără alte spaime, fără inerentele presiuni, un continent cât o țară, ba chiar și invers, o țară care cam acoperă un continent. Pe scurt, o Europă unită, o Europă a fiecăruia dintre noi. Și da, aici am folosit majuscula.

 

Radu Cucuteanu este istoric, redactor de carte și traducător, angajat în prezent al Editurii Junimea

Publicitate și alte recomandări video