Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

La prima vedere, viaţa unui copil de acum 40 de ani poate părea tristă, plictisitoare şi fără nici o motivaţie înspre lucruri măreţe. Dar ar fi o impresie atât de eronată. Şi nu vorbesc de jocurile care se întâmplau doar împreună cu alţi copii şi de prieteniile pe viaţă care se formau fie în colbul în care chinuiam nişte mingi foarte nereuşite, fie în faţa jocurilor pe tablă, de la şah la Dacii şi Romanii, sau, mai târziu, Monopoly (pe care uneori îl şi construiam cu multă imaginaţie şi entuziasm în prima jumătate a vacanţei de vară). Nu, mă refer la zilele şi uneori nopţile lungi, nealterate de leduri colorate la fel de superficiale în conţinut şi în aspect, în care ni se întâmplau explozii de imaginaţie aproape la fel de mari şi de intense ca exploziile solare, sau în care aveam întâlniri cu oameni care păreau, prin inteligenţa şi farmecul lor profund uman, aproape zei. Şi care, dintre pagini te sfătuiau şi îţi dădeau răspunsuri la întrebări care te frământau deja sau altele pe care încă nici nu ţi le puseseşi. Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

Poate şi din cauza asta, în continuare, cele mai puternice şi mai adânci experienţe pe care le trăiesc şi acum, sunt întâlnirile cu cărţile adevărate, cu personaje şi aventuri inspirate din viaţă şi care au darul să îi dezvăluie frumuseţea, adevărurile ascunse în zbuciumul ei perpetuu. Iar ultima experienţă a fost de-a dreptul năucitoare. Atât de năucitoare, încât nu mă pot împotrivi dorinţei de-a v-o recomanda. Mai ales copiilor voştri. Este povestea unui copil dintr-un sat uitat de lume, undeva în mijlocul Oceanului Pacific, diferit de colegii lui de clasă, prin urmare cu o viaţă grea, izolată şi uneori victimă a bullyingului, care se întreabă foarte devreme prin ce mecanism se deschid florile albastre de pe marginea drumului la apariţia soarelui.

Un copil, care inspirat foarte devreme de povestea directă şi onestă a descoperirii codului vieţii, scrisă chiar de unul din cei care l-au descoperit (J.D. Watson, Double Helix) începe o carieră de cercetător care o va aduce la Premiul Nobel în 2020. Este povestea fascinantă a descoperirii ştiinţifice în cea mai pură şi mai profundă formă a sa. Descoperirea CRISPR şi a tuturor posibilităţilor pe care le-a generat este pe cât de fascinantă, pe atât de aventuroasă. Este povestea omenirii care îşi depăşeşte periodic condiţia şi care se pune în faţa unor dileme etice şi chiar probleme practice care depăşesc aparent capacitatea noastră de descoperire. Este povestea creativităţii şi a bucuriei descoperirii înainte de orice, dar şi a disciplinei, şi a muncii fără rezerve pentru punerea acestor bucurii fundamentale în leagănul firesc al ştiinţei care să folosească tuturor. Sunt de fapt cel puţin 4 cărţi într-una ţesute cu extraordinară măiestrie de un autor fascinant prin profunzimea documentarii, a înţelegerii unor oamenii din domenii atât de diferite, şi a implicaţiei muncii lor, şi prin talentul literar impecabil cu care reuşeşte să le facă să pară o singură poveste fascinantă*. Lectura plăcută!

*Walter Isaacson, Spărgătoarea de coduri – Jennifer Doudna, editarea genetică şi viitorul speciei umane

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi

Publicitate și alte recomandări video