anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

LABORATORUL DE ANALIZE

Spiritul olimpic sub presiune

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

 A început o nouă ediţie a Jocurilor Olimpice de vară. În următoarele două săptămâni, publicul pasionat va avea parte de spectacol şi de emoţie, iar vocile specialiştilor în sport le vor copleşi - am putea spera - pe cele ale comentatorilor politici.

Din acest colţ de pagină am marcat startul spectacolelor Beijing 2008 şi Londra 2012, punctând câteva teme relevante din punct de vedere social şi politic. Cu riscul de a repeta unele idei, încerc să o fac şi pentru Rio de Janeiro 2016.
Jocurile Olimpice moderne reprezintă o instituţie nobilă a vieţii publice internaţionale. Baronul de Coubertin şi colaboratorii săi, dar şi alte personalităţi care au încercat să resusciteze olimpismul, independent de Coubertin (spre exemplu, doctorul William Penny Brookes) au fost „idealiştii” de care era nevoie. În lumea conflictelor şi armelor îşi pot face loc şi proiecte bazate pe înţelegere, solidaritate, camaraderie, dincolo de culorile naţionale pe care le arborezi.
Nu e nevoie să insistăm aici asupra deziluziilor pe care secolul XX avea să i le provoace pacifistului Coubertin. Acesta va câştiga, e drept, medalia de aur în 1912, la Stockholm, în proba de literatură (începând cu acea ediţie se introduc, pentru o vreme, competiţii în domenii exterioare sportului, cu condiţia ca temele abordate să fie inspirate de sport). Dar va asista apoi la tăcerea Jocurilor în faţa tunurilor (1914-1918) şi, mai târziu, va ajunge el însuşi să laude organizarea ediţiei de la Berlin (1936) şi să adreseze calde felicitări Cancelarului Hitler.
Nu putem inventaria aici nici măcar principalele tipuri de amestec al politicului în fenomenul olimpic. Probabil că mulţi dintre cititori îşi amintesc de atentatul terorist întreprins de gruparea palestiniană „Septembrie Negru” împotriva delegaţiei israeliene la jocurile de la München, în 1972. De asemenea, de boicoturile şi contraboicoturile motivate politic ale jocurilor de la Moscova (1980) şi Los Angeles (1984). Şi au mai fost, desigur, încercările repetate de a frauda spiritul olimpic prin campanii de dopaj dirijate de la paliere politice înalte, doar pentru a vedea drapelul ţării respective înălţându-se de cât mai multe ori pe catarg, la festivitatea de premiere.
Se pare că acest tip de criză a fost marele pericol la adresa evenimentului Rio 2016. Fără a cunoaşte detaliile procedurale, cred că responsabilii din Comitetul Internaţional Olimpic au reuşit, în colaborare cu federaţiile internaţionale din câteva sporturi cheie, să apere ideea de regulă şi de corectitudine fără a genera un boicot general al Rusiei. Nerespectarea normelor într-un domeniu precum sportul olimpic ne spune foarte multe despre atitudinea Rusiei pe plan internaţional, dar aici începe un alt tip de discuţie. (Ne-am putea întreba care ar fi fost reacţia lui Vladimir Putin dacă jocurile s-ar fi desfăşurat în altă parte decât în Brazilia, o ţară cu care Federaţia Rusă cooperează intens.)
Ar fi de dorit ca, imediat după Rio, forurile competente din toate ţările membre CIO să discute despre introducerea unor standarde mai clare şi mai ambiţioase de combatere a oricăror forme de fraudă sportivă, inclusiv a dopajului. Din păcate, există destule regimuri autoritare pentru care Jocurile Olimpice şi sportul, în general, sunt în primul rând ocazii de propagandă şi de promovare a unor enunţuri ideologice. Dar înşelăciunea poate apărea şi în alte părţi sau din alte motive: orgoliul sau lăcomia, spre exemplu, pot face ca victoria să fie urmărită cu orice preţ. Nu are rost să insistăm prea mult asupra faptului că sportivul este adesea prins în capcana unor reţele capabile să utilizeze cu succes tehnologia de ultimă oră.
Ar trebui să ne dorim, aşadar, ca medaliaţii de la Rio să nu ne rezerve surprize ulterioare - să nu asistăm la descalificări şi retrageri de titluri şi medalii. Iar dacă printre laureaţi se vor număra şi „tricolori”, cu atât mai bine. Probabil că nu sunt singurul care se teme că anul acesta se va încheia seria începută la Helsinki, în 1952: nicio ediţie fără titlu olimpic pentru România. Să sperăm că nu va fi aşa, iar discuţiile despre politicile de stimulare a activităţii sportive în ţara noastră vor porni de la un bilanţ satisfăcător. Mi s-ar părea normal ca în viitoarea campanie electorală să auzim câte ceva despre sport, deşi nu-mi fac prea multe iluzii: din 1992, anii electorali au tot coincis cu cei olimpici şi nu s-a întâmplat nimic.
 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”
 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.