Spiritul olimpic sub presiune
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 19.09.2021

LABORATORUL DE ANALIZE

Spiritul olimpic sub presiune

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

 A început o nouă ediţie a Jocurilor Olimpice de vară. În următoarele două săptămâni, publicul pasionat va avea parte de spectacol şi de emoţie, iar vocile specialiştilor în sport le vor copleşi - am putea spera - pe cele ale comentatorilor politici.

Din acest colţ de pagină am marcat startul spectacolelor Beijing 2008 şi Londra 2012, punctând câteva teme relevante din punct de vedere social şi politic. Cu riscul de a repeta unele idei, încerc să o fac şi pentru Rio de Janeiro 2016.
Jocurile Olimpice moderne reprezintă o instituţie nobilă a vieţii publice internaţionale. Baronul de Coubertin şi colaboratorii săi, dar şi alte personalităţi care au încercat să resusciteze olimpismul, independent de Coubertin (spre exemplu, doctorul William Penny Brookes) au fost „idealiştii” de care era nevoie. În lumea conflictelor şi armelor îşi pot face loc şi proiecte bazate pe înţelegere, solidaritate, camaraderie, dincolo de culorile naţionale pe care le arborezi.
Nu e nevoie să insistăm aici asupra deziluziilor pe care secolul XX avea să i le provoace pacifistului Coubertin. Acesta va câştiga, e drept, medalia de aur în 1912, la Stockholm, în proba de literatură (începând cu acea ediţie se introduc, pentru o vreme, competiţii în domenii exterioare sportului, cu condiţia ca temele abordate să fie inspirate de sport). Dar va asista apoi la tăcerea Jocurilor în faţa tunurilor (1914-1918) şi, mai târziu, va ajunge el însuşi să laude organizarea ediţiei de la Berlin (1936) şi să adreseze calde felicitări Cancelarului Hitler.
Nu putem inventaria aici nici măcar principalele tipuri de amestec al politicului în fenomenul olimpic. Probabil că mulţi dintre cititori îşi amintesc de atentatul terorist întreprins de gruparea palestiniană „Septembrie Negru” împotriva delegaţiei israeliene la jocurile de la München, în 1972. De asemenea, de boicoturile şi contraboicoturile motivate politic ale jocurilor de la Moscova (1980) şi Los Angeles (1984). Şi au mai fost, desigur, încercările repetate de a frauda spiritul olimpic prin campanii de dopaj dirijate de la paliere politice înalte, doar pentru a vedea drapelul ţării respective înălţându-se de cât mai multe ori pe catarg, la festivitatea de premiere.
Se pare că acest tip de criză a fost marele pericol la adresa evenimentului Rio 2016. Fără a cunoaşte detaliile procedurale, cred că responsabilii din Comitetul Internaţional Olimpic au reuşit, în colaborare cu federaţiile internaţionale din câteva sporturi cheie, să apere ideea de regulă şi de corectitudine fără a genera un boicot general al Rusiei. Nerespectarea normelor într-un domeniu precum sportul olimpic ne spune foarte multe despre atitudinea Rusiei pe plan internaţional, dar aici începe un alt tip de discuţie. (Ne-am putea întreba care ar fi fost reacţia lui Vladimir Putin dacă jocurile s-ar fi desfăşurat în altă parte decât în Brazilia, o ţară cu care Federaţia Rusă cooperează intens.)
Ar fi de dorit ca, imediat după Rio, forurile competente din toate ţările membre CIO să discute despre introducerea unor standarde mai clare şi mai ambiţioase de combatere a oricăror forme de fraudă sportivă, inclusiv a dopajului. Din păcate, există destule regimuri autoritare pentru care Jocurile Olimpice şi sportul, în general, sunt în primul rând ocazii de propagandă şi de promovare a unor enunţuri ideologice. Dar înşelăciunea poate apărea şi în alte părţi sau din alte motive: orgoliul sau lăcomia, spre exemplu, pot face ca victoria să fie urmărită cu orice preţ. Nu are rost să insistăm prea mult asupra faptului că sportivul este adesea prins în capcana unor reţele capabile să utilizeze cu succes tehnologia de ultimă oră.
Ar trebui să ne dorim, aşadar, ca medaliaţii de la Rio să nu ne rezerve surprize ulterioare - să nu asistăm la descalificări şi retrageri de titluri şi medalii. Iar dacă printre laureaţi se vor număra şi „tricolori”, cu atât mai bine. Probabil că nu sunt singurul care se teme că anul acesta se va încheia seria începută la Helsinki, în 1952: nicio ediţie fără titlu olimpic pentru România. Să sperăm că nu va fi aşa, iar discuţiile despre politicile de stimulare a activităţii sportive în ţara noastră vor porni de la un bilanţ satisfăcător. Mi s-ar părea normal ca în viitoarea campanie electorală să auzim câte ceva despre sport, deşi nu-mi fac prea multe iluzii: din 1992, anii electorali au tot coincis cu cei olimpici şi nu s-a întâmplat nimic.
 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”
 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Grand Slam, povestea unei himere

Nicolae GRECU

Grand Slam, povestea unei himere

Singurătatea lui Djokovic, în faţa fileului şi a lui Medvedev, a fost definitorie cu un game înaintea finişului, când dârzul reprezentant al unui neam de luptători, a izbucnit în lacrimi.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (IV)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (IV)

Seria consideraţiilor etimologice din sfera mai largă a pescuitului este continuată de câteva cuvinte româneşti importante referitoare la ambarcaţiuni.

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

pr. Constantin STURZU

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

La mijlocul primei luni a anului bisericesc prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci. Istoric vorbind, această sărbătoare aminteşte de două evenimente: găsirea Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Împărăteasă Elena şi înălţarea ei în văzul tuturor în acea zi, dar şi pe 14 septembrie 335, imediat după sfinţirea primei Biserici a Învierii Domnului, zidită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, respectiv aducerea Sfintei Cruci înapoi în Ierusalim, pe 14 septembrie 630, după ce a fost recuperată de la perşi de către împăratul bizantin Heraclius.

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Democraţia liberală din Statele Unite ale Americii şi Anglia a fost influenţată pozitiv de impactul diverselor „religii ale raţiunii”, precum deismul sau teismul. Acestea au jucat un rol de mediator între sistemul socio-politic al teoriei raţionale a drepturilor naturale şi cel religios. Aceste noi religii seculare nu reprezentau decât contracţii instituţionale ale religiilor tradiţionale, născute prin acţiunea revoluţiilor franceză şi americană. 

pulspulspuls

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

Caricatura zilei

PNDL3

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.