Spontaneitatea domnului Juncker
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Spontaneitatea domnului Juncker

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Trecerea de la consideraţiile despre indivizi la cele despre instituţie este un mod greşit, dacă nu chiar fraudulos, de a ataca toate forurile colective, de la legislativul pan-european la consiliul local din ultimul sat al continentului.

„Parlamentul este ridicol!” În multe ţări, după o replică de acest gen trântită înspre forul legislativ, un prim-ministru şi-ar compromite serios şansele, la următoarele alegeri. În altele, cota sa de popularitate ar creşte instantaneu, mai ales dacă ţinta ar fi fost  absenteismul legiuitorilor. În Uniunea Europeană, însă, Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei, poate sta liniştit până la sfârşitul mandatului.

Nu doar pentru că nu se teme de sondajele de opinie, una dintre ultimele preocupări ale unui şef de Executiv comunitar, ci şi pentru că are slabe perspective de reconfirmare în funcţie după viitoarele alegeri. Mulţi est-europeni nu-i vor ierta prea uşor oficializarea principiului Europei cu mai multe viteze, chiar dacă - din fericire - nici nu se pune problema ca vreun model teoretic să inspire integrarea. Forţele politice din Partidul Popular European nu sunt deloc entuziasmate de alegerea făcută în 2014, deşi nu o recunosc. Nu-l ajută nici schimbul public tensionat cu un alt lider de orientare populară, preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, care a apărat onoarea propriei instituţii.

În principiu, domnul Juncker avea dreptate să se enerveze, dar nu şi dreptul să izbucnească. Pentru europarlamentari, o prezenţă de 30 din 751 la o dezbatere menită să evalueze relaţia cu Comisia şi Consiliul, pe durata recent încheiatei preşedinţii malteze, este tristă, indiferent de factorii obiectivi şi subiectivi care au determinat-o. Era o ocazie de a-şi exercita, fie şi indirect, competenţele de control asupra autorităţii executive (Comisia). Desigur, imaginea sălii aproape goale poate fi interpretată în diverse moduri, de la indiferenţă faţă de premierul maltez, Joseph Musqat, prezent şi el la şedinţă, la simplă plictiseală. În orice caz, pe absenţi nu are rost să-i critici în faţa celor prezenţi - o ştie orice ex-licean care a chiulit de la şcoală -, iar preşedintele Comisiei va trebui să fie mai calm, cu alte ocazii. 

Sunt destui cei care cred că Parlamentul European este o adunare obeză şi adesea plictisită, aşezată peste un aparat politico-birocratic greoi. Unii chiar îl consideră (pe nedrept) ridicol. Parlamentul nu este ridicol, dar unii dintre membrii săi pot fi astfel, câteodată. La fel şi unii dintre comisari, iar domnul Juncker nu a fost ocolit de asemenea momente. Trecerea de la consideraţiile despre indivizi la cele despre instituţie este un mod greşit, dacă nu chiar fraudulos, de a ataca toate forurile colective, de la legislativul pan-european la consiliul local din ultimul sat al continentului.

Problema serioasă, dincolo de ieşirile liderilor, este că europarlamentarii încă nu pot exercita un control serios asupra Executivului. A trecut vremea când relaţia se apropia periculos de mult de o ficţiune, dar ea nu se compară cu cea dintr-o democraţie naţională cât de cât aşezată. Comisia trebuie să pozeze într-o structură receptivă la dorinţele cetăţenilor europeni, iar aceasta presupune multă politeţe în relaţia cu o cameră legiuitoare cu dinţii insuficient de ascuţiţi. Pe de altă parte, Parlamentul are nevoie de un CV combativ, dar nimeni dintre membrii săi nu va fi întrebat, la alegerile din 2019, ce n-a fost în regulă cu preşedinţia malteză sau cu eforturile Comisiei de a pregăti tortul cu şaizeci de lumânări.

Oamenii nu pot fi determinaţi să dea atenţie unor chestiuni pe care le consideră nesemnificative, iar europarlamentarii sunt, şi ei, oameni. Şi nici să-şi potolească emoţiile, dacă îi seamănă lui Jean-Claude Juncker. Marea problemă este aceea că sunt milioane de cetăţeni europeni care ar prefera ca în Uniune să se ducă lupte de idei şi programe, nu conflicte între instituţii. Şi care nu-şi fac iluzii asupra calităţilor diverşilor conducători comunitari, dar le recunosc câteva calităţi importante, între care la loc de cinste se află seriozitatea. Nu ar fi bine ca această imagine să se schimbe: spontaneitatea preşedintelui Comisiei are darul să ne ia adesea prin surprindere, dar combinaţia cu aroganţa este una dintre cele mai neplăcute.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De la Koudela la Schär, via Şovre

Nicolae GRECU

De la Koudela la Schär, via Şovre

Corectitudinea politică în sport începe să însemne respectarea ad litteram a unor reguli, indiferent cât de stupide ar fi.

Filmuletul zilei

opinii

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (IV)

Eugen MUNTEANU

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (IV)

În acest episod, autorul serialului se referă critic la încercările unui cunoscut etnolog contemporan de a impune ideea existenţei unui „mit fondator” românesc, bazat pe figura împăratului roman Traian, cuceritor al Daciei.

Iar şi iar despre pocăinţă

pr. Constantin STURZU

Iar şi iar despre pocăinţă

Pocăinţă nu se poate face decât în timp. Când se termină timpul, omul nepocăit "se încremeneşte în moleşeala sufletului şi în nesimţire". Există şi atunci un soi de pocăinţă, dar "pocăinţa lui de acolo este un regret pentru viaţa lui greşit trăită, dar unit cu neputinţa de a se mişca din ea" (Părintele Dumitru Stăniloae). 

Cum a devenit Europa un model civilizaţional?

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Cum a devenit Europa un model civilizaţional?

Ideile vehiculate în rubrica de azi, aparţinând marelui filozof francez Rémi Brague (1947-), deşi par străine de tărâmul economiei, au un rol important în înţelegerea modului cum s-au născut şi consolidat valorile şi instituţiile occidentale care caracterizează azi o naţiune civilizată, inclusiv sub raport economic.

pulspulspuls

Un deştept Grămadă

Un deştept Grămadă

Până mai ieri, indiferent de guvern, PSD sau PNL, fostul dipotat local PMP Grămadă avea numai cuvinte de laudă despre orice ministru al Sănătăţii.

Caricatura zilei

Cu telefonu pe trecere

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.