1.000 lei/lună ca spor de condiții deosebit de periculoase de muncă pentru un ieșean ce doar stătea pe scaun la birou, la spital

luni, 30 decembrie 2024, 05:00
4 MIN
 1.000 lei/lună ca spor de condiții deosebit de periculoase de muncă pentru un ieșean ce doar stătea pe scaun la birou, la spital

În spitale, simplul stat pe scaun reprezintă cel puțin „condiții deosebite de lucru”, dacă nu chiar condiții „deosebit de periculoase” de lucru. Cel puțin, asta rezultă dintr-o sentință pronunțată în prag de Crăciun de magistrații Tribunalului ieșean.

Judecătorii nu au lămurit ce ar însemna totuși condiții normale de lucru, dacă până și privitul unui ecran trebuie recompensat financiar. Neclar este și cum ar putea fi catalogate locuri de muncă precum cele ale pompierilor sau minerilor, dacă simpla utilizare a unui calculator poate fi „deosebit de periculoasă”.

Cum și-a dat seama de „sporul de scaun”?

La începutul lunii februarie, T.R. și-a chemat în judecată angajatorul, respectiv Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria”, cerând anularea unui act adițional la contractul său individual de muncă. Bărbatul se angajase la sfârșitul lui 2017 ca registrator medical principal în cadrul Unității Funcționale Arși. Avea ca atribuții înregistrarea pacienților internați, a foilor de observație a acestora, ținerea evidenței bolnavilor, cu introducerea în sistemul informatic a investigațiilor efectuate și a tratamentelor aplicate. Pe 12 decembrie anul trecut, i s-a adus la cunoștință faptul că urmează să fie aprobată o nouă organigramă a spitalului, iar postul său va fi desființat. Avea trei zile la dispoziție pentru a alege să intre în perioada de preaviz de 20 de zile dinaintea concedierii sau să accepte un post vacant, tot de registrator medical, dar în cadrul Secției Chirurgie Plastică, urmând să țină evidența bolnavilor din această secție, dar și din compartimentul de arși. A ales schimbarea locului de muncă, fiind întocmit actul adițional corespunzător la contractul de muncă.

Nu era o simplă schimbare pe hârtie a locului de muncă. La primul salariu, a observat o reducere de 1.000 de lei. La Chirurgie Plastică primea un spor pentru „condiții deosebite” de lucru în valoare de 313 lei lunar. Anterior, pe când lucra exclusiv la Unitatea Funcțională Arși, primea un spor pentru „condiții deosebit de periculoase”, în valoare de 1.321 lei lunar. Precizase conducerii spitalului că nu este de acord cu salarizarea, dar fără niciun rezultat. Ca urmare, se adresase instanței, cerând anularea actului adițional la contractul de muncă, afirmând pe de o parte că unitatea medicală nu se consultase și nu obținuse avizul sindicatului Sanitas, iar pe de altă parte, că fusese amenințat să semneze, pentru a nu-și pierde locul de muncă.

Era neclar pentru șefii spitalului ce reclama efectiv

Din partea sa, nu fusese vorba un acord de voință liber exprimat, ci de un consimțământ viciat prin constrângere. Prin acțiunea sa, T.R. cerea și plata diferenței de 1.008 lei lunar dintre cele două sporuri.

De cealaltă parte, conducerea spitalului a arătat în instanță că nu existase nicio încălcare a legii în cazul lui T.R. De fapt, era neclar pentru șefii spitalului și ce reclama efectiv T.R. „Reclamantul nu a fost amenințat și nici nu au fost exercitate violențe asupra acestuia. De altfel, reclamantul nu indică în mod concret motivul pentru care solicită anularea actului adițional, care este viciul concret pe care înțelege să-l invoce”, au arătat aceștia. Prin reorganizarea internă a spitalului rămăsese un singur post de registrator, în cadrul Secției Chirurgie Plastică. T.R. era angajat ca administrator al secției, lucrând în subsidiar și ca registrator. Primea un spor pentru condiții deosebite de 313 lei, dar și 60% din sporul pentru condiții „deosebit de periculoase”, proporțional cu perioada lucrată în unitatea de Arși. Modificarea organigramei fusese făcută în urma unei hotărâri a Consiliului Județean, căruia Spitalul de Copii îi este subordonat. Spitalul nu făcuse altceva decât să aplice hotărârea.

Instanța nu i-a dat dreptate

Nici judecătorii nu au găsit nimic de reproșat conducerii spitalului. Avizul Sanitas pe care îl menționase T.R. era necesar doar la emiterea hotărârii CJ, nu și la actele ce rezultau din aceasta. Oricum, acest aviz nu putea să aibă decât un caracter consultativ, nu obligatoriu. Nu se putea nega dreptul spitalului, ca angajator, de a face concedieri dacă acest lucru era necesar. Nici nu se putea spune că T.R. fusese „amenințat” pentru a fi determinat să semneze actul adițional, acceptând schimbarea locului de muncă. Pentru a se putea vorbi de o amenințare în sensul juridic al termenului, ar fi trebuit ca în lipsa consimțământului, viața, persoana, onoarea sau bunurile lui T.R. să fie expuse unui pericol grav și iminent. „Inducerea unei temeri că reclamantul va fi concediat poate reprezenta violență ca viciu de consimțământ doar în situația în care temerea ar fi indusă fără drept de către angajator, respectiv dacă ar fi fost insuflată cu scopul de a obține avantaje injuste, situație ce nu se verifică în speță”, au argumentat magistrații.

Plângerea lui T.R. a fost respinsă de magistrații Tribunalului ca neîntemeiată. Registratorul medical are posibilitatea apelului în fața Curții de Apel, pentru a contesta hotărârea primei instanțe.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii