anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Sportul pandemic fără fotbal

GALERIE
gin
  • gin
- +

Volens-nolens, rămânem cu sportul rege, aşteptând cu speranţă finalul Cupelor. Şi, mai ales, sperând că acest an sportiv blestemat 2020 să se ducă naibii şi să nu se mai repete în vecii vecilor.

Cu fotbalul n-avem pentru ce să ne plângem. Am aşteptat cât am aşteptat, dar s-a dat drumul la sportul cu băşica rotundă. Mai timid la început, întâi în Belarusul luminatului Lukaşenko, apoi în Bundesliga, şi, în fine, în toate ţările, inclusiv la noi. Cu tribunele relativ goale. Dacă nu erau blocuri primprejurul arenei care să adune mâinile de suporteri înfierbântaţi, aveam parte de galeriile mixate la staţie, cu DJ's mai isteţi sau mai diletanţi de la care un novice afla, de pildă, că publicul de pe arena „Emil Alexandrescu” a explodat de bucurie când arbitrul a fluierat sfârşitul partidei Poli Iaşi - Academica Clinceni (0-1). Dacă nu apărea vreun MC Crowd, numele dulcelui nostru târg a explodat constant pe toate stadioanele primelor două ligi, la indicaţiile preţioase ale tehnicienilor către plebea din teren? „Ieeeşi, ieeeeşi!”

Fotbalul ca fotbalul, că doar e „sportul rege”, cel puţin în măsura în care manelele reprezintă muzica sferelor, dar ce te faci cu amatorii celorlalte sporturi?  E drept, în continentele noastre elevate (a se citi „euroatlantice”) nu se aruncă nicio tuşă de rugby, nu pompează nicio grămadă, sport de contact, prin excelenţă, deci focar de infecţie de COVID-19. De handbal, baschet, volei nu se poate discuta, spaţii închise, cu contacte intense, iar la ciclism marile tururi sunt deocamdată suspendate. Cine cunoaşte fenomenul, ciclismul de şosea este un sport de echipă, cu primadone, iepuri şi cărători de valize, iar prin ţările care gustă asemenea showuri avem spectatori „nebuni” în sensul pur al cuvântului, băgându-se în sufletul rutierilor care abia mai respiră de mulţumea din jurul lor, care îi stropeşte cu apă, sau (vezi cazul Froome) alte lichide energizante. Deci, amatorilor de evadări, sprinturi şi căţărări, un singur îndemn: „pofta în cui”!

Şi atletismul se codeşte să ia startul, fiindcă nu-i uşor să alergi o cursă de 5.000 m cu masca pe figură, dar sunt suficiente probe în care nu există astfel de probleme şi nici contacte primejdioase. Ba la 400 m, plat sau garduri, dacă priveşti o imagine de start, vezi cu uşurinţă că se respectă şi distanţarea aceasta, iar la aruncări şi sărituri, problema care s-ar pune este doar dezinfectarea obiectelor (prăjini, ciocane etc). Se aşteaptă ca sezonul atletic, redus şi văduvit de competiţiile de obiectiv cu care ne-au obişnuit, să debuteze acum, în august

Concomitent cu atletism, porneşte la drum şi drăguţul de tenis, în care singurul contact fizic de care se poate vorbi este îmbrăţişarea aceea de final, de la fileu, la care oricum se poate renunţa. De ce un sport cu mult mai multe „îmbrăţişări” - la bucuria golului dar mai ales la cornere - precum fotbalul se poate manifesta cvasinormal chiar şi în pandemie şi tenisul nu? Cei care privesc meciurile în replay la TV nu pot înţelege: distanţare este, rachetele şi mingile se pot dezinfecta, de ce fotbalul da, iar tenisul ba? Unii pun asta pe seama sumelor imense învârtite în fotbal, însă nici cu tenisul nu ne e ruşine, ceea ce înseamnă că mai există ceva. Şi, într-adevăr, mai există: privit sub aspect pandemic, meciul de tenis este un eveniment cuminte, dar nu trebuie uitată forfota marilor turnee, cu jucători mulţi veniţi în spaţii limitate, cu multe terenuri gard în gard şi forfotă mare în jurul evenimentelor. La fotbal, rezolvi o mare problemă jucând fără spectatori. La tenis, nu e singura problemă. Dovadă că din ce în ce mai mulţi jucători renunţă la turneele americane. Simona Halep a renunţat chiar şi la Palermo. Scutirea de carantină era o problemă care s-ar fi rezolvat simplu: şi la noi, sportivii străini care vin la competiţiile noastre sunt scutiţi de asemenea formalităţi, ca şi alte categorii sociale. Cu teama, problema este mai complicată, ca şi episodul cu ZIKA din 2016. În fine, ceea ce s-a întâmplat la Adria Tour, iniţiativa lui Novak Djokovic tocmai în sprijinul victimelor COVID 19, s-a întors ca un bumerang chiar asupra lui Nole însuşi.

Aşa că, volens-nolens, rămânem cu sportul rege, aşteptând cu speranţă finalul Cupelor Europene. Speranţa că se va disputa. Aşteptând cu curiozitate cum va răspunde luni FRF la propunerile LPF. Şi, mai ales, sperând că acest an sportiv blestemat 2020 să se ducă naibii şi să nu se mai repete în vecii vecilor. Amin!

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Transferul de primari, o dovadă de slăbiciune

Cosmin PAȘCA

Transferul de primari, o dovadă de slăbiciune

Campania de racolări declanşată de liberali înseamnă în primul rând o umilinţă pentru propriul electorat şi activul de partid. E o palmă pe obrazul acelor liberali (mulţi, puţini?) care s-au luptat în ultimii patru ani cu „ciuma roşie” pe uliţa satului, care şi-au pierdut patru ani din viaţă crezănd că PNL trebuie să facă opoziţie.

Filmuletul zilei

opinii

Savanţii zilelor din urmă

Codrin Liviu CUȚITARU

Savanţii zilelor din urmă

„Dragul meu, adevărul este chiar cel comunicat de hârţogarii academici: mi-am mistificat activitatea de cercetare, aşa-zisele informaţii epocale, savantlâcul, biografia, tot! Existenţa mea e o farsă de la A la Z. Nu puteam să mor cu minciuna în spate! Mă bucur că accidentul deconspirării s-a petrecut înainte de ieşirea din sistem. Nu vor fi consecinţe punitive, iar eu, în sfârşit, voi savura câţiva ani de sinceritate....”

Iaşul vrea tren urban! (II)

George ŢURCĂNAŞU

Iaşul vrea tren urban! (II)

În ciuda dorinţei autorităţilor locale ale aglomeraţiilor urbane importante ale României, fără o descentralizare reală punerea în practică a proiectelor de trenuri urbane e extrem de dificilă. Atâta vreme cât tot ce ţine de infrastructura de transport feroviar se decide la Ministerul Transporturilor şi autorităţile locale sau judeţene nu pot contacta după nevoile lor transportul feroviar, lucrurile se vor mişca foarte greu. 

De la moară la războiul de ţesut

Bogdan ILIESCU

De la moară la războiul de ţesut

„Obstacolele sunt acele lucruri groaznice pe care le vezi când îţi iei ochii de la ţelul tău.” Henry Ford

pulspulspuls

Alexe a mutat, se pregăteşte Chirica: Şandru, un pas în faţă

Alexe a mutat, se pregăteşte Chirica: Şandru, un pas în faţă

Caricatura zilei

3 AM

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.