Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Sportul se dezmorţeşte

GALERIE
gin
  • gin
- +

Germania este prima ţară care consideră restartarea sportului după pandemie la fel de importantă ca şi cea economică.

„Deutschland über Alles” înseamnă „Germania mai presus de orice” şi nu „deasupra tuturor”, însă în materie de competiţii sportive şi mai ales de fotbal, imnul urmaşilor teutoni s-ar traduce „Germania înaintea tuturor”. Germania este o naţiune sportivă prin excelenţă şi, dacă se poate face o mică incursiune în trecut, se poate găsi o explicaţie mai complexă a minunilor realizate de defuncta RDG în materie. Cei care pun realizările acestei ţări comuniste doar pe seama dopajului în masă, mai ales în sportul feminin, unde testosteronul injectat era la putere, greşesc. Încă doi factori au mai contribuit la această ascensiune: mai întâi sistemul comunist centralizat, în care sportivii erau vectorii principali de imagine şi erau ţinuţi în puf pe munca celorlalţi cetăţeni. Cu toate racilele sale, comunismul s-a conjugat foarte bine cu sportul, şi nu numai la noi în Europa. O ţară minusculă precum Cuba a realizat minuni la Olimpiadele la care a participat sub oblăduirea liderului maxim, Fidel Castro. Al treilea element nu poate fi neglijat, tocmai ADN-ul sportiv al sportului german. Iar dacă acest ADN s-a combinat cu dopajul centralizat (cu mult mai pregnant decât în hulita Rusie de astăzi!) pe fondul unui sistem comunist-totalitar se pot trage multe concluzii.

Am făcut această paranteză fiindcă arată secretul lui Polichinelle din sportul german. Germania Angelei Merkel nu seamănă nici pe departe cu RDG-ul de altădată, iar ponderea sportivilor dopaţi este insignifiantă în Republica Federală de astăzi. Dopajul ca problemă a pendulat în acest mileniu de la Statele Unite (care s-a instalat în fruntea luptei mondiale după „ruşinea” numită Lance Armstrong) la Rusia de astăzi, cu binecunoscutele-i probleme în materie de chimicale aflate în slujba sportului.

Dar nu dopajul este acum marea problemă a sportului, ci paralizia. Coronavirus a trimis în izolare oameni despre care, îndeobşte, se poate spune că plesnesc de sănătate. Olimpiada s-a amânat un an, Europeanul de fotbal, idem, iar despre atletism, nataţie, ori sporturi de sală, nu poate fi vorba, fiindcă încoronatul şi încornoratul virus nu poate fi (încă) biruit. Cum poate arăta fotbalul fără duelurile indviduale între jucători mascaţi? Cum poate fi respectată „distanţa socială” (de acord, nefericit termen) în grămezile de rugby, cum poate fi efectuat placajul (element esenţial) prin telecomandă? Ce să mai spunem de box sau alte sporturi de contact?

Dacă facem abstracţie de Belarus, Germania este prima ţară lovită de SARS-CoV-2 care deschide larg uşa sportului. În Belarus, republica de sub cizma lui Lukaşenko, dictatorul a găsit un leac halucinant, sportul combinat cu vodca, amalgam nociv pentru orice om cu un grăunte de raţiune.

În România se spune că relansarea economiei este vitală, dar economia germană este prea puternică pentru a fi zdruncinată de virus. Din această cauză, sportul a devenit şi mai important. S-a început cu tenisul, turnee mai timide prin oraşe obscure, iar acum, când ţara noastră îndrăzneşte să iasă cât de cât din ghearele stării de urgenţă, exact pe 15 mai se restartează Bundesliga. Pentru germani, jucăriile numite pompos e-sports sunt simple jucărele. Turneele pe zgură din Germania nu s-au „mutat” pe tablete şi console, nu s-au mai disputat deloc. Şi nici despre e-Bundesliga Pokal nu s-a prea auzit. Germanii pornesc fotbalul la câteva săptămâni după ce francezii i-au pus cruce. Chiar dacă Franţa are mult mai multe victime, cele două rivale-prietene sunt aproximativ egale la numărul de contaminări.

Iară noi, noi românaşii? Sportivii noştri ard de nerăbdare să reînceapă, nu neapărat din motive financiare. Tonusul competiţional se capătă prin antrenamente serioase, nu prin alergări în jurul mesei din sufragerie, ori prin jonglerii cu suluri de hârtie igienică. Dacă sporturile de sală sunt compromise, fotbalul are mari şanse de a porni pe la jumătatea lunii viitoare şi să se înscrie în mod corect (prin finalizarea normală) a competiţiilor, în grila UEFA. Va fi evident, „nuntă fără lăutari” cum se spune la fotbalul cu tribunele goale. Mulţi critică o asemenea măsură cu argumentul „fotbal fără spectatori” nu se poate. Trebuie să se poată! Germanii, despre care am tot scris până acum, s-au resemnat cu ideea pentru că sportul este atât de important încât se poate debarasa la un moment dat, de elementele ambientale. Poate unii dintre români ar prefera modelul sportiv din Belarus?

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri