Domiciliul legal reprezintă acea locuinţă principală, care este stabilită de lege, în mod obligatoriu, pentru anumite categorii de persoane fizice, precum minorul, interzisul judecătoresc, persoana dispărută (în anumite situaţii), cei chemaţi la moştenire (în condiţiile stabilite de lege).
Domiciliul legal are semnificaţia unei măsuri de ocrotire a categoriilor de persoane enunţate mai sus şi coincide de regulă cu domiciliul de drept comun al persoanei fizice care exercită ocrotirea, iar în alte cazuri, cu sediul persoanei juridice căreia îi este încredinţat sau plasat copilul.
În conformitate cu prevederile art. 92 alin. 1 din Noul Cod Civil, minorul are domiciliul la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic.
În situaţia în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil (dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani), va decide ţinând cont de respectarea principiului priorităţii interesului superior al copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic.
Cu titlu de exceptie, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora sau poate fi la o instrituţie de ocrotire (art. 92 alin. 3 Noul Cod Civil). Aşa cum prevede art. 59 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare, pe durata plasamentului copilului, domiciliul acestuia se află la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.
Totodată, domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă, ori în cazul în care se află sub tutelă, precum şi domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească, este la reprezentantul legal (art. 92 alin.4 Noul Cod Civil).
Art. 93 din Noul Cod Civil instituie cazuri speciale de stabilire a domiciliului legal. Astfel, domiciliul copilului lipsit temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi şi supus unor măsuri de protecţie specială, în cazurile prevăzute de lege, se află la instituţia, la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament.
În cazul în care minorul este pus sub tutelă, domiciliul său va fi la tutore. Minorul pus sub tutelă va putea avea o reşedinţă determinată de educarea şi pregătirea sa profesională, dar numai cu încuviinţarea tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă (art. 137 alin.1-2 NCC).
Stabilirea domiciliului legal al minorului se face pe baza legii şi se înscrie, pentru minorii care au împlinit vârsta de 14 ani, în cartea de identitate, pe baza unei cereri scrise în care se declară pe proprie răspundere adresa la care are locuinţa principală.
În ce priveşte interzisul judecătoresc, el va avea domiciliul la reprezentantul său legal (art. 92 alin 4 Noul Cod Civil). Această situaţie are la bază faptul că interzisul judecătoresc este o persoană lipsită total de capacitate de exerciţiu şi este reprezentat în raporturile juridice de către tutorele său, la care, potrivit legii, are domiciliul legal.
Persoana dispărută, în cazul în care s-a instituit o curatelă asupra bunurilor care îi aparţin, are domiciliul la curator, în măsura în care acesta este îndreptăţit să îl reprezinte (art. 94 Noul Cod Civil).
De asemenea, aşa cum prevede art. 95 Noul Cod Civil cei chemaţi la moştenire au domiciliul la curator, dacă a fost numit un curator special pentru administrarea bunurilor succesorale, dar numai în măsura în care acesta este îndreptăţit să-l reprezinte.
Precizăm că domiciliul legal încetează odată cu dispariţia condiţiilor, care au determinat stabilirea lui.
Prin urmare, domicilul legal al minorului încetează la împlinirea vârstei majoratului, dar poate înceta şi după împlinirea vârstei de 16 ani prin dobândirea capacităţii de exerciţiu deplină, ca urmare a încheierii actului juridic al căsătoriei sau prin acordarea, cu titlu anticipat, a acestei capacităţi.
Domicilul legal al interzisului încetează prin ridicarea interdicţiei, dacă în momentul ridicării acestei măsuri, este cu capacitate de exerciţiu deplină (major sau căsătorit înainte de majorat).
Totodată, în toate cazurile, domiciliul legal încetează prin decesul celui ocrotit.
Expert Paula Iekel - Biroul teritorial Iaşi, Instituţia Avocatul Poporului