anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Stănescu – 80 de ani de la naştere, 30 de ani de la moarte

GALERIE
bogdan cretu200
  • bogdan cretu200
- +

Abia astăzi, când patimile s-au mai stins, când poetul şi legenda sa au intrat în stand by, este momentul ca marea operă a lui Nichita Stănescu să fie recitită la rece, cu detaşare şi spirit critic şi plasată acolo unde îi este locul.

Se împlinesc, în această lună, 80 de ani de la naşterea lui Nichita Stănescu şi, la finele anului, 30 de ani de la moartea sa prematură. Cum îl mai citim azi pe acest are poet, după ce, o vreme, s-a manifestat o reacţie de contestare a modelului său autoritar?

Probabil că nici un alt scriitor, de la Eminescu încoace, nu a mai fost „victima” sau „beneficiarul” unei masive idolatrizări publice precum Nichita Stănescu. Dacă în jurul biografiei lui Eminescu, în mai mare măsură decât în jurul operei, s-a cristalizat un mit care, cel puţin în momente festive, capătă accente lipsite de luciditate, în jurul lui Nichita Stănescu prietenii, cunoscuţii, admiratorii au întreţinut o atmosferă nu doar sărbătorească, ci şi duioasă, eterică, copleşită şi copleşitoare. Ai impresia, citind zecile sutele de evocări care au inundat spaţiul publicistic şi memorialistic după dispariţia poetului, ca autorul Necuvintelor nu a fost un scriitor, ci un guru al literaturii, că nu a fost un om ca toţi oamenii, înzestrat, e drept, cu un har extraordinar, ci o fiinţă evanescentă, un înger, fireşte că blond, venit să curăţe de păcate lumea literară. În acest mod, autorul a fost extras din contextul firesc în care s-a manifestat (istoria literaturii) şi plantat într-un cadru mult mai larg şi mai amestecat, acela al imaginarului colectiv. Nichita Stănescu însuşi era conştient de legenda care începuse, încă din anii ’60, să se coacă în jurul numelui său şi nu se poate spune că nu a onorat-o din plin. A fost, de la bun început, o vedetă incontestabilă a generaţiei sale, notorietatea lui depăşind cu mult cadrul unui public specializat care urmăreşte constant apariţiile poetice. În conştiinţa publicului, chiar şi necititor, dinainte de 1989, Nichita Stănescu era, clar, Poetul. Poate doar Adrian Păunescu să-i fi putut face concurenţă, dar la un alt diapazon şi mizând pe atuuri discutabile, de nu chiar străine poeziei adevărate. Succesul de public al poeziei lui Nichita Stănescu reprezintă însă o anormalitate, căci, dacă tomurile negre, cuprinzând versificări lozincarde şi melodramatice ale tribunului de la Cenaclul Flacăra aveau lipici la omul simplu, versurile elitiste din 11 elegiisau din Necuvintelepretindeau, totuşi, un gust deja format şi o experienţă de lectură elaborată.
Problema este că această literatură apocrifă, care s-a aşezat ca un gros strat de solzi peste opera lui Nichita Stănescu, a îndepărtat cititorul de textele propriu-zise sau, şi mai grav încă, a dat naştere, în cercurile profesioniste, unei anumite saturaţii, unui sentiment de prea-mult. Prin urmare, unei lecturi îndrăgostite, elogioase, lipsite de rezerve, i-a răspuns una principial sceptică, tendenţioasă, care şi-a fixat un scop în a coborî de pe soclu un autor cocoţat acolo abuziv şi propus/ impus ca model nu doar literar. De fapt, opera lui Nichita Stănescu a devenit victima pe jumătate vinovată, pe jumătate inocentă, a acestor atitudini. Cred că abia astăzi, când patimile s-au mai stins, când poetul şi legenda sa au intrat în stand by, este momentul ca marea operă a lui Nichita Stănescu să fie recitită la rece, cu detaşare şi spirit critic şi plasată acolo unde îi este locul. Dincolo de interesele de grupare sau generaţie literară, dincolo de evaluările inchizitoriale din furioşii ani ’90, care însemnau cu fierul roşu opera din cauza compromisurilor morale ale autorului, dincolo de mode şi de timp, cărţile rămân şi se înşiră firesc în faţa cercetătorului. Dar, deşi fac faţă şi unei analize tăioase, la obiect, ele spun încă şi mai multe dacă sunt judecate în contextul lor firesc. Aşa se poate stabili, cu un calm necesar şi cu argumentele la vedere, care este rolul lui Nichita Stănescu în literatura română din dificilii şi, totuşi, atât de productivii ani din timpul regimului comunist.
Or, răspunsul la această problemă e totuşi unul simplu: opera sa rezistă. Sigur, ea face faţă mai bine dacă este trecută printr-o operaţie de antologare critică. E limpede însă că Nichita Stănescu a schimbat poezia română, că el intră obligatoriu printre cei mai importanţi poeţi ai noştri. Place sau nu, literatura română nu a dat, în ultimii 30 de ani, un poet care să-i poată sta alături.
 
Bogdan Creţu este lector universitar doctor la Catedra de Literatura română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Rivalităţi globale (I)

Lucian DÎRDALA

Rivalităţi globale (I)

Astăzi, indiferent dacă vorbim de relaţia SUA - Rusia sau de cea între SUA şi China, toată lumea are scenarii de victorie, în caz de război, chiar şi în ipoteza în care s-ar ajunge la o folosire limitată a armamentelor nucleare.

opinii

Inteligenţa politehnică

Florin CÎNTIC

Inteligenţa politehnică

A trecut insuficient comentat un excepţional interviu pe care Toni Hriţac i l-a luat lui Cristian Tudor Popescu. Cum eu am căzut pe gânduri privindu-l, simt nevoia să scriu.

Despre război şi liceul militar

Radu PĂRPĂUȚĂ

Despre război şi liceul militar

Eram în clasa a 8-a, când în clasa noastră a venit un maior. Nu-i mai ţin minte numele, probabil că nici nu i l-am cunoscut. Umbla prin şcoli şi recruta elevi pentru a da examen la liceul militar din Câmpulung Moldovenesc. 

Lumini şi umbre în mass-media românească

Alex VASILIU

Lumini şi umbre în mass-media românească

Mai demult am fost surprins auzind opinia hotărâtă a unui fost coleg de redacţie: educaţia, cultura se face în şcoală, acasă, nu la radio şi televiziune, aceste instituţii având doar menirea să informeze, să distreze. 

pulspulspuls

Iată scenariul revenirii lui MRU în politică, prin intermediul unui ocol pe la primăria Iaşului

Iată scenariul revenirii lui MRU în politică, prin intermediul unui ocol pe la primăria Iaşului

Două vorbe despre MRU şi şansele sale la cea mai înaltă funcţie în târg, dragi telespectatori, vorbe care s-au desprins din luările de cuvânt ale participanţilor la şcoala politică de vară de pe Bahlui, care a avut loc săptămâna trecută, seara, pe răcoare, pe terasa unei cunoscute berării din târg. 

Caricatura zilei

Isărescu și calul

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.