Doar că răspunsul oferit de medici a fost surprinzător: în ciuda creşterii vizibile a numărului de cazuri apărute în spaţiul public, în ultimul an nu a fost internat niciun minor, 18 ani inclusiv, cu diagnosticul primar sau secundar de dependenţă de droguri. În 2022 a fost un singur caz, în 2021 nu a fost niciunul, iar în 2020 a fost, la fel, un singur pacient. Un pacient avea dependenţă de etnobotanice şi unul de marijuana.

Citește aici ediția integrală Ziarul de Sănătate nr. 2

Cum explică medicii această situaţie? Din mai multe laturi: în general, prin cea că părintele răspunde de copil, iar de cele mai multe ori alege să se adreseze în privat pentru a-i rezolva dependenţa. Dacă e sesizată la timp această dependenţă, fiindcă şi acest lucru este iarăşi problematic. Totodată, România continuă să fie ţara în care dependenţa de droguri nu e văzută ca o afecţiune psihiatrică, ci doar ca o infracţiune, iar medicii spun că părinţii se feresc să-şi expună copiii la efectele legii, fără a şti dacă vor primi şi tratamentul de care au nevoie.

Familia alege tratamentul la privat mai des decât cel la stat

Dr. Elena Rodica Popescu, medic primar psihiatru la „Socola“, a explicat pentru „Ziarul de Iaşi“ că cifrele pe care le vedem reflectă mai multe elemente, dar a confirmat „impresia generală“: creşterea numărului de cazuri de dependenţe la minori nu este o iluzie. „Aveţi dreptate, nu este o iluzie, numărul de cazuri este ridicat, e foarte mediatizat acest consum. Doar că ceea ce ne lipseşte şi nu se face la noi sunt studiile în populaţia generală, cele făcute anonim: în care minorul să completeze care este relaţia pe o are cu consumul de droguri şi vom avea o situaţie mai aproape de realitate pe consum sau alte dependenţe. Ar trebuie să vizeze substanţele psihoactive şi alcoolul, dar şi frecvenţa consumului, de la o dată sau de câteva ori pe an la zilnic“, a precizat specialistul.

Aceasta a confirmat că în momentul de faţă, mulţi părinţi aleg să se adreseze pentru adicţii la clinicile în regim privat. Dacă discutăm individual cu medicii care operează aceste clinici, spune dr. Popescu, vom vedea că există un consum foarte mare de substanţe psihoactive în rândul minorilor, dar în special al adulţilor tineri. Un alt motiv pentru care cazurile nu ajung la Socola ţine de teama părinţilor: în România nu se face diferenţa între dependenţă – ca boală, şi consum de plăcere sau intenţionat de droguri. Iar persoanele care consumă aceste substanţe automat intră în vizorul autorităţilor, iar de la spital sunt obligaţi să declare fiecare caz.

„Există doar sancţiunea legală, într-adevăr, şi de aici se face o ruptură în motivarea părinţilor şi tratarea pacienţilor. Dar este doar un factor care să îi determine să îşi aducă copiii la spital, nu singurul. Ca internări, în mod frecvent avem adulţi tineri, cei de vârstă mijlocie, cu consum de alcool şi diferite substanţe“, a precizat dr. Elena Rodica Popescu.

Părinţii nu vor, adesea, să accepte diagnosticul de dependenţă

O mare problemă este şi la nivelul părinţilor, pentru care diagnosticul de „dependent de droguri“ este unul foarte greu de acceptat. De aceea ei sunt cei care înaintează variante de tipul consumului ocazional, episoade puse pe seama anturajului, a dezvoltării hormonale, psihoemoţionale etc. Şi în privat când merg, explică dr. Popescu, părinţii nu merg cu gândul că copilul lor este dependent de droguri, ci pentru că a avut „un episod“, o problemă scurtă, de moment.

„Copiii ajung greu la Institut şi pentru celelalte dependenţe. Trebuie să luaţi în calcul că sunt târziu identificate de părinţi, chiar dacă are un episod acut sau un sevraj, de exemplu, sunt puse pe seama dezvoltării, a unei enterocolite, nu se gândesc la un posibil consum sau la existenţa unei dependenţe. De aceea se şi fuge de multe ori de un astfel de diagnostic. E greu de înţeles de minori şi de părinţi ce înseamnă să fii dependent, iar abia apoi părinţii înţeleg ce au însemnat modificările din comportamentul copilului despre care nu ştiau dacă erau din cauza anturajului, şcolii, dezvoltării etc.“, a precizat dr. Elena Rodica Popescu.

Mai ales că dependenţa duce la manifestări în rândul copiilor şi a adolescenţilor care pot fi asociate cu procesul de dezvoltare sau cu diferitele tulburări hormonale, precum schimbările bruşte de dispoziţie. Atât părinţilor, cât şi copiilor, le este greu să se obişnuiască cu ideea că dependenţa este o boală în sine, spune dr. Popescu.

Publicitate și alte recomandări video