Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Statul paralelipipedic

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Încerc să mă gândesc dacă există un stat mai prefăcut în privinţa grijii faţă de cetăţenii lui decât al nostru. Dar nu ştiu, nici nu vreau să caut, mi-e frică de faptul că nu am să găsesc, ori vor fi foarte puţine.

Patriotism, adică iubire în sens invers, dinspre cetăţean către ţară, da, există, sunt încă români care îşi iubesc cu adevărat patria, dar din ce în ce mai puţini pentru că în vremurile moderne locuitorii din România nu prea mai sunt nişte fiinţe naţionale, ci mai mult unele globale. Dar, mai ales, pentru că observă că patria lor nu îi iubeşte cel puţin la fel de mult. Situaţia este exact ca atunci când nişte copii îşi iubesc părinţii necondiţionat, chiar dacă aceştia îi ţin flămânzi, murdari, rupţi şi-i bat, chiar dacă demonstrează printr-o mie de feluri că nu i-au vrut cu adevărat, că le-ar fi fost mai bine fără ei. Îi iubesc pentru că sunt singurul lor reper în lume şi în viaţă, altul nu au.

Şi dacă n-ar fi măcar această prefăcătorie, că îi pasă de alţii, dacă n-ar exista asta, ar fi ceva, dar există, iar asta face ca situaţia să devină şi mai penibilă. Ca atunci când aceiaşi părinţi pe care îi ştii că îşi tratează copiii ca pe nişte gunoaie de grajd devin deodată extraordinar de îngrijoraţi şi atenţi faţă de copiii vecinilor.

Trimitem ajutoare (tocmai noi!), mimând dărnicia, în alte ţări lovite de greutăţi, demonstrând că, ah, suntem atât de buni cu ceilalţi, suntem atât de umani, ne atinge atât de mult suferinţa altor semeni în general… Când la noi în ţară totul pute!

Mai ţineţi minte criza jurnaliştilor răpiţi în Irak? Vai, atunci statul român mai avea un pic şi murea de grija lor, a săracilor oameni, ai „cetăţenilor“, fraţii noştri…

Cum se întâmplă ceva în altă ţară, vreo nenorocire ceva, un uragan, un tsunami, vreun atac terorist, imediat auzim la ştiri că, staţi liniştiţi, cei câţiva, unu, doi cetăţeni români care se aflau la faţa locului sunt teferi, slavă Domnului! „Ai noştri“ sunt în siguranţă!...

Tot circul ăsta devine unul de prost gust când ştii că în ţară conducătorii, şi nu doar ei, majoritatea covârşitoare a organelor competenţe care trebuie, prin definiţie, să aibă în grijă cetăţeanul, să se asigure că îi este apărată integritatea, siguranţa, sănătatea, averea, nu mişcă un deget când apare ceva, o situaţie de criză. Pentru toţi grija şi siguranţa „alor noştri“ e pe ultimul loc!

Deunăzi am aflat de la ştiri că o mulţime de victime ale tâlhăriilor, jafurilor, nelegiurilor sunt ameninţate de către făptaşi, care au acces liber la informaţiile lor personale, inclusiv la telefon, adresă, şi îşi retrag plângerea, nelegiuţii rămânând chiar şi cu dosarul curat. Asta pentru că pe nimeni nu îl interesează siguranţa cetăţeanului şi pedepsirea corectă a ilegalităţilor.

O bătrână fără casă a fost violată acum vreo câteva săptămâni în gara Iaşi şi a fost apoi plimbată pe la o sută de instituţii. Niciuna nu a făcut tot posibilul să se facă dreptate, ba mai mult decât atât, femeia a fost ridiculizată de unii sau de alţii, pe unde ajungea să se plângă. Ia să fi fost exact aceeaşi bătrână în altă ţară şi să fi aflat Ambasada Română că „cetăţeanul nostru“, „românul nostru drag“ este tratat cu indiferenţă, este batjocorit de străini, să vezi ce scandal monstru ar fi ieşit, cum ar fi declarat România noastră înfoiată în pene, prin reprezentanţii ei minunaţi, război pe toate fronturile cu ţara aceea mârşavă care nu ne respectă cetăţenii noştri atât de preţioşi!...

La noi, în Valea Lupului, alt exemplu. Sunt trei treceri de pietoni mari şi late la strada europeană DN28, total neadaptate la traficul atât de mare, şi în fiecare an, ba chiar mai mult decât atât, o dată la două, trei luni are loc câte un accident pe aceste teritorii ale morţii. După un accident din decembrie 2018 am protestat mai mulţi localnici, am mers la Prefect, am vorbit cu reprezentanţi ai Poliţiei Rutiere, ai celor de la Drumuri Naţionale/Judeţene, cu primarii din Iaşi şi Valea Lupului, am cerut ajutor în disperare, ne-am plâns că nu suntem în siguranţă, că trecerile sunt periculoase, că riscăm să murim în fiecare zi pentru că şoferii circulă aşa cum li se dă voie să circule, că pe strada ceea e o ruletă rusească, un cimitir! Şi toţi au spus că se va rezolva, că totul va fi bine, peste atâta timp, cu atâta efort etc.

Imediat după proteste s-au pus la mare repezeală nişte benzi rezonatoare pe asfalt înainte de fiecare trecere de pietoni, în condiţii improprii, adică pe frig şi pe umezeală, ca şi cum ai încerca să lipeşti o bandă scoci pe cimentul ud, şi au amenajat în bătaie de jos nişte insule de refugiu minuscule din nişte parapeţi de plastic care meritau să apară în filmul „Tăntălăul şi Gogomanul“ şi gata, au zis că suntem în siguranţă, ne-au liniştit. Dar benzile au dispărut după nici două luni, roase de roţile maşinilor, insulele au devenit invizibile în grămada de mizerie ce se strânge peste iarnă de pe stradă, şi am ajuns foarte repede de unde am plecat. Iar acum, după două luni, a avut loc încă un accidentat, tot pe trecere, ca la o programare cu ceas. Şi din nou frică, spital, operaţii, amenzi şi cercul se învârte...

Şi mă gândesc, oare cum are loc un dialog între un director şi un subaltern dintr-o instituţie căreia ar trebui să-i pese de grija faţă de cetăţeni, cum ar fi Drumuri Naţionale, să zicem: „Şefu, ce facem cu trecerile alea de pietoni unde mor oameni?“ „Ce să facem, Georgele, punem nişte benzi rezonatoare acolo să le închidem gura.“ „Dar, şefu, alea nu se lipesc bine şi nu prea încetinesc maşinile de la ele.“ „Lasă, bă, că arată bine, e ceva acolo, decât nimic. Cât crezi că o să reziste?“ „O lună, maxim două, şefu.“ „Nu rămân măcar până în primăva­ră?“ „Rămâne pe margine un pic.“ „Perfect! Suntem acoperiţi! Am făcut tot ce am putut! Las că e bine aşa, o să zicem la presă că noi ne-am străduit, dar a fost iarnă grea…“

Şi aşa mai departe. Nimeni, absolut nimeni nu se gândeşte la adevărata problemă, la viaţa oamenilor! Toţi se gândesc la cum să rezolve cumva situaţia din condei, cum să scape de ea cât mai uşor. Respectul faţă de viaţă, faţă de siguranţă este zero! Pentru că o ţară cu grijă adevărată faţă de cetăţenii ei ar face orice pentru a şi-i proteja. Nu mă refer aici la mofturi, la salarii mărite, la standarde ridicate de trai, ci la protejarea vieţii însăşi, care e una singură, baza tuturor lucrurilor. Când este ameninţată o viaţă, totul păleşte, iar salvarea ei trebuie să aibă prioritate zero. Dar la noi nu, pentru că, vorba aia, „Mai moare, omu’…“

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri