Citiți aici integral Ziarul de Sănătate nr. 14

„Prima dată am donat sânge în Vaslui imediat după ce am împlinit 18 ani. Motivul gestului meu a fost pentru că am vrut să ajut. Nu donam pentru cineva cunoscut, ci pentru cei care aveau atunci nevoie. Am venit apoi ca student în Iaşi şi am continuat să donez sânge. Mergeam la Centrul de Transfuzii. Am devenit la un moment dat donator de trombocite prin afereză şi acolo se putea dona la 30 de zile. Au fost perioade când donam lunar, dar media donărilor mele este la aproximativ o lună şi jumătate. Ceea ce mă motivează în continuare să donez sunt oamenii. Unii dintre ei au nevoie de ajutor şi stă în puterea mea să fac acest lucru”, povesteşte Ştefan.

Un gest simplu poate salva o viaţă

Ştefan este acum profesor de educaţie fizică şi sport la o şcoală din judeţ. Are mulţi prieteni şi pe unii dintre ei i-a convins să devină donatori explicându-le că un gest simplu poate salva o viaţă.

„Pe lângă persoane necunoscute am donat şi pentru rude sau prieteni. Îmi amintesc de o cumătră de-a mea care născuse o fetiță. Era internată în continuare în spital pentru că îi scăzuse hemoglobina. Am fost şi am donat pentru ea. Atunci am avut şi un feedback de la cel care a primit sângele meu. M-am bucurat enorm. Apoi am donat pentru o nepoţică internată în spital, tot cu hemoglobină mică. Sora mea, mama fetiţei, mi-a mulţumit atunci. Nu poţi să descrii în cuvinte ce simţi când vezi privirea celui pe care l-ai ajutat. M-am simţit împlinit”, spune Ştefan.

Odată cu mărirea valorii voucherului care se acordă pentru o donare de sânge, de la 67 de lei la 280 de lei, a crescut şi numărul donatorilor. Cu toate acestea, numărul lor continuă să fie mic, spun medicii. Ştefan asociază această reticenţă faţă de donare şi prin frica de ac sau de înţepătură pe care o simt unii  atunci când vin prima dată la centrul de transfuzii.

„Un alt motiv este şi faptul că, deşi după donare persoana respectivă primeşte legal o zi liberă de la serviciu, unii angajatori fac presiuni ca cel care donează să vină apoi la slujbă. Mi s-a întâmplat şi mie să îmi spună şefii să nu mă duc să donez pentru că este treabă la serviciu. Sau, fiind profesor, nu aveam cu cine să las elevii dacă trebuia să merg la donare. Acest lucru este într-adevăr o problemă pentru că iei greu acea zi liberă care este dreptul tău. Nu toată lumea înţelege că ai nevoie de ea pentru că la donare se pierde timp cu toate procedurile. Apoi eşti slăbit şi ai nevoie să te odihneşti, să dormi să te refaci. Poate ar fi bine ca să existe 2 zile libere pentru a încuraja donarea, dar motivația gestului trebuie să vină din interior”, crede Ştefan.

„Nu m-am gândit niciodată să renunț”

Tânărul spune că i-ar plăcea să aibă o reacție de la cel care primește sângele lui. Un gând anonim de mulțumire trecut într-un formular sau într-o aplicație ar însemna mult și poate ar motiva și alte persoane să aleagă să doneze.

„Poate și valoarea voucherelor sau creșterea acesteia i-ar convinge pe mulți să doneze. Dar este foarte important ca toți să avem o educație pentru sănătate și să înțelegem importanța gestului nostru. Să ne gândim că și noi putem avea la un moment dat nevoie de ajutor. Iar gestul pe care îl facem mereu se poate întoarce la un moment dat. Nu m-am gândit niciodată să renunț să donez deși au fost perioade în care nu m-am simțit bine. Dar atâta timp cât sunt sănătos și Dumnezeu mă ajută, nu voi renunța”, spune Ștefan.

Publicitate și alte recomandări video