Un nou studiu realizat de cercetători din Suedia arată că injectarea unei soluții de nanoparticule în jurul inimii poate determina un stimulator cardiac temporar să se auto-asambleze și să corecteze aritmia cardiacă în situații de urgență, cu ajutorul unei surse externe de energie.

După tratament, electrodul dispare spontan din organism.

Studiul a fost efectuat pe animale și a fost publicat în revista Nature Commnucications.

„Am dezvoltat un stimulator cardiac injectabil pentru situații de urgență, care constă într-o seringă încărcată cu o soluție de nanoparticule”, a declarat Roger Olsson, profesor de biologie chimică și terapeutică la Universitatea Lund și profesor de chimie medicinală la Universitatea din Göteborg.

Nanoparticulele sunt particule extrem de mici. Deoarece particulele sunt atât de mici, ele pot fi injectate cu un ac mai subțire decât un fir de păr uman. Atunci când soluția intră în contact cu țesutul, în jurul inimii se formează o structură constând dintr-un lanț lung de molecule – un așa-numit polimer – care conduce electricitatea. Electrodul injectat se integrează cu celulele organismului și facilitează măsurătorile ECG, poate regla bătăile inimii și corecta aritmia.

„Dacă conectați un telefon mobil la locul de injectare de lângă inimă, puteți stimula temporar ritmul cardiac timp de până la cinci zile”, spune Umut Aydemir, doctorand și primul autor al studiului.

Datorită contactului intim dintre polimer și țesutul cardiac, stimulatorul poate funcționa cu consumuri reduse de energie, care pot proveni de la dispozitive portabile.

Majoritatea oamenilor își poartă telefoanele mobile peste tot, iar cu ajutorul unui cablu atașat la piele la locul de injectare de lângă inimă, sarcinile de la telefon pot fi transferate la electrodul conductiv din corp.

Cu ajutorul unei aplicații de pe telefon – pe care cercetătorii doresc acum să o dezvolte – utilizatorul poate apoi regla aritmia înainte ca persoana în cauză să poată ajunge la spital pentru un tratament suplimentar.

Până în prezent, aceste studii experimentale au fost efectuate pe animale mici, pești zebră și embrioni de pui, urmând principiul 3R (înlocuire, reducere și perfecționare) pentru a reduce testele pe animale.

Acum, deoarece conceptul este optimizat și prezintă un potențial mare, următorul pas este reprezentat de studiile pe animale mai mari, cum ar fi porcii, pentru a fi transpus la om.

„Metoda este minim invazivă. În plus, stimulatorul cardiac se degradează spontan și este excretat din organism după tratament, astfel încât nu trebuie îndepărtat chirurgical”, concluzionează Martin Hjort, cercetător specialist în biologie chimică și terapeutică la Universitatea Lund.

Publicitate și alte recomandări video