Studentă acasă, alături de părinți, sau departe de ei, la cămin? Iată o experiență directă, la care nu te-ai aștepta!

La început, mă gândeam că sunt în avantaj în raport cu cei nou-veniți: ştiu cafenelele, unde mănânci bun și ieftin, mijlocul de transport în comun etc. Dar nu am luat în calcul că experiența de student e total altfel. Că totul se simte de parcă începi o nouă viață, de la zero, chiar şi pentru cineva care s-a născut și a trăit aici.

E ciudat, să o zic într-un mod manierat. Prietenii îmi spun des: „Ce bine că te duci acasă: a făcut mama ta mâncare, doar trebuie să o încălzești…”. Sau: „Nu trebuie să te asiguri că ai haine curate pentru a doua zi și să pui la spălat seara când te întorci”.

Cred că realizarea care a venit după acele replici a lovit cel mai tare. Da, stau acasă, am totul asigurat, nu trebuie să mă asigur că am bani suficienți și de chirie, și de mâncare, și de ieșit în oraș. Dar, totuși, e ciudat…

E ciudat să știi că, față de tine, prietenii tăi care stau la cămin fac ceva nou în fiecare seară. Fie că e vorba doar de o ieșire spontană în pijamale și papuci. Ba chiar doar de acoperitul unei găuri din perete, sau o seară de film împreună, în cameră. Se duc dintr-o cameră în alta, se împrietenesc cu alte persoane, pe hol… Dar, poate doar „romantizez” eu viața la cămin?

În tot acest timp, eu mă asigur că merg tiptil dimineața prin casă, să nu-mi trezesc părinții când plec prea devreme la facultate, sau când mă întorc noaptea de la o ieșire în club.

„Luxul” de a locui acasă în timp ce ești student există, într-adevăr, dar vine cu sacrificii pe plan social. Cel puțin din perspectiva mea și a prietenilor care trăiesc la fel. Întrebările ca „Mai stai mult în oraș?”, sau „Când vii acasă?” încă mă bântuiesc, deși am aproape 20 de ani.

Așa că, am aflat mai repede decât mă așteptam că există o diferență între cum își petrec alți studenți viețile, cum trece timpul pentru ei, și că mama avea dreptate când zicea că experiența de student nu e la fel dacă nu pleci în alt oraș. Deși știu că viața într-un oraș nou e mult mai grea decât a mea. Și mai știu că nu puțini se luptă cu singurătatea și cu dorul de familie în fiecare zi.

Nu sunt sigură dacă aș schimba decizia de a nu pleca din orașul meu, dar, sincer, de care m-am cam „plictisit”. Dar diferențele există, le simt mereu. Și continuă să apară în fiecare zi. (Sara MOLDOVEANU)

Toate articolele din noua secţiune ZdI “Ziarul Studenţesc”, AICI

Despre noul proiect ZdI “Ziarul Studenţesc” citeşte AICI

Publicitate și alte recomandări video