Sub semnul urgenței

Foarte vocal de când e președinte interimar al PSD, Sorin Grindeanu conduce acum delegația partidului la negocierile privind programul de guvernare. E tot pe caii cei mari și vrea să impună condiții, deși nu are legitimitatea să facă presiuni asupra președintelui. O rapidă întoarcere în trecut ne-ar putea ajuta să vedem mai limpede. Grindeanu a avut un mandat de pomină ca prim-ministru în prima jumătate a anului 2017. A fost mai întâi faimoasa ordonanță 13, care urmărea salvarea penalilor și care a provocat uriașe manifestații de protest. Sorin Grindeanu a rămas la conducerea guvernului, dar a ieșit din grațiile lui Liviu Dragnea, care a pus în scenă o moțiune de cenzură ce a dus, în luna iunie, la căderea executivului, prim-ministrul fiind dezavuat astfel – caz excepțional – de către propriul partid! A revenit apoi în PSD și în viața politică, devenind o vedetă a vieții mondene prin prietenia cu Laura Vicol și prin călătoriile pe banii Nordis. Mandatul său ca ministru al transporturilor e considerat ca fiind unul reușit numai că Grindeanu nu-l mai vrea, declarând că interimatul la președinția partidului îi răpește prea mult timp. Să adaug că Sorin Grindeanu, care e matematician, pretinde că a publicat trei cărți pe care nu le-a văzut nimeni și care nu se găsesc nicăieri.

Iată, așadar, omul care îl ține în șah pe președintele Dan, vorbind în doi peri, refuzând să aibă o poziție clară și tot invocând marile merite ale guvernării din ultimii ani precum și rezultatele de la alegerile parlamentare (primul partid al țării!). Ceea ce se trece sub tăcere este că PSD a obținut în decembrie 2024 rezultate mult mai slabe decât la alegerile precedente. A fost, apoi, catastrofa de la prezidențiale, când au clacat, pe rând, președintele partidului și candidatul comun, prezentat, aceasta din urmă, drept salvatorul nației. Pesedișții se împăunează, prin urmare, cu merite inexistente. Ar trebui să fie lucizi, modești (știu, cer imposibilul!…) și să se implice în eforturile de a scoate țara din impas.

Dacă la un pol avem grandilocvență și aroganță, la celălalt, polul „patrioților suveraniști”, ne întâmpină dorința perversă de a pune bețe în roate și de a compromite orice bune intenții. Șoșoacă e, ca de obicei, pusă pe scandal. Lidera de la POT (partid care, practic, a făcut implozie) e într-o permanentă și gravă confuzie mentală. Ciracii lui Simion au un tupeu incredibil: îi cer lui Nicușor Dan să-și ceară public scuze pentru o afirmație făcută în timpul campaniei electorale, în caz contrar ei nu se așază la masa negocierilor. Mă întreb dacă nu cumva președintele n-ar trebui să pretindă scuze după toate murdăriile, tâmpeniile, minciunile care s-au spus despre el în timpul campaniei. Și care continuă să se reverse, de parcă rezervele de ură ale auriștilor ar fi inepuizabile. Populația e intoxicată cu zvonuri imbecile, milioane de oameni trăiesc în universul artificial de pe TikTok, o lume paralelă unde domnesc ranchiuna și mistificarea.

Pe cine se poate baza președintele Dan? La liberali, Ilie Bolojan e o certitudine și este un semn bun că la discuții n-a venit însoțit de Rareș Bogdan, Lucian Bode, Gheorghe Flutur și eiusdem farinae. UDMR-ul e serios, se poate conta pe el. USR pare dispus să colaboreze constructiv, fie și făcând unele concesii. Specialiști competenți există, ei trebuie să-i înlocuiască pe diletanți, pe sinecuriști și pe impostori. E urgență mare, nu avem timp de pierdut. Un slogan din campanie s-a dovedit premonitoriu: Nicușor, nu va fi ușor!

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video