Discuție la FILIT: Suntem vasalii Europei și ai Americii? Cum va fi amenințarea nucleară în viitor?

Moderator: Foarte multe națiuni au un dublu discurs care s-a menținut pe tot parcursul războiului.

Ioan Stanomir: Este un discurs în favoarea Federației Ruse. Mulți nu simpatizează pe Donald Trump, dar mă întreb de ce l-ar simpatizat pe Barack Obama, în al cărui mandat Ucraina a pierdut, fără să se facă nimic. Practic, Ucraina a pierdut în momentul în care a fost anexată Crimeea și a început asaltul în Est. Atunci țineți minte că toată lumea a tăcut.

Moderator: Dar vi se pare că politicienii de acum sunt conștienți de lucrurile astea? În special cei care vor să devină președintele României?

I.S.: Ei sunt mediocri, corupți, dar nu fac într-atât de mult rău cât ar putea să facă. În momentul în care habar nu ai de politica externă, de prerogativele președintelui, nu cred că poți să emiți pretenții ca să conduci această țară. Ei fac rău prin faptul că nu pregătesc suficient această țară din punct de vedere economic, strategic, al mentalității. Problema lor este că sunt mediocri și că unii dintre ei nici nu vorbesc corect limba română…

Moderator: De ce avem nevoie de validare ca popor?

I.S.: Nu ai nevoie să te justifici. Istoria noastră este cum a fost. O istorie poate modestă, dar o istorie onestă pe alocuri. Nu mai e nevoie să te justifici. Ești stat, ești în Uniunea Europeană, NATO, ai granițele tale, nu trebuie să ceri validare, din două în două minute să explici că noi venim din Burebista, din Decebal, din Mihai Viteazu, din Vasile Lupu, nu mai știu de unde. Acestea sunt lucruri care țin de identitatea noastră. Pentru asta este literatura. Eu personal nu cred că trebuie să ne mai chinuim să explicăm unora de unde venim.

Moderator: Dar nu suntem și acum așa? Se vorbește de vasalitatea României față de structurile Uniunii Europene, de America, nu?

I.S.: Bun, aici cred că este vorba nu de neștiință, ci de ticăloșie. Noi, pentru prima dată în istorie, chiar dacă nu suntem egali de facto, suntem egali de iure cu aceste națiuni. Este ceva fără precedent în istoria noastră. Adică, chiar dacă se ia o decizie peste capul nostru, măcar se prefac că ne consultă și pe noi. În timpurile trecute nu exista așa ceva și cred că trebuie să prețuim acest lucru. Nu cred că există vasalitate decât în mintea ta și că dacă te simți mic, vei fi mic.

Noi am avut un noroc istoric imens că am ieșit victorioși din Primul Război Mondial, în condițiile în care, probabil în proporție de 90% a fost un șir de umilințe și de înfrângeri. Dar dacă nu era această coloană vertebrală a oamenilor, bărbați și femei care au rezistat, nu eram astăzi aici.

Moderator: Și pentru că suntem la cel mai mare festival de literatură, o să închei în această notă întrebându-vă dacă sunteți de părere că literatura poate să schimbe ceva în lumea de azi.

 I.S.: Eu cred că literatura nu are o funcție educativă și ideologică, și dacă literatura este mare sau mică, ea trebuie judecată printr-un criteriu estetic. Literatura are o logică a ei și dacă o judecăm după logica politică, ideologică, după orice formă de încartiruire și de cazarma, o distrugi.

Moderator: Pentru dumneavoastră personal au existat cărți care v-au schimbat?

I.S.: Citești o carte la o anumită vârstă, ea poate trece pe lângă tine sau nu. Ori o iei la altă vârstă și fiindcă s-a întâmplat ceva în propria ta existență, relaționezi altfel cu această carte. Eu întotdeauna, că tot am discutat obsesiv de Rusia, întotdeauna am spus și n-am făcut niciun secret din asta, că pentru mine, într-un top personal, scriitorii ruși sunt în pozițiile cele mai înalte. Eu, în general, mă refer și la cei din Rusia și exilații, cum ar fi Nabokov.

Literatura se adresează individului și nu maselor. Actul citirii este un act solitar.

Întrebare din sală: Iulia Navalnaia a declarat că intenționează să candideze la președinția Rusiei. Ce părere aveți despre asta?

I.S.: E mult mai complicat. Acest sistem e bazat nu pe un om, e bazat pe o istorie, pe un tip de a înțelege politica. Dânsa poate să declare orice. Mi-e teamă că maximul pe care îl putem obține de la marele nostru vecin este să-și terorizeze doar propriul popor și să nu încerce să terorizeze alte națiuni.

Rușii au avut șansa lor, au avut după 1991 posibilitatea să-și construiască o democrație. Probabil primul mandat al lui Elțîn a fost o ocazie ratată, după care s-au adâncit din ce în ce mai mult în autocrație. Problema este că acest stat ține captivă națiunea rusă. O împiedică, de fapt, să-și îndeplinească singurul destin firesc pentru o națiune să trăiască decent și liber. Eu cred că și dintr-o convingere subliminală că îndeplinesc un mandat istoric.

Marea necunoscută a timpurilor pe care le trăim este aceasta: cât de puternică va fi proliferarea nucleară în viitor? Câte națiuni vor dori, de fapt, să își achiziționeze o armă nucleară? Cazul Iranului este grăitor. Dacă Iranul va reuși, spre nefericirea noastră, să își atingă obiectivul nuclear, alte state din Orientul Mijlociu nu vor ezita, la rândul lor, să achiziționeze arma nucleară. Și atunci o confruntare între Israel și Iran ar fi o confruntare nucleară.

Rusia, oricât ar fi de îngrozitor ce spun, este un imperiu decrepit, un imperiu decrepit care luptă cu tactici sovietice și observați, are armament sovietic, este un armament distrugător.  Au foarte mult armament, extrem de multe rachete adunate de-a lungul anilor.

Nu e ceva înveselitor, cred că trebuie să fim cu băgare de seamă, pentru că dacă ești prea slab, ei te consideră laș. Dacă ești prea puternic, te consideră o amenințare.

Un război nuclear ar fi devastator și pentru ei. Chiar și un răspuns convențional ar fi devastator pentru ei, că nu s-ar confrunta cu noi, ci s-ar confrunta în cele din urmă cu Statele Unite și cu Statele Unite confruntarea este dificil de purtat.

Eu mi-aș dori ca să nu se ajungă niciodată la această situație, dar dacă îi vom lăsa pe ucraineni să-și piardă teritoriul, dacă îi vom da cu totul pe mâna rușilor, lucrurile nu vor sta deloc bine.

Discuția pe marginea volumului „Vin rușii!” (Editura Humanitas), a avut loc vineri, 25 octombrie 2024, în cadrul FILIT, la Cafeneaua „Negru Zi”, Iași.

Ioan Stanomir este critic literar, publicist, politolog, profesor universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Este coautor al volumului de analiză politică Vin rușii! 5 perspective asupra unei vecinătăți primejdioase (Editura Humanitas, 2018), alături de Marian Voicu, Valentin Naumescu, Sabina Fati și Vitalie Ciobanu.

Citește și Partea I.

Moderator: Ilie Pintea.

Publicitate și alte recomandări video