SuperCostel! Super!

In luna octombrie a anului trecut a avut loc la Constanta cea de-a 18-a editie a Salonului International de Banda Desenata. Unul dintre invitatii de onoare ai evenimentului a fost ieseanul Lucian Amarii, cunoscut mai degraba sub pseudonimul artistic JUP, care, cu acest prilej, si-a lansat primul album:  SuperCostel (40 pagini, alb/negru, editura PIM).

Graficianul, art director la "Ziarul de Iasi", reface traseul in mod obisnuit parcurs de autorii vest-europeni de banda desenata, care-si publica povestirile, integral sau pe episoade, in periodice specializate, pentru ca mai apoi sa le prezinte sub forma de album.

Drumul consacrarii lui incepe in urma cu doar 18-19 ani (domnul Jup este tinar); de atunci, cu o cadenta uluitoare, el mitraliaza in diverse publicatii peste 10.000 de caricaturi si ilustreaza citeva carti.

Reuseste sa se impuna ca unul dintre importantii autori strips daily, gen care-l conduce firesc catre banda desenata, modalitate de exprimare in care se simte in largul sau (nu face un secret din pasiunea de consumator al unor astfel de productii). De altfel, isi marturiseste deschis admiratia pentru spatiul de creatie francofon si disponibilitatea pentru autori ca Gotlib, Edika, Coyote, Larcenet, De Groot. Dintre  romani, ii admira pe Ciubi (Alexandru Ciubotariu), Parligras, Petry…  Este greu, insa, sa gasim in desenele sale influente explicite ale acestori desenatori, cu toate ca in topul preferintelor lui se afla toate albumele din seria "Bill Baroud" ale lui Manu Larcenet, cea mai mare parte a albumelor lui Edika sau "Integrala" Marcel Gotlib (Gai Luron y compris) …

SuperCostel reuseste sa se lanseze cu succes in oceanul planetar BD, alaturi de alte citeva mii de productii anuale, fara a-si pierde insa identitatea. Prezenta eroilor si a super-eroilor pe piata DB mondiala este una coplesitoare cantitativ, dar drumul Costelului autohton este distinct, diferit de al altor personaje cu care ar putea fi comparat: de exemplu, un Superdupont (Lob-Gotlib) venit sa parodieze pleiada ultrapotentilor cu inzestrari neverosimile, eroi ai unor aventuri prostesti, cu o desfasurare improbabila in tarim real. Varul francez al lui SuperCostel imita sirguincios actiunile epopeice ale modelelor sale, insa o face, si nu fara succes, intr-un mod bascalios. Albumul lui Jup nu este o carte pentru copii (se integreaza in formula BD pentru adulti, sau, altfel spus, pentru nivelul de intelegere al acestora) si nu poate fi asimilat (asa cum ar putea sa para la prima vedere) unui alt BD, "Supermatou" (Jean-Claude Poirier), care, de asemeni, parodiaza subiectul si temele corespunzatoare, insa cu mijloace adecvate micilor cititori. 

Descoperim in SuperCostel un personaj sintetic-reprezentativ al lumii romanesti de rind, si nu bizara exceptie genetica pe care o poate sugera prima jumatate a numelui. Este o abordare deliberata a autorului, intarita de subtitlul albumului: "Intimplari extraordinare din viata unui om obisnuit". Costel nu ar fi Super daca forta sa nu ar rezulta din existenta reala a unei intregi clase sociale legitimata de extra-larga multitudine. In timp ce intreaga cohorta de Super-eroi, intr-un efort parca concertat, se ia in serios si intreprinde, intotdeauna in ultima secunda, fapte de salvgardare a Pamintului, omul obisnuit – Costel, nu face NIMIC maret din toate acestea. Costel este un anti-erou BD, iar "nimic" este un fel a spune, caci tot ce tine de Costel este atins de un umor nebun.

Ajuns subiect de album, SuperCostel are reflexul romanesc de a transfera povara muncii de pe umerii sai ingusti pe spatele imblanat a doua creaturi cu statut de guest stars – motanii Serioja si Arnold -, ale caror nume te duc cu gindul la polii de putere mondiala. Tot ce intreprind acestia este mai mult decit hazliu si ingroasa o gluma ale carei limite de suportabilitate fac sa se zguduie din temelii (de ris) orice fiinta care ar fi vrut sa-si pastreze seriozitatea. Este de ajuns sa se auda apelativul "Arnoaldeee…!", ca sa izbucneasca automat hohote de ris, mai ceva ca la filmele cu Stand si Brand …

Daca ar fi sa ierarhizam calitatile albumului d-lui Jup, umorul, umorul spumos si (in acelasi timp – paradoxal) consistent, sta pe primele trei locuri, indeajuns pentru o terapie intensiv sustinuta prin astfel de mijloace. Din acest punct de vedere, mi-e teama ca trebuie sa spun: scenaristul Jup il bate pe desenatorul Jup. In acelasi timp, important si bine de remarcat este ca linia desenului este compatibila cu genul de umor practicat, iar abilitatile grafice sint remarcabile. Excelente, prin inventivitate si dinamism, sint paginarile casetelor. Si, daca veti avea ocazia sa priviti variantele planselor in format electronic, o sa constatati si o sa apreciati ca d-l Jup este un priceput si delicat colorist.

Una peste alta si toate la un loc, urmare a incarcaturii dense cu care si-a mobilat opera nou aparuta, este indreptatit demersul de a-i acorda Domnului Jup un nou, prea-bine meritat calificativ: acela de jupan al benzi desenate umoristice. JUP’N’JUP!

Mati BOTEZATU

Publicitate și alte recomandări video