Sursa cinismului
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 22.09.2021

LABORATORUL DE ANALIZE

Sursa cinismului

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Rusia nu a descoperit încă acea ideologie pe care să o oficializeze şi să o transforme într-un instrument de (re)afirmare şi dominaţie pe plan mondial.

Prăbuşirea avionului de linie al companiei Air Malaysia în regiunea controlată de separatiştii din estul Ucrainei este obiectul unei anchete internaţionale, iar concluziile oficiale nu vor întârzia prea mult să apară. Neoficial, însă, datele esenţiale ale tragediei sunt deja legate de miliţiile pro-ruse. În ciuda norilor de ceaţă lansaţi de propaganda Moscovei, pare destul de plauzibil scenariul potrivit căruia rebelii au detectat avionul şi au sărit peste procedurile de identificare, lansând racheta sol-aer.

Există multe întrebări dificile, iar unele dintre ele fac trimitere la responsabilitatea companiei şi a pilotului (trebuia ales alt traseu) ori cea a statului ucrainean (trebuia închis orice culoar de zbor prin zona de conflict), poate şi la alte chestiuni de competenţa specialiştilor în domeniu. Însă ele nu trebuie să abată atenţia de la chestiunea esenţială: cineva a dat ordin să se tragă, cineva a apăsat pe buton. De abia după aceea poate începe completarea puzzle-ului responsabilităţilor.

E greu de crezut că se va ajunge la o tragere la răspundere penală a autorilor, în condiţiile în care nu există vreun precedent în acest sens. Nici cazul aeronavei Korean Air Lines (zborul 007) doborâte de sovietici în 1983, nici cel al aeronavei Iran Air (zborul 655) doborâte de americani în 1988 nu s-au soldat cu procese penale. Şi acum, exceptând situaţia improbabilă în care vor apărea dovezi clare în sensul că autorii loviturii ştiau că era vorba de un zbor civil, sunt şanse mari ca ei să rămână nepedepsiţi.

Până la clarificarea acestor aspecte, însă, putem găsi numeroase alte motive de preocupare şi teamă. Spre exemplu, dacă se dovedesc autentice înregistrările audio ale conversaţiilor între comandanţii separatişti, asistăm la o mostră de cinism şi de dispreţ faţă de orice valori umanitare. Nu e nevoie de cine ştie ce sofisticare în analiza de discurs pentru a stabili o posibilă paternitate a ideii că un avion civil nu ar face altceva decât să lanseze spioni. Sau a insinuării că persoanele aflate la bord erau decedate de două-trei zile. (Din nou, trebuie accentuat, dacă înregistrările se dovedesc autentice).

Este vorba de o formă patologică sub care este copiat şi reprodus discursul oficial al Kremlinului. Cetatea asediată, complotul Occidentului, duşmanul omniprezent se numără printre temele pe care propaganda rusă la amestecă abil cu altele, ceva mai convenţionale, referitoare la bunele intenţii ale Rusiei lui Putin versus agresivitatea occidentală. Iar cei dispuşi să se întoarcă şi mai mult în timp nu pot evita comparaţia cu discursul stalinist, conservat – în diverse ambalaje – de toţi conducătorii URSS, până la Gorbaciov.

Dacă trecem de la vorbe la acţiuni, aceeaşi senzaţie o dă atitudinea militanţilor pro-ruşi faţă de inspectorii internaţionali sosiţi la locul dezastrului. Ostilitatea deloc sau aproape deloc ascunsă nu îşi găseşte neapărat corespondent în atitudinea Rusiei – formal, aceasta trebuie să respecte regulile şi cutumele internaţionale – dar poate fi asociată cu tendinţa regimului Putin de a ignora sau bagateliza orice demers al „comunităţii internaţionale” în care Moscova nu deţine un rol central.

În fine, poate cel mai şocant este modul în care au înţeles comandanţii separatişti să trateze problema asigurării unui minim grad de ordine şi decenţă la locul tragediei. Confesiunea religioasă căreia se presupune că îi aparţin rebelii impune respectul faţă de trupurile neînsufleţite, dar probabil că a aduce în discuţie religia în vremuri de război ar fi un semn de naivitate. Nu au intervenit, se pare, niciun fel de consideraţii umanitare. Nici măcar interesul egoist – acela de a nu scandaliza şi mai mult opinia publică din străinătate – nu a reuşit să clintească o atitudine derivată din paranoia războiului civil.

Rusia nu a descoperit încă acea ideologie pe care să o oficializeze şi să o transforme într-un instrument de (re)afirmare şi dominaţie pe plan mondial. Comunismul s-a epuizat, lăsând în urmă insule intelectuale şi discursive la fel de urâte precum întregul proiect. La fel de detestabile par şi inserturile moderne bazate pe pseudo-geopolitică, pseudo-teologie şi aşa mai departe. Deocamdată, Rusia pare cantonată într-o mentalitate (pre-ideologică) ale cărei concretizări politice le vom putea vedea tot mai des în lunile şi anii ce urmează. Ceea ce ne-au arătat marionetele ei din Doneţk este un semn foarte, foarte rău – dar nu ar trebui să fim surprinşi.     

 
 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

AUKUS: o ofertă de nerefuzat

Lucian DÎRDALA

AUKUS: o ofertă de nerefuzat

Este greu de crezut că relaţia instituţională a UE cu Australia va rămâne aceeaşi, în condiţiile în care Franţa ar putea bloca în Consiliu viitorul acord de liber schimb, aflat în faza finală a negocierilor.

Filmuletul zilei

opinii

Lecţia 9/11

Florin CÎNTIC

Lecţia 9/11

Deşi, pentru români, 11 septembrie ar fi trebuit să rămână în istorie drept data cuceririi Plevnei (în 1877), noi nu vom putea uita, totuşi, ziua de 11/09 a anului 2001. Poate nu ar fi rău să medităm la sângeroasa lecţie care a fost servită atunci lumii civilizate.

După liceul militar

Radu PĂRPĂUȚĂ

După liceul militar

... Am venit cu coada între picioare de la liceul militar. Am pierdut un an. De ce? S-a întâmplat aşa (dar eu nu cred că s-a întâmplat, am aproape convingerea că a fost premeditat, să mă înveţe minte să nu mă mai retrag de la măreţul liceu) pentru că s-a întârziat cu trimiterea situaţiei mele la învăţătură de la liceul milităros. În aceste condiţii, directorii de la liceele din Iaşi nu au acceptat să mă înscriu. Tata a încercat la mai multe licee - nimic.

Rarităţi la Festivalul „George Enescu”

Alex VASILIU

Rarităţi la Festivalul „George Enescu”

Concertele ordonate vineri, sâmbătă, duminică şi luni au prilejuit audiţii unice pentru că opus-urile prezentate ajung extrem de rar sau nu ajung deloc pe scenele noastre de concert. Un prim argument a aparţinut ansamblului Les Dissonances, avându-l ca dirijor şi solist la vioară pe David Grimal.

pulspulspuls

Una vorbeşte la Bucale, alta gavareşte pentru noi în târg...

Una vorbeşte la Bucale, alta gavareşte pentru noi în târg...

Dom’le, oare ce mănâncă, ce bea, sau poate ce fumează dom’ premare Mihăiţă de le serveşte cu atâta nonşalanţă prin interviuri din afara Iaşului încât îngheaţă apele, nu alta, dar parcă îi ia şi pe toţi de gogomani, imaginându-şi că nu ştie lumea ce şi cum? 

Caricatura zilei

George, prietenul paharului

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.