anunturi
grandchef
Bolta rece
anunturi
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional
anunturi

duminica, 29.01.2023

Suveranitate, independenţă şi alte vrăjeli

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Nicio ţară nu este aşa cum scrie în constituţia ei, suverană şi independentă. Niciuna nu face doar ce doreşte ea. Ca să fiu mai specific, iarăşi nuanţez: unele state sunt un pic „mai independente” decât altele pentru că sunt mai puternice/ deştepte. Restul însă sunt „normale”.

Suveranitate naţională = independenţa unui stat faţă de alte state în ce priveşte afacerile interne şi relaţiile externe.

Trebuie să recunoaştem de la bun început cât mai sincer şi direct: într-un grup mai mare de 2 oameni nimeni nu este independent, fiecare individ depinde de ceilalţi şi influenţează, la rândul lui, pe ceilalţi.

Ca să intrăm mai adânc în problemă şi să fim şi mai sinceri, adăugăm la cele menţionate mai sus şi următoarele: indivizii care se dovedesc a fi mai puternici/ deştepţi decât alţii vor avea o influenţă mai mare în grup, ei impunându-şi deciziile prin forţă sau alte mijloace de persuasiune. Ei sunt, adică, un  pic „mai independenţi” decât ceilalţi... Ştiu, lucrurile încep să pară ciudate, dar aşa sunt în realitate.

Prin urmare, cine spune că e independent, dar are paşaportul unei anumite ţări în buzunar, se minte pe sine şi pe ceilalţi fără să ştie. Niciun membru al societăţii nu este liber şi nu poate să facă ce vrea el. Doar un om care stă singur pe o insulă pustie ce nu aparţine nimănui este independent, în rest nimeni.

Acestea fiind spuse, am lămurit practic în doar câteva cuvinte toată istoria omenirii de la origini până în prezent.

Lărgind un pic orizontul putem spune exact aceleaşi lucruri despre ţări. Nicio ţară nu este aşa cum scrie în constituţia ei, suverană şi independentă. Niciuna nu face doar ce doreşte ea. Ca să fiu mai specific, iarăşi nuanţez: unele state sunt un pic „mai independente” decât altele pentru că sunt mai puternice/ deştepte. Restul însă sunt „normale”.

E o iluzie aşadar să credem cu adevărat în ideea că România a fost vreodată un stat suveran şi independent. Pentru că niciodată nu a fost suficient de puternică/ deşteaptă ca să îşi permită luxul de a lua decizii în urma propriilor voinţe şi fără să ţină seama de părerea, voinţa, interesele altor state care se află poate la sute, chiar mii de kilometri distanţă de graniţele ei.

Un exemplu foarte bun care să ilustreze cele spuse este tocmai evenimentul sărbătorit zilele acestea, acela al Unirii Principatelor. Păi, stimaţi concetăţeni, această „înfăptuire” nu a fost realizată pentru că românii s-au trezit deodată că vorbesc aceeaşi limbă, au acelaşi tradiţii şi că merită să trăiască sub un singur nume, ci pentru că alte state au fost de acord cu asta, după îndelungi negocieri, războaie, tratative între ele. Dacă, la nivel de individ, Ion s-ar putea însura teoretic cu Maria când „vrea muşchii lui”, deşi nici asta nu prea e posibil, la nivel de ţară, o schimbare de „stare civilă” echivalentă cu însurătoarea este o imposibilitate fără acordul expres al altor terţi. Pentru că nimeni nu face ce vrea, decât şmecherii.

Împărţind astfel lumea în „independenţi” şi în „şmecheri”, haideţi să analizăm nişte fapte reale cu alţi ochi.

În urma Războiului Crimeei (ce coincidenţă!), 1853-1856,  dintre mai multe ţări „vecine” (pe naiba!) care iubeau foarte, foarte mult acea peninsulă (mai mult de-o grămadă), adică Rusia, Imperiul Otoman, Franţa, Marea Britanie (!), Regatul Sardiniei (?!) şi Irlanda (?!!), s-a făcut Congresul de Pace de la Paris (februarie-martie 1856) cu părţile beligerante. Acolo, după ce s-a mâncat, s-a băut şi s-au dezbătut problemele importante, s-a adus în discuţie, la diverse, adică spre dimineaţă, şi problema unora care nici nu erau prezenţi, sau poate erau doar la bucătărie şi la baie, respectiv ale Moldovei şi Ţării Româneşti (Valahia). Băieţaşii au stabilit atunci unilateral ca pârlitele de Principate Române să intre sub garanţia colectivă a puterilor europene, adică a celor care câştigaseră războiul, pentru că fără acestea ar fi fost vai de mama lor, adică nu se putea. N-a zis nimeni „Hai să-i lăsăm pe ăştia să decidă singuri!” Nuuuuu! Ei au zis, „Hai să-i protejăm noi!” Exact cum fac peştii cu prostituatele, ştii? Noi le „protejăm” ca să nu le ia alţii...

Îţi dai seama ce bucurie era pe capul românilor în timp ce le aduceau mâncarea la masă şi le spălau veceurile... Erau plini de independenţă şi de suveranitate!

De fapt genul ăsta de „garanţie” este un fir roşu al întregii noastre istorii şi defineşte foarte plastic „neatârnarea noastră”. Credeţi că degeaba avem drept imn „Deşteaptă-te române”?

În 7 iulie 1857 au avut loc în Moldova alegerile pentru Adunarea ad-hoc, care, atenţie, nu au fost făcute pentru că aşa au dorit cetăţenii, ci pentru că au fost stabilite prin hotărârea Congresului de Pace de la Paris de care spuneam. Adică a fost ca şi cum tu, băiet din Miroslava, te-ai însura cu Verginica din Leţcani pentru că a fost de acord primarul din Timişoara şi cel din Constanţa...

Respectivele alegeri au fost grosolan falsificate de caimacamul (un fel de locţiitor al domnitorului, un domnitor interimar) Nicolae Conachi-Vogoride, la îndemnul şi cu  susţinerea Imperiului Otoman, şi au câştigat cei care erau împotriva unirii Ţărilor Române. Deci unde sunt iniţiativa şi organizarea cetăţenilor băştinaşi obişnuiţi, independenţi şi suverani? Nicăieri.

Treaba nu rămâne aşa pentru că vestea falsificării ajunge la ceilalţi şmecheri, Franţa, Rusia, Prusia şi Regatul Sardiniei (?!) care se supără şi decid pe 24 iulie ruperea legăturilor cu Poarta Otomană, pentru că aceasta refuza anularea alegerilor respective. Asistăm, aşadar, la o ceartă între cei puternici/ deştepţi, între protectorii noştri. E comic tare. Poporul român ce face? Stă şi se uită la ei, ca un copil cu mucii la nas, şi aşteaptă cuminte decizia... Habar nu are ce să facă, e precum cetăţeanul turmentat.

După aia, doi dintre cei mai independenţi, suverani şi egali (sic!) lideri din Europa de atunci, Napoleon al III-a al Franţei şi Regina Victoria a Marii Britanii, se întâlnesc la o cafea şi decid anularea alegerilor şi unirea parţială şi temporară a principatelor române. Turcul a zis bine, bre, dar ăştia se unesc doar cât există un principe român, ca să nu fie nici ca voi, dar nici ca mine.

Aflând aceste veşti minunate, poporul român îşi şterge repede balele de la gură care curgeau de la atâta aşteptare şi privit ca la spectacol şi se pune repede pe unit ca nu cumva careva din ăia mari să se răzgândească. Au loc din nou alegeri câştigate, de data asta zdrobitor, de unionişti.

Apoi urmează domnia lui Cuza, care chiar a vrut să fie independent, un fel de haiduc, făcând o mulţime de reforme, mai multe ca niciodată, şi foarte repede, din aceeaşi frică, să nu îşi dea seama ăia de sus şi să îi pună pumnul în gură. Dar nu-i merge decât 7 ani, după care i s-a tăiat macaroana  şi a fost nevoit să plece spăşit, cerându-şi parcă scuze că a intervenit în istorie. Simbolul Unirii Principatelor şi idolul majorităţii covârşitoare a românilor, care erau atunci ţărani, semna actul demisiei fără nicio reţinere, recunoscând practic că nu se poate lupta cu toţi. Îşi lua nevasta, amanta şi copii şi dispărea brusc şi pentru totdeauna de pe scenă. A lăsat o Românie Mică ce a fost preluată de un reprezentant al şmecherilor, Carol I. Nimeni nu mai putea să zică nimic, era un băiat de-al lor.

În anii următori s-au luat numai şi numai decizii pentru cetăţeni, adică in-de-pen-den-te, iar azi totul a revenit la normal, suntem suverani ca la început...

Având toate acestea în vedere mă distrează Zelenski care îi tot dă în discursurile lui cu statul suveran şi independent al Ucrainei. Oare de ce nu-i şopteşte nimeni în cască: „Man, nu există aşa ceva! Eşti cu unii sau cu ceilalţi, singur niciodată. Uită-te şi tu în jur!...”

 

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Salvaţi de nea Cornel

Nicolae GRECU

Salvaţi de nea Cornel

Prea multe bune și rele în perspectivă se leagă de așteptata promovare a fotbaliștilot Politehnicii

opinii

Gh. Ivănescu. O poveste de iubire de odinioară (X)

Eugen MUNTEANU

Gh. Ivănescu. O poveste de iubire de odinioară (X)

Respins pe toate planurile, tânărul Gh. Ivănescu mai face o ultimă încercare de a convinge, scriindu‑le câte o scrisoare domnișoarei Viorica, mamei și tatălui acesteia.

Ortodoxie și dezvoltare economică. Un antagonism fals? (3)

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Ortodoxie și dezvoltare economică. Un antagonism fals? (3)

Lumea ortodoxă, înghesuită vreme de secole sub povara unor imperii agresive, extensive, marginalizată în contactul cu Occidentul, nu a reușit să se racordeze în timp util la sistemul capitalist. 

Conservator? De ce nu…

Alexandru CĂLINESCU

Conservator? De ce nu…

Dacă odinioară mi se reproşa că eram prea atras de „nou”, iată că recent am fost etichetat drept „conservator”. Cum termenul are, pentru cei care l-au folosit, o conotaţie negativă, m-am întrebat în ce măsură mi se potriveşte şi dacă trebuie numaidecât să văd în asta un defect. Nu sunt, în mod clar, un „tradiţionalist”, nu mă cramponez de valori ce par - şi adesea chiar sunt - anacronice, am oroare de închistările dogmatice şi de tezismul rudimentar. În acelaşi timp constat că da, sunt zone unde agresivitatea „progresistă” mă crispează şi unde dispariţia unor criterii (morale, estetice etc.) mă deprimă.

pulspulspuls

Gata, scădeţi-i cota de advocat lui dom’ Todorel, că s-a făcut de baftă!

Gata, scădeţi-i cota de advocat lui dom’ Todorel, că s-a făcut de baftă!

Aloo, barou’, se aude? Scădeţi-i, dom’le, cota de advocat de top lui dom reftor Todorel, că nu se mai poate cu el la tarifele alea, şi asta doar ca să deschidă dosarul! Ia’n cetiţi şi vă cruciţi cam cum a păţit-o dom’ reftor, în calitatea lui de advocat de top naţional, dacă nu cumva chiar evropenesc, la un proces dintr-un judeţ din zonă! 

Caricatura zilei

Second Hand Germania

Editia PDF

Bancul zilei

Doi prieteni se întâlnesc dupa multa vreme: - Ei, prietene, cum e viata de barbat însurat? - Excelenta! Am reu (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Un raport al Universitatii “Babes Bolyai” din Cluj Napoca a stabilit ca teza de doctorat a ministrului de Interne este plagiata. Credeti ca Lucian Bode sa demisioneze?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.