Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Suveranitate, independenţă şi alte vrăjeli

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Nicio ţară nu este aşa cum scrie în constituţia ei, suverană şi independentă. Niciuna nu face doar ce doreşte ea. Ca să fiu mai specific, iarăşi nuanţez: unele state sunt un pic „mai independente” decât altele pentru că sunt mai puternice/ deştepte. Restul însă sunt „normale”.

Suveranitate naţională = independenţa unui stat faţă de alte state în ce priveşte afacerile interne şi relaţiile externe.

Trebuie să recunoaştem de la bun început cât mai sincer şi direct: într-un grup mai mare de 2 oameni nimeni nu este independent, fiecare individ depinde de ceilalţi şi influenţează, la rândul lui, pe ceilalţi.

Ca să intrăm mai adânc în problemă şi să fim şi mai sinceri, adăugăm la cele menţionate mai sus şi următoarele: indivizii care se dovedesc a fi mai puternici/ deştepţi decât alţii vor avea o influenţă mai mare în grup, ei impunându-şi deciziile prin forţă sau alte mijloace de persuasiune. Ei sunt, adică, un  pic „mai independenţi” decât ceilalţi... Ştiu, lucrurile încep să pară ciudate, dar aşa sunt în realitate.

Prin urmare, cine spune că e independent, dar are paşaportul unei anumite ţări în buzunar, se minte pe sine şi pe ceilalţi fără să ştie. Niciun membru al societăţii nu este liber şi nu poate să facă ce vrea el. Doar un om care stă singur pe o insulă pustie ce nu aparţine nimănui este independent, în rest nimeni.

Acestea fiind spuse, am lămurit practic în doar câteva cuvinte toată istoria omenirii de la origini până în prezent.

Lărgind un pic orizontul putem spune exact aceleaşi lucruri despre ţări. Nicio ţară nu este aşa cum scrie în constituţia ei, suverană şi independentă. Niciuna nu face doar ce doreşte ea. Ca să fiu mai specific, iarăşi nuanţez: unele state sunt un pic „mai independente” decât altele pentru că sunt mai puternice/ deştepte. Restul însă sunt „normale”.

E o iluzie aşadar să credem cu adevărat în ideea că România a fost vreodată un stat suveran şi independent. Pentru că niciodată nu a fost suficient de puternică/ deşteaptă ca să îşi permită luxul de a lua decizii în urma propriilor voinţe şi fără să ţină seama de părerea, voinţa, interesele altor state care se află poate la sute, chiar mii de kilometri distanţă de graniţele ei.

Un exemplu foarte bun care să ilustreze cele spuse este tocmai evenimentul sărbătorit zilele acestea, acela al Unirii Principatelor. Păi, stimaţi concetăţeni, această „înfăptuire” nu a fost realizată pentru că românii s-au trezit deodată că vorbesc aceeaşi limbă, au acelaşi tradiţii şi că merită să trăiască sub un singur nume, ci pentru că alte state au fost de acord cu asta, după îndelungi negocieri, războaie, tratative între ele. Dacă, la nivel de individ, Ion s-ar putea însura teoretic cu Maria când „vrea muşchii lui”, deşi nici asta nu prea e posibil, la nivel de ţară, o schimbare de „stare civilă” echivalentă cu însurătoarea este o imposibilitate fără acordul expres al altor terţi. Pentru că nimeni nu face ce vrea, decât şmecherii.

Împărţind astfel lumea în „independenţi” şi în „şmecheri”, haideţi să analizăm nişte fapte reale cu alţi ochi.

În urma Războiului Crimeei (ce coincidenţă!), 1853-1856,  dintre mai multe ţări „vecine” (pe naiba!) care iubeau foarte, foarte mult acea peninsulă (mai mult de-o grămadă), adică Rusia, Imperiul Otoman, Franţa, Marea Britanie (!), Regatul Sardiniei (?!) şi Irlanda (?!!), s-a făcut Congresul de Pace de la Paris (februarie-martie 1856) cu părţile beligerante. Acolo, după ce s-a mâncat, s-a băut şi s-au dezbătut problemele importante, s-a adus în discuţie, la diverse, adică spre dimineaţă, şi problema unora care nici nu erau prezenţi, sau poate erau doar la bucătărie şi la baie, respectiv ale Moldovei şi Ţării Româneşti (Valahia). Băieţaşii au stabilit atunci unilateral ca pârlitele de Principate Române să intre sub garanţia colectivă a puterilor europene, adică a celor care câştigaseră războiul, pentru că fără acestea ar fi fost vai de mama lor, adică nu se putea. N-a zis nimeni „Hai să-i lăsăm pe ăştia să decidă singuri!” Nuuuuu! Ei au zis, „Hai să-i protejăm noi!” Exact cum fac peştii cu prostituatele, ştii? Noi le „protejăm” ca să nu le ia alţii...

Îţi dai seama ce bucurie era pe capul românilor în timp ce le aduceau mâncarea la masă şi le spălau veceurile... Erau plini de independenţă şi de suveranitate!

De fapt genul ăsta de „garanţie” este un fir roşu al întregii noastre istorii şi defineşte foarte plastic „neatârnarea noastră”. Credeţi că degeaba avem drept imn „Deşteaptă-te române”?

În 7 iulie 1857 au avut loc în Moldova alegerile pentru Adunarea ad-hoc, care, atenţie, nu au fost făcute pentru că aşa au dorit cetăţenii, ci pentru că au fost stabilite prin hotărârea Congresului de Pace de la Paris de care spuneam. Adică a fost ca şi cum tu, băiet din Miroslava, te-ai însura cu Verginica din Leţcani pentru că a fost de acord primarul din Timişoara şi cel din Constanţa...

Respectivele alegeri au fost grosolan falsificate de caimacamul (un fel de locţiitor al domnitorului, un domnitor interimar) Nicolae Conachi-Vogoride, la îndemnul şi cu  susţinerea Imperiului Otoman, şi au câştigat cei care erau împotriva unirii Ţărilor Române. Deci unde sunt iniţiativa şi organizarea cetăţenilor băştinaşi obişnuiţi, independenţi şi suverani? Nicăieri.

Treaba nu rămâne aşa pentru că vestea falsificării ajunge la ceilalţi şmecheri, Franţa, Rusia, Prusia şi Regatul Sardiniei (?!) care se supără şi decid pe 24 iulie ruperea legăturilor cu Poarta Otomană, pentru că aceasta refuza anularea alegerilor respective. Asistăm, aşadar, la o ceartă între cei puternici/ deştepţi, între protectorii noştri. E comic tare. Poporul român ce face? Stă şi se uită la ei, ca un copil cu mucii la nas, şi aşteaptă cuminte decizia... Habar nu are ce să facă, e precum cetăţeanul turmentat.

După aia, doi dintre cei mai independenţi, suverani şi egali (sic!) lideri din Europa de atunci, Napoleon al III-a al Franţei şi Regina Victoria a Marii Britanii, se întâlnesc la o cafea şi decid anularea alegerilor şi unirea parţială şi temporară a principatelor române. Turcul a zis bine, bre, dar ăştia se unesc doar cât există un principe român, ca să nu fie nici ca voi, dar nici ca mine.

Aflând aceste veşti minunate, poporul român îşi şterge repede balele de la gură care curgeau de la atâta aşteptare şi privit ca la spectacol şi se pune repede pe unit ca nu cumva careva din ăia mari să se răzgândească. Au loc din nou alegeri câştigate, de data asta zdrobitor, de unionişti.

Apoi urmează domnia lui Cuza, care chiar a vrut să fie independent, un fel de haiduc, făcând o mulţime de reforme, mai multe ca niciodată, şi foarte repede, din aceeaşi frică, să nu îşi dea seama ăia de sus şi să îi pună pumnul în gură. Dar nu-i merge decât 7 ani, după care i s-a tăiat macaroana  şi a fost nevoit să plece spăşit, cerându-şi parcă scuze că a intervenit în istorie. Simbolul Unirii Principatelor şi idolul majorităţii covârşitoare a românilor, care erau atunci ţărani, semna actul demisiei fără nicio reţinere, recunoscând practic că nu se poate lupta cu toţi. Îşi lua nevasta, amanta şi copii şi dispărea brusc şi pentru totdeauna de pe scenă. A lăsat o Românie Mică ce a fost preluată de un reprezentant al şmecherilor, Carol I. Nimeni nu mai putea să zică nimic, era un băiat de-al lor.

În anii următori s-au luat numai şi numai decizii pentru cetăţeni, adică in-de-pen-den-te, iar azi totul a revenit la normal, suntem suverani ca la început...

Având toate acestea în vedere mă distrează Zelenski care îi tot dă în discursurile lui cu statul suveran şi independent al Ucrainei. Oare de ce nu-i şopteşte nimeni în cască: „Man, nu există aşa ceva! Eşti cu unii sau cu ceilalţi, singur niciodată. Uită-te şi tu în jur!...”

 

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri