În puţinii ani de activitate (1971 - 1976), grupul newyorkez a fost marcat de abuzul de substanţe. Solistul David Johansen este, în prezent, singurul membru supravieţuitor din formula originală a trupei.

Sylvain Mizrahi, pe numele real, s-a năcut în Cairo (Egipt), pe 14 februarie 1951. A trăit o perioadă în Franţa, înainte de a se muta cu familia la New York. S-a împrietenit în şcoala generală cu Billy Murcia, care a fost ulterior bateristul din formula originală a trupei. În adolescenţă, ei au cântat împreună în mai multe grupuri. 

Cei doi au lucrat în diverse magazine de haine, inclusiv într-unul aflat vizavi de un atelier de reparat păpuşi, numit New York Doll Hospital, care i-a inspirat pentru numele trupei fondate în 1971, împreună cu chitaristul John Genzale (cunoscut ca Johnny Thunders) şi cu basistul Arthur “Killer” Kane. Lor li s-a alăturat Johansen, cu un stil asemănător lui Mick Jagger, şi grupul a devenit New York Dolls.

Provocatori în mod intenţionat, purtând haine cumpărate din magazine ieftine pentru femei din Lower East Side, Dolls au existat, după cum mărturisea Sylvain în 2006, „datorită plictiselii cotidiene”.

Murcia a murit în 1972, din cauza unei supradoze de droguri, când grupul se îndrepta spre un concert în Marea Britanie, unde urma să deschidă pentru Rod Stewart.

Grupului l-a ales apoi pe bateristul Jerry Nolan, după ce Marc Bell, care urma să fie toboşarul Ramones, şi Peter Criss, ce urma să cânte cu Kiss, au dat probe. New York Dolls a semnat apoi cu Mercury Records.

Primul album, omonim, a apărut în 1973, cu piese ca „Personality Crisis”, „Trash” şi „Looking for a Kiss”. Albumul „Too Much Too Soon” a venit în 1974 şi cuprinde piese ca „Babylon”, „Human Being” şi coverul „Don’t Start Me Talkin’” (Sonny Boy Williamson).

Grupul, în cadrul căruia relaţiile deveniseră tensionate, a apelat la ajutorul lui Malcolm McLaren, care le-a devenit manager informal. Cel ce avea să îşi pună amprenta pe Sex Pistols i-a transformat pe newyorkezi: îmbrăcaţi în haine din piele roşie, ei au abordat tema comunismului. Interpretările din acea perioadă sunt cuprinse în albumul live „Red Patent Leather”.

Abandonaţi de casa de discuri, ei au susţinut un turneu fără succes, înainte ca Thunders şi Nolan - deja dependenţi de heroină - să plece pentru a forma Heartbreakers. Acest grup a fost unul dintre rezidenţii CBGB din New York, apoi s-a mutat în Londra. Thunders a murit în 1991, iar Nolan, anul următor.

Johansen şi Sylvain au continuat cu Dolls un an, iar în 1976 trupa s-a destrămat. „Am încercat să facă cu Sex Pistols ce nu am reuşit cu New York Dolls”, spunea McLaren în istoria punk „Please Kill Me”.

După destrămarea grupului, Sylvain a format Criminals, cu care a lansat câteva albume, apoi a lucrat ca taximetrist în New York, după care a relansat brandul de modă „Truth and Soul”, la care începuse să lucreze înainte de Dolls.

Sylvain, Johansen şi Kane s-au reunit în 2004, la un eveniment organizat de Morrissey. La trei săptămâni după, Kane a murit din cauza unei pneumonii. Grupul şi-a continuat activitatea, lansând trei albume, „One Day It Will Please Us to Remember Even This”, „Cause I Sez So” şi „Dancing Backward in High Heels”, înainte de a se despărţi. Sylvain a continuat să cânte cu trupa Batusis şi a cântat la festivalul South by Southwest în 2016.

„Cineva m-a întrebat zilele trecute: «Dacă David şi cu tine mureaţi, v-aţi fi dorit ca băieţii să continue?»”, a povestit Sylvain în 2006. „Am spus da, pentru că New York Dolls nu mai este trupa mea sau ceva ce am creat. Este o trupă a oamenilor. Este copilul lor”.