Teoretic cei 25 de euro/lună vor ajunge la 2,8 milioane de români săraci şi foarte săraci, strict pentru alimente sau hrană caldă. Adică la pensionarii cu mai puțin de 1.500 de lei venit din pensii, la cei cu pensia minimă socială garantată, la persoanele cu handicap, la cele fără adăpost, la părinții care-și cresc cu bani puțini copii și la familiile monoparentale care abia se mai descurcă. Lor li se alătură și românii care primesc ajutorul social, cei mai mulți sunt de la țară și care, acum, nici nu mai vor să audă de munca la câmp, spre disperarea fermierilor și a altor angajatori. Restul să se descurce, chiar și cei cu venituri la limita pragului luat în considerare de autorități.

Să facem un calcul: cu 124 de lei pe lună, un beneficiar ar putea să-și cumpere o pâine în fiecare zi de 600 grame. Cam atât! Să spunem că nu e fan pâine și că o va împărți pentru două zile. Dar cu restul nevoilor, care bineînțeles costă, ce vor face? Aș putea spune că 25 de euro sunt bani rispiți în neant sau frecție la picior de lemn.

Cu ei nu poți hrăni populația. Altele puteau fi soluțiile pe care ar fi trebuit să le pună pe masa de lucru zecile de mii de „specialiști”, abonați la sinecuri. Mă gândesc că niște diriguitori vizionari și patrioți pe deasupra ar fi anticipat cumva criza, căci am avut destule, și ar fi avut acum posibilitatea de a proteja populația oferindule locuri de muncă de pe urma unor investiții pertinente. Numai că, pentru asta, cu toții ar fi trebuit să tragă la aceeași căruță, fie că vorbim despre politicieni, de specialiști în diverse domenii, fie despre apărătorii din umbră ai intereselor românilor, etc. Cred că altfel ar fi fost treburile, după mai bine de trei decenii de… capitalism. Cert este că unii dintre noi cam știu ce-ar putea face în astfel de vremuri. Exact ce-au făcut și până acum: vor strange şi mai mult cureaua. Nu știu cum vom ieși din tot acest marasm sau câți vor face față acestui tăvălug. În această țară a extremelor nu ne mai rămâne decât să ne rugăm la Dumnezeu pentru a da românilor mintea cea de pe urmă.