Țara pe deal

It’s now or never

La ultimul miting electoral al lui Donald Trump (în unul din așa-numitele swing-states, Wisconsin), ce-am aflat că ar fi declamat, printre altele? It’s now or never! E acum sau niciodată!

Măi, să fie, zici că citează din imnul României: „Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soartă,/ La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.”

Din păcate, versurile au (re)căpătat chiar zilele astea o importanță crucială chiar pentru România, laolaltă cu chiar numele imnului: Deșteaptă-te, române – de data asta din hipnoza în care te-a băgat C.G. (aka Coșmar „Kremlinovici” Georgescu).

Despre sănătate și mâncare

Văi, da’ ce-mi mai place asta la americani: mâncarea officially unhealthy (oficial nesănătoasă) are totuși și un nume drăguț: comfort food.

Apropo de mâncarea „de confort”, na, aia care te face să te simți bine: cum naiba se face că tot ce e considerat sănătos îndeobște nu prea are gust, iar tot ce are gust, e considerat, mai nou, nesănătos?

A, pesemne că are legătură cu sloganul publicitar al Sanador – „Sănătatea ca stil de viață”: când preocuparea ta principală devine să trăiești sănătos, s-ar putea să te trezești în viață, dar fără viață.

Apropo de Inteligența Artificială

Dincolo de binefacerile și pericolele ce vin odată cu folosirea pe scară tot mai largă a Inteligenței Artificiale, oamenii ar trebui să mai scoată nasul din lumea virtuală, din smartphone, de pildă. Ca fapt divers, mai nou am văzut până și babe umblând pe stradă cu nasul în smartphone!

Altfel, grijă mare, oameni buni: cineva trebuie să mai lucreze și în lumea reală! Și nu oricum, ci bine. Asta așa, ca să nu se prăbușească podurile, de pildă…

Că tot se apropie Crăciunul

Care Crăciun a început la Diva deja pe la mijlocul lui octombrie: filme de Crăciun zi de zi, toată ziua, seară de seară, toată seara. Ei bine, majoritatea covârșitoare a filmelor e produsă de Canada, dar aproape toate au ca locație orașe și orășele americane. Transportând, evident, mentalitatea americană, aia exagerat de pozitivă, cu așteptările alea maximale, ce pot fi sintetizate în expresia recurentă Best Christmas Ever. Ce mai, sub cel mai bun Crăciun (pe care ni l-am dorit) vreodată nu se poate!

Apropo de punctualitate

„Early is on time. On time is late.” Am auzit vorba asta într-un film, desigur: Devreme e la timp. La timp e târziu. Mentalitatea muncii prin America, printre americanii „tradiționali”. Una din Sekundärtugenden, cum se spune în germană, adică una din virtuțile secundare, virtuți secundare care au cam început să se tocească până și în Germania…

Poftim câteva dintre ele: hărnicia, loialitatea, disciplina, simțul datoriei, punctualitatea, simțul ordinii, politețea, curățenia s.a. Evident, unele pot deveni o pacoste, un jug, de îndată ce sunt exagerate. Atâta doar că lumea actuală a intrat în derivă și din cauza faptului că taman aceste virtuți secundare s-au tot tocit în cursul secolului trecut, iar în secolul acesta, mda, declinul a continuat și mai accelerat.

Szabad

Într-o zi, din senin mi-a trecut prin cap cuvântul nesăbuit. Okay, mi-am zis, dar există și săbuit? Caut pe DEX online: evident, nu există. Bine, bine, dar atunci de unde vine cuvântul? Și, ce să vezi, vine din maghiară, de la szabad?! Care înseamnă liber?

Ce cariere mai fac unele cuvinte preluate. Altele nici nu există în limba de origine cu sensul pe care-l au ca neologism: știți cum se spune în germană la (telefon) mobil? Handy, das Handy!

Apropo de popor

După alegerile prezidențiale din SUA, CNN titra pe burtieră Blame Game. Jocul vinovățiilor, deci. Se căutau de zor explicații (pentru victoria lui Trump) și vinovații (pentru înfrângerea Kamalei Harris). La un moment dat, am ciulit urechile la comentariul jurnalistului CNN John Berman (citez din memorie): The issue is you can’t tell people how they feel. They feel like they feel. Pare o constatare banală: Chestiunea e că nu poți spune (tu) oamenilor cum se simt. Se simt cum se simt.

De citit, desigur, cam așa: nu le poți spune oamenilor cum să se simtă, ce să simtă. Da, și în SUA s-a votat mult de supărare (pe democrați) – cu Trump.

Dar să nu se amăgească votanții lui Kremlinovici Georgescu cum că acesta ar fi un fel de Trump: nu-i!

O fi C.G. toată ziua cu poporu-n gură (pe TikTok, în principal) și, da, a reușit (cu largul sprijin al unor algoritmi dirijați de Marele URS/S) să-și vrăjească „poporul” până în pragul psihozei cu vorbe de genul: „Eu, Călin Georgescu, am un singur pact – cu poporul român și Dumnezeu.” Ce mai triadă, așa-i? Poate ar trebui să-l supranumim Kremlin Mesianovici Georgescu.

Efectul spălării pe creier e acela că ajungi concret să nu vezi pădurea din cauza copacilor, copacii fiind fix bucățile de ideologie de care ai ajuns să fii convins. Dacă mai vine un individ precum C.G. și-ți vâră-n ureche cioburi din mai multe ideologii care se exclud reciproc, bașca ceva fum de tămâie, tămâie te face, cu creierul prespălat și de plastilină, gata pentru ultimul îndemn din butoane: C.G. președinte. Nesăbuite mai sunt căile unora – nelibere, în cazul de față.

Țara pe deal

Țara-i pe deal, zbuciumul sună în zale.

Sub deal e o râpă. Un brânci, și e jale!

 

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video