Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

ȚAȚA

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Tanti Frăsina (o chema, de fapt, Eufrosina, un nume grecesc, dar toată lumea îi zicea Frăsina) era „ţaţa”, adică sora cea mare a mamei. Pe vremea de demult, nu spun o noutate, se făceau copii mulţi, bunicii mei din partea mamei au avut nouă, cei din partea tatei erau opt, dacă nu mă înşel. Bunicile mele au fost, bietele, nişte maşini de făcut copii. Şi nici nu le trecea prin cap să protesteze sau să se opună.

Iar „ţaţa” avea un fel de autoritate morală asupra celorlalte surori - era ca a doua mamă. La fel se întâmpla cu „bădia” peste fraţi. Însă pe vremea tantei Frăsina această autoritate se stingea, aşa că fraţii şi surorile mai mici vorbeau relaxat, ba chiar cu ironie („Ei, ce-o să zică Ţaţa!”) despre „ţaţa” sau „bădia”.

Este drept, când am cunoscut-o eu, adică la bătrâneţe, tanti Frăsina nu era şi nici măcar nu-şi aroga această autoritate. Era o femeie mică, „galbenă ca turta de ceară”, cum se zicea odată, cu haine cernite, care parcă voia să treacă neobservată prin lume. Creştea nepoţii şi nepoatele, avea grijă de găini şi cam atât. Aaa, şi mai dosea cele furluate de băiatul ei de la echipa de fotbal Politehnica Iaşi, unde era administrator. Odată acesta a adus un bolovan de bitum şi l-a aşezat în curticica din spatele casei. Tanti Frăsina nu ştia ce-i acela bitum, adică un fel de păcură solidificată. Ţinea câteva găini acolo şi o cloşcă cu pui. Cloşca asta, cu puii ei, nu şi-a găsit alt loc decât pe acel bolovan de bitum. Sub căldura cloştii bitumul s-a înmuiat, iar puişorii au intrat cu picioruşele în bitum. Acum erau toţi şic, aveau un fel de ciuboţele negre. Titi, acest băiat năuc de care vă spuneam, cunoscut în familie şi pentru alte trăsnăi, a început să cureţe puii de păcură pe picioruşe cu benzină. Bineînţeles, au murit toţi, sărmanii.

Prin 91-92, când duceam săptămânal articolul la Monitorul, ca să mi-l bată la maşină dactilografa ziarului, cum vă spuneam, treceam adesea pe la ea, care a stat o viaţă în Ciurchi, iar ziarul îşi avea atunci redacţia prin apropiere. Era bătrână de-acuma, aproape 90 de ani, pentru ea conta doar liniştea sufletească (ca la cancer, ironizează crunt prietenul prozator Dumitru Augustin Doman) şi cred că era fericită măcar acum, la senectute. O găseam de cele mai multe ori în pat, într-o cameră întunecoasă şi goluţă, care mirosea a urină de şobolani şi singurătate. Îmi povestea întâmplări vechi din familie, de dinainte de război. Încurca evenimentele, ba şi rudele, ca şi mătuşile lui Marquez. Apoi pentru ea nu mai contau banii, succesul sau insuccesul copiilor şi chestii din astea. Hoţia sau nehoţia nu mai existau, cum v-am arătat. N-avea nici frica hamletiană de moarte. Nici măcar nu se credea nemuritoare pentru că acuşica va intra în procesul de transformare a materiei. Nu, nu se credea, era pentru ea ca şi cum ai prevedea un viitor mirabil unei bujii bună de aruncat la gunoi. Ştia asta şi o spunea cu zâmbetul pe buze. Era ruptă de lume pur şi simplu.

Da, era străină de cele ale lumii. Lumea ei se rezuma la neamuri, la nepoţi, la oliţa pentru aceştia, la hăinuţe cât mai căduroase, la căcălica prea moale a nu ştiu cărui nepot, la oreionul Măgduţei etc... Îmi amintesc cum la un moment dat Titi a mers cu nevastă-sa, tanti Lidia, la Galaţi la un meci al Politehnicii Iaşi cu Galaţiul. Politehnica a pierdut, ba i-a prins şi ploaia acolo. Vin ăştia acasă rebegiţi şi plouaţi la propriu şi la figurat. Şi tanti Frăsina îi întreabă: „Ce s-a întâmplat, de ce sunteţi aşa supăraţi?” „Ne-au bătut, mamă cu 7 la 1” „Aaa, apoi cum să nu vă bată, dacă au fost 7 pe 1”. Maria mea spune că asta trebuie să fie o glumă. Nu, chiar aşa era „ţaţa”. Cunosc multe poveşti din aceste, care distrează şi azi, când ea nu mai este de mult pe lumea aceasta, pe cei din familie.

Ţaţa a avut trei copii: doi băieţi şi o fată. Titi, de care am pomenit, era înalt ca şi taică-său, nenea Rotariuc, Hoholul, porecla pe care o primeau ucrainenii. Şi la fel avea nişte încreţituri pe frunte de tânăr. A lucrat în domeniul sportului, pare-mi-se că în tinereţe chiar a făcut sport, săritura în lungime, dacă ţin minte bine. Se ocupa şi cu furtişaguri de pe la serviciile unde lucra (vedeţi că eu nu fac portetrele unor eroi, filosofi sau alţi oameni exemplari) şi ducea lucrurile furate pe la rude. Îi era frică să le ţină acasă. A adus şi pe la noi tot felul de piese de automobil, bascheţi etc. Rămâneau lucrurile luni de zile ascunse prin poieţi, le găinăţau găinile. Pe urmă venea şi le lua. Nu ştiu unde le ducea.

A fost căsătorit cu tanti Lidia, o fată ambiţioasă, venită de la ţară, dintr-o familie săracă, cu mulţi copii. Tanti Lidia a urmat drumul de la fata venită dintr-un fund de sat, la vânzătoare la o „alimentara” de mahala şi în final la şefă la „Unic”, cel mai mare magazin alimentar din Iaşi, aflat chiar în buricul târgului, în Piaţa Unirii. Când mergeam cu mama la „Unic”, tanti Lidia îi îndesa în sacoşe tot feluri de salamuri, învelite în hârtie subţire, transparentă (hârtiile acestea îmi plăceau mie, copil, la nebunie), care de care mai scumpe şi mai rafinate. Aceasta în ciuda protestelor mamei. Tanti Lidia, încă o dată zic, era ambiţioasă, aprigă femeie. Ea îl conducea ca pe o marionetă pe nenea Titi. Se vedea că îşi însuşise vorba că bărbatul e capul, iar femeia e gâtul: cum se mişcă gâtul, aşa şi capul. Am auzit-o spunând vorba asta de vreo două ori. Din păcate, tanti Lidia a murit de tânără - cancer, blestematul de cancer! La bătrâneţe Titi era îngrijit de Magda, fiică-sa. Avea scăpări de memorie, nu-şi mai recunoştea neamurile.

Celălalt băiat era Gică, o probă de beţivan cum n-am mai văzut. Cel puţin când l-am „prins” eu. Ar fi băut rachiu făcut şi din căcat - zicea mama. Nu ştiu cum reuşea să facă rost de bani pentru băutură, fiindcă nu a lucrat nicăieri niciodată. O „tapa” pe maică-sa de bani. Uneori îi fura banii pur şi simplu - aşa se plângea tanti Frăsina mamei. De fapt, bătrâna nu prea mai avea imaginaţie. Ascundea banii între albituri, iar Gică îi găsea fără nici o problemă. Altminteri Gică era un tip deştept şi glumeţ, ba chiar spiritual, dacă îl scăpai la un pahar de băutură. Se tot lăuda cu multele lui cunoştinţe, căci o cheie a falsului succes în societate este să faci paradă de cunoştinţe, chiar dacă aceste cunoştinţe erau „fata morgana”. În partea a doua a vieţii umbla în cârje: băuse şi adormise într-un şanţ într-o toamnă târzie. Probabil se întâmplase chestia asta nu o dată. A murit relativ tânăr, pe la vreo 50 de ani. Tot într-un şanţ sau într-o rigolă, mă rog. Nu l-a regretat nimeni (poate doar vreun beţiv de-al lui), l-au uitat repede toţi. Iată, îl amintesc eu aici.

Cel de-al treilea copil al tantei Frăsina era nana Jenica. Îi spun „nana”, fiindcă ea m-a botezat. Dar despre ea voi scrie altădată.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri